duminică, 24 ianuarie 2010

Exista o legătura intre cheliile barbatilor din familia mea si orientarea mea sexuala?

Tatăl, unchiul si străbunicul meu au început sa chelească de tineri. In cazul tatălui meu primele semne de alopecie androgenica au apărut inca din liceu.După cum ii spune numele alopecia androgenica este cauzata de acțiunea hormonilor androgeni, femeile făcând acest tip de chelie doar daca au dereglări hormonale care implica un exces de androgeni. Se pare ca barbatii cu alopecie androgenica sunt posesorii unor variante hiperactive ale genei receptorului androgenic.Aceasta hiperactivitate a genei receptorului androgenic poate fi datorata unui număr prea mic de repetări CAG si GGC in exonul 1 al genei la care se mai poate adăuga si o mutație in zona promoter a genei. S-a observat de mult timp o transmitere pe linie materna a acestui caracter dar pana acum nu se știa care sunt genele implicate. Se știa doar ca e ceva pe cromozomul X. Mai e si o gena de pe cromozomul 20 implicata dar fara aceasta varianta hiperactiva a genei receptorului androgenic chelia poate in cel mai rău caz sa apară mai târziu, in nici-un caz la tinerețe. Se pare ce tatăl meu are o mutație in zona promoter si un număr mic de repetări CAG si GGC in exonul 1 al genei receptorului androgenic si de la el am moștenit si eu aceasta varianta a genei care face ca țesuturile sa fie hipersensibile la androgeni. Am mai citit undeva ca fiicele barbatilor cu chelie au șanse mai mari sa aibă hirsutism(par de tip androgenic) in condițiile in care nu exista o secreție in plus de androgeni. Eu s-ar putea sa am variante mai scurte ale genei pe ambii cromozomi X pentru ca si in familia mamei mele sunt cazuri de hirsutism si hiperandrogenism la femei(Doua dintre surorile bunicului meu au avut sindroame hiperandrogenice si nu au putut sa facă copii), iar bunicul din partea mamei a avut cancer la prostata(afecțiune care apare mai des la barbatii cu un metabolism androgenic intens, fiind corespondentul masculin al cancerului la sân). Numai aceste variante ale genei receptorului androgenic pe care le-am moștenit de la ambii parinti ar putea explica hipersensibiltatea țesuturilor mele la hormonii androgeni. Mi-am făcut analizele hormonale de patru ori si de fiecare data atât testosteronul total cat si cel liber mi-au ieșit normale si cu toate acestea am ovare polichistice si îmi apar o serie de caractere androgenice cum ar fi linia verticala de par de pe burta. Este posibil ca din cauza acestei hipersensibilității mele la hormonii androgeni creierul meu sa fi fost masculinizat prenatal de o cantitate mica de testosteron provenit fie de la suprarenalele mele fie de la mama care asupra altor embrioni de sex feminin nu are nici-un efect si prin acest mecanism am ajuns eu sa am orientarea sexuala pe care o am

Teoria lui Freud răsturnată

Freud susținea ca un băiat devine homosexual din cauza atitudinii distante a tatălui lui . Ceea ce nu știa Freud este ca in aceste situații cauzalitatea este inversă. Freud confunda cauza cu efectul.Majoritatea băieților dezvolta un atașament fata de mama. Un băiat care are structura de homosexual va dezvolta acest atașament fata de tata si isi va percepe tatal ca fiind distant.

Freud mai credea si ca un baiat ajunge sa-si dorească sa fie fata din cauza ca mama lui a fost o femeie foarte feminina si eleganta care si-a dorit o fata care sa semene cu ea, iar băiatul începe sa se fardeze si sa poarte rochii si alte haine de fata imitandu-si mama. Si aici lucrurile stau exact invers. Majoritatea transsexualilor au o varianta mai lunga si mai “leneșa” a genei receptorului androgenic. Gena receptorului androgenic fiind situata pe cromozomul X aceasta varianta mai puțin activa a genei nu poate fi moștenita decât de la mama. O femeie posesoare a acestei variante genetice va fi mai feminina si isi va dori o fata simțind instinctiv ca genele ei sunt foarte bune pentru femei si este mai bine sa aibă o fata

Deși copilul este lipsit de sexualitate anumite caractere psihice dimorfice sexual se cunosc inca din copilărie, in felul acesta explicandu-se faptul ca băieții invata mai târziu sa vorbească si majoritatea copiilor cu autism/sindrom Asperger si/sau ADHD sunt băieți(pentru autism raportul este de o fata la 4 băieți, pentru Asperger, o fata la 9 băieți si pentru ADHD o fata la 6 băieți). Autismul/Sindromul Asperger se pare ca este chiar forma extrema de masculinizare cerebrala, ADHDul apare tot pe fondul unei masculinizări prenatale a creierului, iar verbalizarea funcționează mai bine la indivizii cu creiere nemasculinizate si feminizate, aceștia invatand mai devreme sa vorbească.

Daca se studiază atent comportamentul copiilor se poate observa inca din copilărie care urmează sa fie heterosexual si care urmează sa fie homosexual. 80% dintre copiii care prezintă un comportament specific copiilor de sex opus ajung sa aibă un comportament sexual homosexual când devin adulți. Eu eram un copil hiperactiv, lucru destul de rar întâlnit la fete, majoritatea fetelor fiind mai liniștite decât băieții, si nu suportam deloc papusile. Cum primeam o papusa cum o stricam. Nu am fost data la grădinița si nu am fost diagnostica cu autism si/sau ADHD dar am invatat târziu sa vorbesc si eram un copil foarte agitat si stricător si nu prea mă integram printre alți copii si am avut probleme si in primii ani de școala din cauza asta

Copilul are anumite preferințe afective si acestea nu depind de atitudinea parintilor si de educație ci de modul in care s-a diferențiat creierul. Si eu când eram mica mă simțeam mult mai bine in compania persoanelor de sex feminin. Si acum îmi aduc aminte cat de atașata eram de sora mai mare a unui coleg. Eu aveam 6-7 ani si ea 14. Simțeam ceva foarte plăcut in prezenta ei, ceva ce nu simțeam in prezenta băieților.

Nu datorita atitudinii mamei ajunge băiatul sa dezvolte acel atașament fata de mama pe care majoritatea fetițelor nu îl dezvolta. Aceasta este o caracteristica dimorfica sexual care se observa in copilărie. Eu am dezvoltat acel atașament fata de mama si simțeam nevoia sa stau mereu cu ea in timp ce mirosul tatălui meu mă deranja. Era un miros intepator care se simțea mai ales in sebumul de pe pielea capului. Se știe ca glandele sebacee secreta si feromoni. Se pare ca acești feromoni mă deranjau pe mine. Ceea ce nu știa Freud este nu numai părintele isi modelează si isi influențează copilul prin educație ci si copilul are o influenta asupra părintelui prin comportamentele lui care pot fi si instinctive, structurale, nu numai formate in urma experienței de viața. O anumita atitudine a părintelui poate fi determinata si de comportamentul copilului.Copilul nu este un material maleabil pe care părintele sau profesorul poate sa îl modeleze oricum prin educație

vineri, 22 ianuarie 2010

Poate sindromul insensibilității la glucocorticoizi sa predispună femeile la homosexualitate?

Sindromul rezistentei la glucocorticoizi este cauzat de mutațiile genei receptorului pentru glucocorticoizi si se caracterizează printr-o cantitate de cortizol seric si urinar care depaseste cu mult valorile normale fara ca sa apară caracteristicile fenotipice ale sindromului Cushing(retenție de apa in țesuturi, tendința de ingrasare, topirea musculaturii).

Rezistenta la cortizol este in toate cazurile parțiala, mutațiile in forma homozigota care fac ca gena receptorului pentru glucocorticoizi sa fie total nefuncționala fiind letale.

Gena receptorului pentru glucocorticoizi este situata pe cromozomul 5(locusul 5q31-q32) si conține 9 exoni. Daca aceasta gena este mutanta organismul este rezistent la cortizol si printr-un mecanism de feedback glandele suprarenale secreta cantitati mult mai mari nu numai de cortizol dar si de androgeni(DHEA, DHEAS). Din acest punct de vedere acest sindrom seamănă foarte mult cu hiperplaziile adrenale numai ca aici deficienta nu este legata de secreția de cortizol ci de receptivitatea țesuturilor la cortizol. Femeile care au acest sindrom de multe ori se plâng de hirsutism si alte semne de virilism.

Nici in cazul meu nu ar fi exclus sa fie vorba de fapt despre așa ceva atâta timp cat cortizolul meu are valori tipice pentru sindromul Cushing(925.6 nmol/l, dintr-o proba luata la ora 8 dimineața) dar arat normal si caracteristicile fenotipice ale acestui sindrom lipsesc.

Faptul ca acest sindrom seamănă foarte mult cu hiperplazia adrenala m-a făcut sa mă gândesc daca nu cumva si acest sindrom predispune femeile la homosexualitate datorita secreției mari de androgeni suprarenali, inclusiv in perioada prenatala. Ramane de văzut daca si mutațiile genei receptorului pentru glucocorticoizi pot fi adăugate pe lunga lista a factorilor genetici care predispun femeile la homosexualitate. Din păcate nu s-a făcut nici-un studiu concludent pe tema asta si cazurile fiind rare ar fi si greu de făcut un asemenea studiu.

Orientările sexuale ale femeilor cu hiperplazie adrenala congenitala

Hiperplazia adrenala adrenala congenitala este o afecțiune care se caracterizează prin incapacitatea glandelor suprarenale de a sintetiza glucocorticoizi(cortizol) si mineralcorticoizi(aldosteron) datorita unor defecte enzimatice. Exista mai multe forme de hiperplazie adrenala congenitala dintre care trei se caracterizează printr-o secreție foarte mare de androgeni suprarenali. Hiperplaziile adrenale congenitale hiperandrogenice sunt principala cauza a pseudohermafroditismului femel.

Cea mai răspândita este hiperplazia adrenala prin deficit de 21-hidroxilaza, datorata unor mutații ale genei citocromului 21(CYP21), gena situata pe cromozomul 6.(locusul 6p21.3). Alte forme hiperandrogenice de hiperplazie adrenala pot fi cauzate de mutații ale genelor pentru 11β-hidroxilaza (gena CYP11 situata pe cromozomul 8 la locusul 8q21-22) si 3β-hidroxisteroid dehidrogenaza (locus 1p13)

Mai multe studii au dovedit ca in rândul femeilor cu hiperplazie adrenala congenitala rata bisexualității si a homosexualității este mult mai mare decât in restul populației.

Aceasta rata mare a homosexualității si bisexualității se explica prin masculinizarea prenatala a creierului datorata expunerii la androgenii in exces secretați de glandele suprarenale. Deși acești copii care de multe ori se nășteau si cu organe genitale de tip masculin sau ambiguu erau “corectați” chirurgical, primeau tratamente hormonale si erau crescuți ca fete atracția sexuala fata de femei se manifesta oricum, ca si in cazul băieților crescuți ca fete. Orientări sexuale neheterosexuale apar si la femeile cu hiperplazie adrenala cu debut tardiv. In ciuda denumirii si aceasta forma de hiperplazie adrenala este tot congenitala numai ca fiind o forma mai ușoara este depistata mai târziu.

Si eu am avut un diagnostic prezumtiv de hiperplazie adrenala congenitala cu debut tardiv dar după ce am repetat analizele diagnosticul s-a infirmat deoarece secreția de cortizol era foarte mare, chiar dubla fata de valoarea maxima normala. Deși aceste analize ar fi indicat mai mult prezenta unui sindrom Cushing in cazul meu lipsesc caracteristicile fenotipice ale acestuia, greutatea mea nedepășind 42 kg la o inaltime de 1.57. Am repetata analizele si ACTHul mi-a ieșit normal, deci se exclude si posibilitatea unui sindrom Cushing de origine hipofizara, iar tumori nu au apărut la ecografie

Daca adăugam si cele trei gene ale căror mutații pot duce la hiperplazie adrenala la seria lunga a genelor implicate in metabolismul steroidian ajungem la concluzia ca orientarea sexuala este un caracter poligenic, cantitativ, cu un determinism foarte complex

Sa nu neglijam factorii epigenetici

Pe langa structura genelor exista si factori legați de modul incare funcționează genele. O gena poate fi activata sau inactivata prin procesul de metilare.

Si cele 7 gene implicate in diferențierea sexuale pot fi activate au inactivate preferențial prin acest proces. Probabil ca asta explica de ce exista gemeni monozigoti cu aceeași mutație in gena receptorului androgenic si același grad de insensibilitate parțiala la androgeni care se dezvolta totuși diferit, unul fiind aproape complet masculinizat si celalalt foarte slab sau aproape deloc masculinizat. Fenomenele epigenetice ar putea explica foarte bine si de ce exista gemeni monozigoti cu orientări sexuale diferite. Inactivarea preferențiala a genei Xq28 sau a genei receptorului androgenic poate sa împiedice masculinizarea prenatala a creierului, rezultând un individ homosexual. Paternul de metilare a genelor nu se transmite ereditar ca si genele, de cele mai multe ori acesta fiind moștenit de la mama. Probabil ca acest fenomen explica de ce la mamele barbatilor homosexuali exista o inactivare preferențiala a genelor de pe cromozomul X. Probabil ca in aceasta situație băiatul moștenește pe langa genele care pot sa funcționeze normal si paternul de inactivare a acestora si doua dintre genele implicate in formarea orientării sexuale(faimoasa Xq28 si gena receptorului androgenic) fiind situate pe cromozomul X, inactivarea genelor de pe acest cromozom, inclusiv a celor doua gene mai sus amintite predispune băiatul la homosexualitate, chiar daca acesta nu are mutații in zona Xq28 sau o secvența nucleotidica mai lunga in exonul 1 al genei receptorului androgenic.


In acest filmuleț este prezentat cazul unor gemeni monozigoti cu orientări sexuale diferite si se presupune ca factorii epigenetici ar fi responsabili de aceasta situație

Diferențierea zonelor dimorfice sexual din hipotalamus la om si la alte mamifere

La majoritatea speciilor hipotalamusul este dimorfic sexual, comportamentul sexual al masculilor fiind diferit de cel al femeilor astfel incat majoritatea masculilor sunt atrași din punct de vedere sexual de femele si majoritatea femelelor sunt atrase de masculi. Acest dimorfism nu este determinat in mod direct de prezenta sau absenta cromozomului Y ci de hormonii androgeni produși de gonadele diferențiate ca testicule la masculi sau de lipsa acestora in cazul majoritatii femelelor. Din acest motiv pot exista si excepții: masculi cu creiere de femela si viceversa

Zonele dimorfice sexual din hipotalamus se formează inca din perioada embrionara sub acțiunea hormonilor prenatali.

La șobolan diferențierea sexuala a hipotalamusului se poate produce si imediat după nașterea, animalul nascandu-se imatur. Daca o femela de șobolan este tratata cu testosteron in acea perioada la maturitate ea nu va mai avea reflexe de lordoza, in schimb daca va fi tratata si atunci cu androgeni va încerca sa se împerecheze cu alte femele. Masculii care sunt castrați in aceasta perioada critica vor avea la maturitate un comportament feminin care implica si lordoza. Exista diferențe mari intre mecanismul prin care se produce diferențierea sexuala a hipotalamusului la primate si la alte mamifere.In timp ce la alte mamifere si estrogenii pot masculiniza hipotalamusul, androgenii acționând in mod indirect după ce prin aromatizare sunt transformați in estrogeni, la primate doar androgenii pot face asta, direct prin receptorul androgenic. Cu toate acestea la toate mamiferele receptorul androgenic are si el un rol destul de important in diferențierea sexuala a hipotalamusului, animalele cu mutații in gena receptorului androgenic având un comportament sexual feminin. La majoritatea animalelor structura responsabila pentru atracția sexuala fata de femele este nucleul dimorfic sexual din aria preoptica a hipotalamusului. Daca acest nucleu este mai mic sau nu exista individul va avea un comportament sexual feminin cu atracție fata de masculi.

La om perioada critica pentru diferențierea sexuala a hipotalamusului este intre luna 3a si luna a 6a a sarcinii. In aceasta perioada hormonii androgeni împiedica feminizarea hipotalamusului si determina formarea structurilor de pe creier responsabile cu atracția sexuala fata de femei. Al treilea nucleu interstițial (INAH3), corespondentul uman al nucleului dimorfic sexual din aria preoptica, sub acțiunea androgenilor din aceasta perioada devine mai mare, capata o forma sferica, spre deosebire de indivizii neandrogenizati prenatal la care este alungit, iar neuronii din aceasta zona devin mai mari, insensibili la acțiunea estrogenilor, si mai sensibili la androgeni, spre deosebire de cei a indivizilor nemasculinizati care sunt mai mici si răspund la estrogeni

joi, 21 ianuarie 2010

Rolul genei citocromului 17 in determinismul transsexualismului si al homosexualității

Gena Citocromului 17(CYP17), situata pe cromozomul 10 are un rol esențial in secreția de androgeni. Mutațiile care fac ca aceasta gena sa fie complet nefuncționala duc la pseudohermafroditisme masculine deoarece individul respectiv chiar daca are cromozomul Y si gonade diferențiate ca testicule este incapabil sa producă testosteron si se dezvolta intr-o direcție feminina. Aceasta este a doua situație de femeie cu cromozomul Y după sindromul insensibilității la androgeni, numai ca spre deosebire de sindromul insensibiltatii la androgeni acești indivizi nu produc nici estrogeni si este nevoie de tratament hormonal. Deoarece ovarul produce estrogeni din androgeni prin aromatizare ovarele femeilor care sunt incapabile sa producă androgeni din cauza acestor mutații nu funcționează acestea neputand sa ajunga la pubertate decat daca se intervine cu un tratament hormonal.

In urma unui studiu efectuat acum cativa ani s-a descoperit ca exista o legătura clara intre o substituție T→C in zona promoter a genei CYP17 si transsexualismul FtM, situație genetica care duce la o secreție mai mare de androgeni. Aceasta varianta a genei citocromului 17 este legata si de formele hiperandrogenice ale sindromului ovarelor polichistice, toate femeile care poseda aceasta varianta a genei având ovare polichistice insotite de cantitati mari de testosteron in sânge, o alta caracteristica biologica a lesbienelor si a transsexualilor FtM. Existând aceasta particularitate genetica embrionul chiar daca are cariotip 46XX si ovare secreta cantitati mari de androgeni, nu atât de mari ca sa-i masculinizeze corpul dar suficiente pentru masculinizarea prenatala a creierului, creierul fiind cel mai sensibil organ la acțiunea androgenilor prenatali.

In cazul meu ipoteza ca ar exista aceasta varianta a genei CYP17 se exclude pentru ca de cate ori mi-am făcut testosteronul total mi-a ieșit normal, chiar la limita inferioara a valorilor normale(In 2004 valoarea nu a depășit cu mult 20 ng/ml iar in Aprilie 2009 valoarea a fost de 38.20 ng/ml)

marți, 19 ianuarie 2010

Homofobia este un rezultat al cultului agresiv al barbatiei

In timp ce femelele sunt indispensabile pentru supraviețuirea speciei, masculii au un rol evolutiv prin asigurarea diversității genetice.

Un instinct foarte vechi ii face pe masculi sa nu se suporte intre ei. Masculii sunt aflați mereu in competiție si daca pe un anumit teritoriu sunt mai mulți masculi aceștia se lupta intre ei pana când cel care iese învingător ii indeparteaza pe ceilalți de pe acel teritoriu si doar el ajunge la femele si lasă urmași, dandu-si genele mai departe.

Acest instinct contribuie la evoluție ducând la răspândirea masculilor pe un areal cat mai extins si in același timp le permite speciilor aflate in competiție sa coexiste intr-un anumit areal.

La speciile gregare acest instinct este contrabalansat de alte instincte iar in rândul masculilor se creaza o anumita ierarhie(cum se întâmpla la lup) in timp ce la cele solitare masculii se lupta intre ei pana când unul singur ramane pe un anumit teritoriu. Un crescător de iepruri îmi zicea acum cativa ani ca daca se baga doi iepuri masculi intr-o cușca se bat intre ei pana când unul moare.

Acest instinct îl face pe orice mascul sa aibă acel orgoliu de mascul si sa-si dorească sa aibă el toate femelele si sa fie el singurul care isi da genele mai departe.

In timp ce femelele sunt cele care fac pui si au grija de ei, având grija si de puii care nu le aparțin si asigura supraviețuirea speciei, comportamentul masculin câteodată este chiar distructiv, masculii unor specii cum ar fi leul si anumite maimuțe ajungând sa omoare puii care nu le aparțin.

Acest instinct este prezent si la om si ii face pe barbatii heterosexuali sa teama in mod exagerat de homosexuali, aceștia vânând homosexualitatea chiar si acolo unde nu este. Instinctul acesta de maimuțoi care e in stare sa bata alți masculi sa le ia toate femelele si sa omoare toți puii care nu sunt ai lui ii face pe masculii speciei umane sa perceapă chiar si simpla prezenta a unui homosexual ca pe un atac le propria heterosexualitate si la barbatie. Acest cult exagerat al barbatiei este foarte nociv. Nu homosexualitatea este daunatoare speciei, ci aceasta masculinitate exagerata, distructiva.

Tot ca pe un atac la barbatie este perceputa si concurenta din partea unei femei care in loc sa aibă un comportament sexual feminin si in loc sa fi o potențiala partenera pentru el este atrasa de femei așa cum este atras el.Din acest motiv bisexualitatea feminina este acceptata si chiar încurajata in timp ce homosexualitatea exclusiva nu. Datorita instinctului de harem bărbatul considera femeile bisexuale chiar mai atrăgătoare din punct de vedere sexual in schimb devine foarte agresiv daca are senzația ca o femeie “ii ia femeile” sumbinandu-i masculinitatea. Știu ce am patit eu in noapte de revelion cu fostul iubit al partenerei mele de atunci. Eram in Piața Constituției. Eu m-am sărutat cu ea si el a încercat sa se bage intre noi. Când a văzut ca îl resping a încercat sa mă bata acolo in public.

Acest instinct mai poate sa apara si la femeile cu creier foarte masculinizate dar in aceste cazuri "ura fata de barbati" este accentuata si de hartuirea sexuala din partea acestora.

Femeile prin natura lor sunt mult mai tolerante decât barbatii. Deoarece nici in natura femele nu ajung sa se bata intre ele pe teritorii si pe masculi, existând si specii ale căror femele trăiesc in grupuri si au grija toate de pui, femeile nu ajung sa vadă un bărbat care are creier de femeie si se comporta intr-o maniera feminina ca pe o amenințare, ca pe un concurent care le ia barbatii si nici nu vad si cea mai nevinovata atingere din partea altei femei ca pe un avans si un atac la propria heterosexualitate. Ele mai mult invata sa fie intolerante, fiind influențate de alții. Omul tinde sa raționalizeze pornirile instinctive care îl fac homofob si din cauza asta a ajuns sa inventeze o întreaga serie de povesti gen Sodoma si Gomora. Nu exista bici-o baza raționala pentru respingerea homosexualității, exista doar porniri instinctive de mascul feroce care ii fac si pe oameni atât de intoleranți.

Ar trebui sa fim mai raționali si sa nu mai lăsam acest instinct absurd si distructiv sa ne conducă. Așa cum am renunțat obiceiul de a ne cataram in copaci si de a vana așa ar trebui sa renunțam si la acest cult exagerat si agresiv la barbatiei. Băieții ar trebui sa știe ca daca au un bărbat homosexual in preajma nu înseamnă ca acesta le va face avansuri si le va atenta la statutul de bărbat heterosexual iar daca o femeie este atrasa in mod exclusiv de alte femei nu înseamnă ca le va lua femeile si le va desființa barbatia. Ar trebui sa o lăsam mai moale cu cultul asta al barbatiei si sa-i lăsam si pe alții sa trăiască așa cum sunt ei ca nu fac nici-un rău

luni, 18 ianuarie 2010

Omul a scris biblia, omul a construit bisericile, omul e misogin si tot omul susține ca homosexualitatea este un păcat împotriva naturii

Nu știu daca exista sau nu Dumnezeu si prefer sa nu mă bag in aceasta problema dar un lucru este cert:

OAMENII sunt cei care au scris biblia, au construit bisericile, au numit preoțimea si au pus bazele moralei creștine. Tot oamenii sunt cei care, in numele lui Dumnezeu, ii judeca si ii condamna pe alții pentru orientările lor sexuale. Omul este cel care folosește credința ca pretext pentru atitudinea sa homofoba. Așa cum pe vremuri credeau ca Pamantul este centrul universului, credinciosii si acum continua sa creada ca homosexualitatea este o alegere, un pacat si un comportament vicios, calcand in picioare dovezile ca orientarea sexuala este o caracteristica biologica a individului care nu deranjeaza cu nimic pe cei din jur, nu strica educatia copiilor(acestia nu devin homosexuali prin educatie), nu se transmite de la un individ la altul si nu pericliteaza specia atata timp cat procentul persoanelor LGBT este constant.

Așa cum s-au incapatanat sa creada in teoria geocentrica sau a Pamantului plat si infinit si au ars oameni pe rug in orgoliul lor, credinciosii nu vor nici acum sa admită ca unii oameni se nasc cu alte orientări sexuale.

Adevărul științific trebuie sa învingă ignoranta ascunsa sub masca credinței. A spune ca homosexualitatea este împotriva naturii este mai absurd decât teoria Pamantului plat si infinit pentru ca INSUSI NATURA ne-a făcut pe unii dintre noi cu creiere intersexualizate si orientări sexuale neheterosexuale

Credinciosii se contrazic singuri, zic ca sexul este doar pentru procreație dar nici-unul dintre ei nu face sex doar o singura data sau de doua ori in viața, cu singurul scop de a face copii si mai mult, cu toata homofobia lor, manastirile sunt pline de homosexuali si lesbiene. Credinciosii nu admit ca si intre doua persoane de același sex poate exista IUBIRE. Credinciosii vorbesc mereu despre iubire iar in același timp instiga la ura împotriva unor oameni pe care chiar Dumnezeu(daca exista) i-a făcut cu alte orientări sexuale. Așa cum exista tot felul de indivizi intersexuati exista si oameni in cazul cărora intersexualitatea se manifesta doar la nivelul creierului, acestia având alte orientări sexuale.

In teoria religioasa femeia este considerata inferioara bărbatului si chiar murdara si nu se bucura de aceleași drepturi ca si bărbatul. Ea nu trebuie sa iasă din cuvântul bărbatului ii este interzis sa fie preot, nu are voie sa intre in altar si este asociata cu păcatul originar.Daca ar fi sa ne luam după adevărul științific in natura femelele sunt mult mai importante pentru supraviețuirea speciei decât masculii si starea inițiala si cea mai stabila a tuturor embrionilor este starea de femela. In natura femela este regula si masculul este excepția, direcția feminina este calea cea dreapta, iar masculinizarea este deviația.Daca exista Dumnezeu ca inteligenta superioara care a creat si universul si natura si totul atunci acest Dumnezeu nu este misogin, din contra, este chiar feminist.

Eu una cred ca in majoritatea religiilor homofobia, la fel ca si misoginismul au fost impuse nu de dumnezeu, nu de sfinți, nu de îngeri ci de oameni(mai ales barbati), care datorita instinctelor lor de masculi dominanți nu suportau nici homosexualii nici femeile care încercau sa ridice capul si sa fie egale cu bărbatul, deci este vorba tot de un instinct animalic, in nici-un caz de Dumnezeu. Nu Dumnezeu le-a spus oamenilor sa aibă aceasta atitudine fata de femei si homosexuali ci masculul feroce din ei care percepe prezenta unui mascul homosexual sau competiția din partea unei femei ca pe un atac la barbatie.

Poate ca Dumnezeu exista, nu am dovezi nici pro nici contra existentei lui dar oricum nu avem noi oamenii dreptul sa-i judecam si sa-i condamnam pe alții pentru felul in care s-au născut si sa instigam la ura in numele credinței pentru ca credința înseamnă iubire nu ura

duminică, 17 ianuarie 2010

Despre faimoasa gena Xq28




Cea mai cunoscuta gena implicata in determinismul orientării sexuale este gena Xq28. Totuși putina lume știe ca aceasta gena nu e nici pe departe singura gena care poate influenta orientarea sexuala a unui individ. Se tot vorbește despre faimoasa “gena gay” dar nu exista o singura gena gay cin cel puțin 7(asta daca nu luam in considerare factorii de mediu, mediul din viața intrauterina din perioada in care se formează hipotalamusul). Mutațiile din zona Xq28 sunt responsabile doar pentru un anumit tip de homosexualitate masculina, homosexualitatea masculina mai putând sa apară si prin hipo- sau hipermasculinizare. S-a dovedit ca aceasta gena nu este deloc implicata in determinismul homosexualității feminine



Se pare ca aceasta gena este gena responsabila cu formarea in prezenta androgenilor fetali a nucleului dimorfic sexual din hipotalamus la nivelul căruia se formează atracția sexuala fata de femei. La fel ca si genele pentru creșterea coarnelor cerbului sau genele pentru creșterea bărbii aceasta gena se manifesta doar in prezenta androgenilor. Daca gena este mutanta androgenii nu pot forma structurile din creier responsabile cu atracția fata de femei chiar daca sunt prezenți in cantitate suficienta si nu exista o insensibilitate la androgeni. Daca gena nu este mutanta exista posibilitatea latenta de a se forma nucleul dimorfic sexual si atracția sexuala fata de femei dar in absenta acțiunii androgenilor prenatali aceasta nu se manifesta si creierul dezvoltandu-se intr-o direcție feminina acest nucleu ramane mai mic, așa cum este la femei de aici rezultând un comportament sexual feminin cu atracție sexuala fata de barbati.



Femeile cu insensibilitate totala la androgeni si cariotip 46 XY sunt atrase in mod exclusiv de barbati chiar daca, exceptând mutațiile din gena receptorului androgenic(gena situata total diferita de Xq28, situata tot pe cromozomul X sar in zona Xq12), din punct de vedere genetic ar fi trebuit sa fie barbati si nu au toate mutații in zona Xq28.






La majoritatea femeilor cu cariotip 46 XX gena Xq28 este funcționala si ar putea sa se manifeste daca embrionul ar fi expus la androgeni in perioada in care se diferențiază hipotalamusul(pana in luna a 3a), cum se întâmpla in hiperplaziile adrenale congenitale.


De aici se trage concluzia ca mai pot exista si alte forme de homosexualitate masculina, total independente de faimoasa gena Xq28



In cazul unei femei care are o mutație a genei Xq28 in forma homozigota(ceea ce este foarte puțin probabil pentru ca ar însemna ca tatăl a avut acea mutație si a fost homosexual) homosexualitatea ar fi imposibila pentru ca chiar si cu androgeni prenatali ar fi imposibila formarea structurilor responsabile cu atracția sexuala fata de femei.Si femeile care au au aceasta mutație in forma heterozigota pot deveni cel mult bisexuale daca sunt expuse la androgenii prenatali pentru ca neuronii in care este activ cromozomul cu gena mutanta raman in starea inițiala de neuroni de femeie(La femei neuronii sunt mai mici si au alta forma), in timp ce ceilalți neuroni se masculinizează



Cine căuta aceeași cauza genetica si același mecanism si pentru homosexualitatea masculina si pentru cea feminina gândește cel puțin simplist, cauzele si mecanismele fiind chiar diametral opuse.


Spre deosebire de homosexualitatea masculina homosexualitatea feminina este total dependenta de genele implicate in metabolismul hormonal si de hormonii din mediul prenatal



miercuri, 13 ianuarie 2010

Ce se întâmpla cu gemenii de sex opus?

Sociologul Peter Bearman a descoperit ca in rândul băieților care au cate o sora geamăna numărul de homosexuali este de doua ori mai mare decât in restul populației, in timp ce in rândul fetelor care au cate un frate geamăn acest lucru nu se întâmpla. Deși cei care au făcut acest studiu au dat vina pe mediul social si pe faptul ca băiatul încearcă sa-si copieze sora explicația este tot una biologica. Deși la animale hormonii androgeni produși de mascul au o influenta si asupra femelei, existând si specii unde aceasta poate sa se nască cu pseudohermafroditism femel, la om embrionul de sex feminin duce un adevărat război hormonal cu cel de sex masculin.

In timp ce embrionul de sex masculin produce testosteron, embrionul de sex feminin produce SHBG(O globulina cu efect antiandrogenic). Daca din acest război băiatul iese învingător producând o cantitate de testosteron mai mare decât cantitatea de SHBG produsa de fata atunci va rezulta un băiat heterosexual si o fata homosexuala. Deși inca nu exista dovezi ca homosexualitatea feminina ar fi mai răspândita in rândul femeilor care au cate un frate geamăn exista studii mai vechi care indica faptul ca in rândul acestor femei sunt mult mai multe așa zise “fete batrane”, femei care ajung la vârste înaintate fara sa se mărite si fara sa aibă relații cu barbati.Totuși la om, probabil din cauza faptului ca starea de femela este starea inițiala si evoluția a fixat ca sa fie starea cea mai stabila, femelele fiind mult mai importante pentru supraviețuirea speciei decât masculii, aceasta situație se intalneste mult mai rar decât situația inversa in care SHBGul fetei nu numai ca o protejează de androgenii băiatului dar acționează si asupra lui, împiedicând masculinizarea si din acest motiv băiatul respectiv are șanse duble sa fie homosexual

Factori de mediu implicați in formarea orientării sexuale la om: stresul prenatal si expunerea embrionului la nicotina si alcool

Un studiu efectuat in 2001 a dovedit ca la om, ca si la animale, pe langa factorii genetici, factorii legați de mediul prenatal au o importanta destul de mare in procesul de formare a structurilor din creier responsabile cu orientarea sexuala.

Stresul prenatal are o influenta slaba dar măsurabila asupra orientării sexuale mai ales la indivizii de sex masculin, prin împiedicarea masculinizării.

Daca in primele trei luni de sarcina mama fumează exista o probabilitate mai mare ca fiica acesteia sa fie lesbiana pentru ca nicotina defeminizează si masculinizează creierul embrionului.

Expunerea prenatala la alcool nu influențează orientarea sexuala a embrionilor

Stresul prenatal si orientarea sexuala

Pe langa gene se pare ca si stresul prenatal joaca un rol in diferențierea sexuala a creierului si formarea orientării sexuale.

In urma unor experimente pe șobolani, Dr. Ingebog Ward, psiholog si cercetător la universitatea Villanova a descoperit ca masculii cu mame stresate prenatal prezentau mai puține comportamente de monta(comportament sexual masculin) si mai multe comportamente de lordoza(comportament sexual feminin).

Femelele gestante au fost impartite in 3 grupuri: un grup martor. un grup de femele stresate in primele 10 zile de gestație(ceea ce corespunde cu primele 3 luni de sarcina la om) si un grup de femele stresate perioada terminala a gestației.

Pentru stresarea femelelor s-au folosit lumini si zgomote puternice.

Spre deosebire de lotul martor si de masculii care au fost expuși la stres in perioada terminala a vieții intrauterine, masculii care au fost stresați in primele 10 zile ale dezvoltării prenatale prezentau mai puține comportamente de monta si mai multe comportamente de lordoza.

Un alt studiu pe șobolani a dovedit ca stresul prenatal masculinizează creierul femelelor si împiedica masculinizarea creierului la masculi.

Mecanismul prin care se produce acest fenomen este legat tot de hormonii androgeni.

Când se produce reacția de stres pe langa cortizol si alți hormoni de stres glandele suprarenale ale femelei stresate dar si ale fetusului mai produc si hormoni androgeni. Acești hormoni androgeni acționează direct asupra creierului in formare in cazul femelelor iar la masculi împiedica testiculele sa secrete testosteron, in acest fel împiedicând masculinizarea.

marți, 12 ianuarie 2010

Reacția creierului la feromoni si orientarea sexuala

Eu mereu am simțit ce e ceva care mă face sa nu mă simt bine langa un bărbat si sa simt ceva plăcut langa o femeie. Am văzut multe femei care se simt bine langa un bărbat si chiar sa îndrăgostesc de el fara ca sa-si poată da seama ce anume le atrage la el.Am mai citit si despre cazul Mariei Reitano care a rămas virgina pana la 100 de ani pentru ca era ceva in mirosul barbatilor(si aici nu mă refer la lipsa de igiena) care o deranja. Se pare ca toate aceste lucruri sunt legate de reacția creierului la feromoni. Spre deosebire de barbati la care sexualitatea este strâns legata de stimulii vizuali, femeile sunt mult mai sensibile la mirosuri, stimulii olfactivi jucând un rol destul de important in sexualitatea acestora. Ba chiar s-a descoperit ca pe langa feromoni femeia mai simte si alte mirosuri legate de genomul bărbatului, aceasta preferând inconștient barbatii cu un material genetic cat mai diferit. Din acest motiv gusturile femeilor sunt atât de greu de inteles pentru un bărbat. Femeia nu prea se uita la aspectul fizic al bărbatului si nu căuta un partener frumos. Doar la indivizii cu creier de bărbat zonele de pe creier implicate in sexualitate sunt conectate la ariile vizuale, acesta căutând un partener frumos. Sunt si barbati homosexuali care având creierul organizat intr-o maniera feminina nu se uita la aspectul fizic al partenerului si ajung sa-si descopere orientarea sexuala târziu când, la fel ca si femeie, ajung sa se indragosteasca de cate un bărbat fara sa-si știe exact ce ii atrage la el

Conform unui studiu efectuat in Suedia barbatii homosexuali răspund ca si femeile heterosexuale la feromoni si lesbienele si femeile heterosexuale răspund diferit la feromoni

Pentru acest studiu s-au folosit ca feromon masculin androstendionul, derivat al testosteronului extras din transpirația barbatilor, iar ca feromon feminin estradiolul, feromon extras din urina femeilor însărcinate.La femeile heterosexuale si la barbatii homosexuali feromonii masculini produc o reacție in zona anterioara a hipotalamusului in timp ce la lesbiene aceasta reacție lipsește, acestea fiind chiar deranjate de mirosul derivaților testosteronului

In imaginea de mai jos sunt reprezentate reacțiile creierului la androstendion si estradiol in cazul barbatilor heterosexuali, al femeilor heterosexuale si al lesbienelor.

lesbian_brain

Click aici pentru mai multe detalii

duminică, 10 ianuarie 2010

Rolul aromatazei si al hormonilor estrogeni in diferențierea sexuala a creierului



La majoritatea mamiferelor exceptând primatele si omul androgenii acționează asupra creierului in formare nu direct prin receptorii androgenici ci prin receptorii pentru estrogeni in urma procesului de aromatizare(procesul prin care enzima aromataza transforma hormonii androgeni in estrogeni).


La șobolan diferențierea sexuala a creierului se produce in perioada perinatala(șobolanii fiind oarecum imaturi la naștere aceasta perioada corespunde cu luna a 5a a unui fetus uman). In aceasta perioada testiculele masculilor produc testosteron in timp ce ovarele femelelor nu produc nimic lăsând creierul sa se dezvolte in direcția feminina in care a fost programat inițial de natura sa se dezvolte. Testosteronul este aromatizat la nivelul creierului si induce doua efecte:masculinizarea si defeminizarea.



Masculinizarea este procesul prin care se formează caracteristicile masculine(nucleul din aria preoptica a hipotalamusului care îl face pe individ sa fie atras din punct de vedere sexual de femele) iar defeminizarea este procesul prin care androgenii împiedica formarea caracterelor feminine(a zonelor care răspund la estrogeni declanșând comportamentul sexual feminin cu atracție sexuala fata de masculi)









In urma unor experimente pe șoareci s-a descoperit ca femelele care au fost tratate cu testosteron in aceasta perioada nu mai aveau reflexul de lordoza(comportament sexual feminin la șobolan) la maturitate si încercau sa se împerecheze cu alte femele daca primeau iar testosteron in timp ce masculii castrați la naștere aveau reflexul de lordoza ca si femelele din lotul martor.



Alt experiment pe șobolani a dovedit ca spre deosebire de om la șobolan 5alfa-reductaza contribuie si ea la procesul de defeminizare.Indivizii lipsiți de aceasta enzima nefiind defeminizați prezentau comportamente sexuale feminine(lordoza) când erau tratați cu estrogeni





In urma unui studiu pe oi s-a descoperit ca masculii cu deficienta de aromataza aveau nucleul dimorfic sexual din aria preoptica a hipotalamusului mai mic si comportamentul lor sexual era unul homosexual.



La om deficienta de aromataza, cel puțin la bărbat, nu duce la homosexualitate. Indivizii cu deficienta de aromataza de ambele sexe fiind total infertili acest sindrom poate sa apara doar datorita unor mutații spontane ale genei citocromului 19(gena autozomala situata in locusul 10q26). Deoarece acest sindrom este rarisim pana acum nu s-au făcut studii concludente in ceea ce privește orientarea sexuala a femeilor cu deficienta de aromataza dar este citat un caz al unui asemenea individ care s-a născut cu pseudohermafroditism femel si avea identitate de gen masculina si atracție sexuala fata de femei.



Totuși la mamifere placenta produce o cantitate destul de mare de estrogeni si daca doar estrogenii ar fi responsabili pentru masculinizarea si defeminizarea creierului toate femelele ar ajunge sa aibă un comportament sexual masculin, iar lucrul acesta in natura se întâmpla foarte rar. Pe langa faptul ca exista alfa-fetoproteina(o proteina care protejează creierul femele de efectul estrogenilor) exista din ce in ce mai multe dovezi ca nu numai la primate gena receptorului androgenic joaca un rol destul de important in diferențierea sexuala a creierului deoarece animalele care au mutații in gena receptorului androgenic au un comportament sexual feminin

5alfa-reductaza si homosexualitatea masculina





5alfa-reductaza este o enzima care transforma testosteronul in dihidrotestosteron(DHT), un androgen mult mai puternic decât testosteronul. Barbatii care au mutații ale genei pentru 5alfa-reductaza se nasc cu pseudohermafroditisme dar in ciuda faptului ca sunt considerați fete la naștere si sunt crescuți ca fete la pubertate încep sa dezvolte caracteristici masculine, atât fizice cat si de comportament, ceea ce dovedește ca pentru masculinizare nu este necesara prezenta DHTului. Se pare ca chiar androgenii mai slabi cum ar fi DHEAS(Dehidroxiepiandrogensulfatul, androgen secretat de suprarenale) pot sa inducă masculinizarea prenatala a creierului.




DHT linked to development of Homosexuality in Males!



A role for 5alpha-reductase activity in the development of male homosexuality?






Studiul citat in linkurile de mai sus a dovedit ca in mod paradoxal homosexualitatea este chiar mai puțin răspândita in rândul barbatilor cu deficienta de 5alfa-reductaza decât in restul populației masculine in timp ce in cazul barbatilor cu exces de 5alfa-reductaza numărul homosexualilor este chiar mai mare, un raport dintre DHT si testosteron in favoarea DHTului fiind de multe ori asociat cu homosexualitatea.Barbatii la care 5alfa-reductaza este mai activa decât normal se mai remarca si printr-un IQ mai mare, activitatea 5alfa-reductazei având un rol de stimulare a țesutului nervos.Nu se știe care este legătura dintre o activitate mai intensa a 5alfa-reductazei si homosexualitate. Probabil ca homosexualii cu exces de 5alfa-reductaza sunt homosexuali hipermasculinizati sau excesul de 5alfa-reductaza apare ca o compensație a unei alte deficiente din metabolismul androgenic in timp ce la indivizii cu deficienta de 5alfa-reductaza organismul secreta o cantitate mai mare de androgeni pentru a compensa lipsa DHTului.



Ca in majoritatea studiilor efectuate pana acum cercetătorii au omis sa ia in calcul si femeile





joi, 7 ianuarie 2010

Un studiu mai vechi care aparent ar infirma ipoteza ca exista o legătura intre polimorfismul genei receptorului androgenic si homosexualitate

Un studiu efectuat in Octombrie 1993 părea sa infirme ipoteza ca o varianta mai puțin activa din cauza unei secvențe nucleotidice mai lungi in exonul 1 a genei receptorului androgenic ar predispune barbatii la homosexualitate.

Pentru mai multe detalii accesați linkul de mai jos.

Sequence variation in the androgen receptor gene is not a common determinant of male sexual orientation.

Totuși Michael Bailey si toți ceilalți cercetători care s-au ocupat de acest studiu au scăpat din vedere niște lucruri importante:

1) In acest studiu au fost luați in considerare doar barbatii homosexuali. Ar fi trebuit sa se facă in paralel si un studiu care sa verifice daca femeile homosexuale au variante ale genei cu acea secvența nucleotidica mai scurta care duc la o hipersensibilitate la androgeni.

2) Barbatii homosexuali sunt de mai multe tipuri, nu doar hipomasculinizati.Exista si homosexuali hipermasculinizati, cu nucleul dimorfic sexual dublu ca volum fata de barbatii heterosexuali. La bărbat exista o mulțime de cauze si mecanisme care duc la homosexualitate, ca dovada ca spre deosebire de femei, unde exista o corelație intre raportul dintre lungimea aratatorului si a inelarului, si orientarea sexual, la barbati nu exista nici-o legătura intre acest raport si homosexualitate.

Un studiu mult mai recent efectuat in Australia a dovedit ca totuși exista o legătura intre polimorfismul genei receptorului androgenic si gradul de masculinizare a creierului, variantele mai lungi ale genei predispunând barbatii spre transsexualism.

Click aici pentru mai multe detalii referitoare la acest studiu

Este posibil ca aceste variante mai lungi, si mai puțin active, ale genei receptorului androgenic sa poată duce si la homosexualitate prin hipomasculinizare dar nu toți barbatii homosexuali sunt hipomasculinizati.

Eu le-as sugera acestor cercetători sa facă un studiu si pentru homosexualitatea feminina. Atâta timp cat secvențele mai scurte ale genei receptorului androgenic prin hipersensibilitatea la androgeni predispun la sindromul ovarelor polichistice(sindrom care de multe ori se asociază cu homosexualitatea feminina) si la femeie singurul mecanism care duce la homosexualitate este masculinizarea datorata androgenizarii prenatale este foarte posibil sa existe o legătura intre polimorfismul genei receptorului androgenic si homosexualitatea feminina.

miercuri, 6 ianuarie 2010

Rolul genei receptorului androgenic in determinismul homosexualității si al transsexualismului




In urma unui amplu studiu pe transsexuali efectuat acum doi ani in Australia s-a descoperit ca exista o corelație intre polimorfismul genei receptorului androgenic si transsexualism. Au fost luate in calcul trei gene: gena receptorului androgenic, gena aromatazei(enzima care transforma androgenii in estrogeni) si gena receptorului estrogenic. Singura gena la care s-au găsit diferențe intre transsexuali si grupul martor este gena receptorului androgenic. S-a descoperit ca transsexualii prezintă variante mai lungi ale genei(cu un număr mai mare de repetări CAG in exonul 1 al genei). Se știe ca sensibilitatea la androgeni este invers proporționala cu numărul de repetări CAG din exonul 1 al acestei gene, posesorii variantelor mai lungi ale genei având mai multe șanse sa se nască cu creiere nemasculinizate, ceea ce in cazul indivizilor de sex masculin poate duce la transsexualism.



Pentru mai multe detalii accesați linkurile de mai jos



Gene could hold key to why transsexual men 'feel' female – Telegraph


Un articol din Cotidianul despre acest studiu



Deși un studiu mai veci efectuat pe barbati homosexuali a dovedit ca nu ar exista o legătura intre gena receptorului androgenic si homosexualitate se pare totuși ca lucrurile sunt mai complicate. In primul rând la bărbat exista mai multe tipuri de homosexualitate si mai multe cauze si mecanisme care pot duce la homosexualitate. Exista homosexualitate prin hipermasculinizare așa cum exista homosexualitate prin hipomasculinizare sau din cauza unor mutații ale genei Xq28. Ar fi posibil ca variantele mai lungi ale genei receptorului androgenic sa poată duce la homosexualitate prin hipomasculinizare.


Pe femeile homosexuale s-au făcut foarte putine studii dar aici fiind vorba de un mecanism mult mai simplu, strict legat de androgenizarea prenatala este foarte posibil ca in rândul femeilor care au variante scurte ale genei in forma homozigota numărul lesbienelor sa fie mai mare deoarece o hipersensibilitate la androgeni pregătește terenul pentru masculinizarea prenatala a creierului. La femei situația este puțin mai complicata pentru ca femeia având doi cromozomi X dintre care unul este inactivat in mod intamplator (in unele celule poate sa fie unul dintre cromozomi in altele celalalt) se pot intalni situații in care femeia are varianta mai scurta a genei doar pe unul dintre cromozomi si in funcție de modul in care sunt inactivați cromozomii se produce un adevărat mozaicism, celulele in care este inactivat cromozomul cu varianta mai scurta a genei fiind mai receptive la androgeni decât celelalte. Probabil ca așa s-ar explica faptul ca exista mult mai multe femei bisexuale decât exclusiv homosexuale, procentul femeilor homosexuale este la jumate fata de cel al barbatilor homosexuali(2% fata de 4%), iar procentul femeilor bisexuale raportat la totalul femeilor neheterosexuale este mai mare decât procentul barbatilor bisexuali raportat la totalul barbatilor neheterosexuali.



Homosexualitate masculina vs. homosexualitate feminina

Majoritatea studiilor referitoare la homosexualitate au omis un lucru: homosexualitatea feminina. Majoritatea studiilor efectuate pana acum au avut ca subiect doar homosexualitatea masculina. In urma acestor studii s-a descoperit ca exista cel puțin doua tipuri diferite de homosexualitate la bărbat: homosexualitate prin hipomasculinizare si homosexualitate prin hipermasculinizare. Homosexualii hipomasculinizati au nucleul INAH 3 mai mic decât barbatii heterosexuali, având creiere asemănătoare cu creierele femeilor heterosexuale in timp ce homosexualii hipemasculinizati îl au mai mare, chiar dublu ca volum.Putinele studii care s-au efectuat dovedesc ca determinismul homosexualității feminine este mult mai simplu existând un singur mecanism prin care aceasta poate sa apară: masculinizarea. Spre deosebire de bărbat unde pot exista si cauze genetice independente de metabolismul hormonal, cum sunt mutațiile genei Xq28, la femeie homosexualitatea este strâns legata de androgenizarea prenatala a creierului, fie din cauza expunerii la o cantitate mai mare de testosteron, cum se întâmpla in hiperplaziile adrenale, in sindromul deficientei de aromataza, sau daca embrionul primește testosteron din exterior, fie de la o tumoare a mamei fie de la un frate geamăn, fie din alte surse, fie din cauza unei hipersensibilitati la androgeni legata de polimorfismul genei receptorului androgenic. S-a descoperit ca multe lesbiene au degetul inelar mai mare decât aratatorul, deci au fost androgenizate prenatal. Mutațiile genei Xq28 duc la homosexualitate la barbati dar nu si la femei, iar fara androgeni prenatali nu se formează acele zone de pe creier implicate in atracția sexuala fata de femei, deci nu poate exista homosexualitate feminina fara o masculinizare cat de mica. Chiar daca nu se vede cu ochiul liber masculinizarea tot exista. Este posibil ca doar zonele mai vechi din hipotalamus sa fie masculinizate, scoarța ramanand in starea inițiala, rezultând altfel o lesbiana cat se poate de feminina, dar si in acest caz tot androgenizarea prenatala este cauza homosexualității. androgenizarea prenatala este responsabila si de defeminizarea creierului si lipsa atracției sexuale fata de barbati, masculinizarea si defeminizarea fiind doua procese diferite dar care merg împreuna.Toate studiile efectuate au dovedit ca homosexualitatea feminina se intalneste mai rar decât cea masculina(Intre 7 si 10% dintre femei sunt bisexuale si sub 2% exclusiv homosexuale in timp ce 15% dintre barbati sunt bisexuali si intre 4 si 6% sunt exclusiv homosexuali) Numărul lesbienelor este mult mai mic decât cel al barbatilor homosexuali din doua motive:

1) Starea inițiala a tuturor embrionilor este starea de femela iar daca nu survine masculinizarea individul va avea un creier de femeie, cu atracție sexuala fata de barbati si este mai ușor si mai probabil ca un individ de sex masculin sa ramana in aceasta stare inițiala(cel puțin la nivel de creier) decât sa apara o masculinizare la o un embrion de sex feminin care oricum produce foarte puțin testosteron si este protejat de testosteronul matern de SHBGul placentar

2) La tipul Drosophylla(din care fac parte si mamiferele) femela are doi cromozomi X si gena receptorului androgenic fiind pe X probabilitatea ca aceasta gena sa se homozigoteze pe o varianta hipersensibila la androgeni este la jumătate fata de probabilitatea ca un individ de sex masculin sa moșteneasca de la mama lui o anumita varianta a genei . Totuși o femeie heterozigota pe o varianta hiperactiva a genei poate sa fie purtătoare a respectivei gene sau poate avea o inclinație mai mare sau mai mica spre bisexualitate, celulele in care este activ cromozomul cu alela ce da hipersensibilitate la androgeni fiind mai receptive la androgeni, iar daca aceste celule sunt neuroni creierul se masulinizeaza parțial, neuronii care conțin alela mai puțin activa dezvoltându-se intr-o direcție feminina(la femei neuronii sunt mai mici si au alt aspect histologic). Se pare ca din cauza asta exista mai multe femei bisexuale raportat la totalul femeilor neheterosexuale decât barbati bisexuali raportat la totalul barbatilor neheterosexuali

marți, 5 ianuarie 2010

Hormonii si orientarea sexuala

S-a dovedit ca homosexualii si lesbienele de cele mai multe ori nu prezintă dereglări hormonale sau anomalii legate de modul in care sunt secretați hormonii sexuali in viața de adult. Majoritatea barbatilor homosexuali au la fel de mult testosteron in sânge ca si cei heterosexuali, in timp ce majoritatea femeilor homosexuale nu au mai mult testosteron decât cele heterosexuale. Totuși exista niște subtilitati legate de metabolismul hormonal, in special de receptivitatea la androgeni si de hormonii din viața intrauterina. Daca hormonii din viața de adult nu pot influenta orientarea sexuala ci cel mult dinamica hormonii prenatali, mai ales testosteronul se pare ca au un rol hotărâtor asupra structurii creierului si implicit a orientării sexuale a individului. După cum mi-a zis si mie medicul endocrinolog la care am fost preferințele sexuale au legătura cu structura creierului si nu cu hormonii de acum.Am fost la vreo 3 endocrinologi pana acum datorita hirsutismului si mi-am făcut analizele de sânge de 4 ori. La toate aceste analize( exceptând una dintre ele care a fost făcuta la o clinica privata si doctorița mi-a zis ca a fost făcuta greșit deoarece valoarea ridicata a testosteronului liber se bătea cap in cap cu cantitatea mare de SHBG) atât testosteronul liber cat si cel total mi-au ieșit normale(Pe 30 Aprilie 2009 testosteronul total mi-a ieșit de 38,20 ng/ml, pe 12 Octombrie 2009 testosteronul liber avea valoarea de 3,12 pg/ml iar pe 6 Noiembrie, când luam pilule contraceptive testosteronul liber avea valoare de 1,51 pg/ml ), singura explicație fiind cea legata de o hipersensibilitate la androgeni determinata de o homozigotare a genei receptorului androgenic pe o varianta scurta(cu un număr mic de repetări CAG in exonul 1). Probabil ca așa este in multe cazuri. Sunt niște subtilitati genetice legate de metabolismul testosteronului care nu pot fi depistate prea ușor de un medic endocrinolog, fiind necesar un test genetic. Totuși doctorița a zis ca este un ovar polichistic si mi-a dat un tratament cu anticoncepționale Yasmin. Le-am luat mai mult din curiozitate si ca sa vad cum evoluează LHul meu după administrarea de estrogeni(reacția este dimorfica sexual, creșterea LHului fiind mai pronunțata la indivizii cu creier de femeie) si ca sa verific daca exista sau nu o legătura intre preferințele mele sexuale si hormoni(citisem undeva ca la femeile bisexuale preferințele sexuale se modifica in funcție de cantitatea de estrogeni, in perioada ovulației când cantitatea de estrogeni este maxima respectiva fiind atrasa de barbati, iar in restul timpului de femei).Am luat pastilele timp de 3 zile după care din cauza migrenelor atroce m-am dus glonț la analize. La aceste analize am descoperit pe langa testosteronul de 1,51 pg/ml si o creștere a cantitatii de prolactina(87,89 ng/ml) datorata probabil unei intolerante a hipotalamusului la estrogeni. LHul a crescut doar cu 125% in loc sa se dubleze ca la majoritatea femeilor. S-au făcut studii pe barbati heterosexuali, femei heterosexuale si homosexuali si s-a descoperit ca in timp ce la barbatii heterosexuali LHul nu creștea aproape deloc si la femeile heterosexuale se dubla la homosexuali creștea cu exact 125%, homosexualii si lesbienele aflandu-se undeva intre barbatii heterosexuali si femeile heterosexuale. In zilele in care am luat aceste pilule cu estrogeni libidoul meu chiar a crescut dar orientarea nu s-a modificat. Pornirile mele sexuale fata de alte femei chiar s-au intensificat si nici vorba sa încep sa simt o oarecare atracție fata de barbati. Am repetat niște teste psihologice si preferam tot indivizii cu trasaturi feminine, ca dovada ca in cazul meu s-a produs si defeminizarea creierului si nu sunt bisexuala, iar hormonii nu pot modifica orientarea sexuala.In urma experimentelor pe șoareci s-a dovedit ca cei care au primit destul testosteron in momentul nașterii(asta corespunde cu o perioada care se întinde pana in luna a 5a de sarcina la om pentru ca șoarecii se nasc imaturi), indiferent ca erau masculi sau femele nu mai prezentau comportamente sexuale feminine nici măcar când erau tratați cu estrogeni, in schimb prezentau comportamente masculine atunci când aveau catusi de puțin testosteron in sânge. Asemenea experimente s-au făcut si pe maimuțe. Mai mulți embrioni de mai multa au fost injectați fie cu testosteron fie cu antiandrogeni in perioadele in care creierul se diferențiază din punct de vedere sexual. Femelele injectate cu testosteron respingeau masculii, aveau tendința de a se împerechea cu alte femele si nu mai aveau instinct matern in timp ce masculii tratați cu antiandrogeni aveau un comportament feminin care implica si comportamentul homosexual. Aceste experimente pe animale precum si cazurile de hiperplazie adrenala dovedesc ca expunerea prenatala la testosteron are on rol hotărâtor in masculinizarea hipotalamusului si predispune femela respectiva la homosexualitate. Expunerea prenatala la testosteron mai lasa si alte urme fenotipice cum ar fi lungimea mai mare a degetului inelar comparativ cu aratatorul si modificarea structurii aparatului auditiv. In cazul meu se verifica pentru ca inelarul este cu 6 mm mai mare decât aratatorul(inelarul meu masoara 65 mm in timp ce aratatorul 60). Este posibil ca in cazul meu expunerea la androgeni sa fi survenit pe un teren genetic hipersensibil la androgeni care a favorizat masculinizarea chiar si in condițiile in care cantitatea de testosteron prenatal nu a fost prea mare. In cazul in care exista o hipersensibilitate la androgeni masculinizarea se produce oricât de puțin testosteron ar veni de la mama sau de la glandele suprarenale ale embrionului

duminică, 3 ianuarie 2010

De ce evoluția nu a eliminat genele pentru homosexualitate?

S-ar putea spune ca indivizii homosexuali ar fi trebuit sa fie eliminați de evoluție pentru ca nu lasă urmași dar totuși se pare ca genele pentru homosexualitate sunt totuși avantajoase la nivel de populație. Se pare ca aceste gene deși ii fac pe unii indivizi sa fie infertili din cauza comportamentului homosexual sunt avantajoase pentru indivizii de sex opus, aceștia fiind mai fertili.Sa luam exemplul genei receptorului androgenic. O varianta mai lunga(si mai puțin activa) a acestei gene, deși poate duce la homosexualitate si transsexualism la indivizii de sex masculin prin îngreunarea masculinizării prenatale a creierului, poate avantaja femeile, acestea fiind mai atrăgătoare din punct de vedere sexual, mai feminine si mai fertile, așa cum o varianta mai scurta si mai activa a acestei gene cauzând o hipersensibilitatea a organismului la hormonii androgeni pregătește terenul pentru masculinizarea prenatala a creierului si la indivizii de sex feminin putând favoriza apariția homosexualității feminine, in schimb barbatii care poseda aceasta varianta a genei produc o cantitate mai mare de spermatozoizi, si lasă mai mulți urmași. Un alt exemplu ar fi genele pentru hiperplazie adrenala. In rândul barbatilor cu hiperplazie adrenala homosexualitatea se intalneste mult mai rar decât in toata populația masculina, in schimb la femei aproape 50% prezintă cel puțin tendințe homosexuale.Mecanismele prin care apare homosexualitatea la cele doua sexe sunt diametral opuse. Este foarte puțin probabil, daca nu chiar imposibil, sa avem si homosexualitate masculina si homosexualitate feminina in aceeași familie deoarece cele doua situații sunt capetele extreme ale unui spectru destul de larg care începe cu indivizii care poseda gene care împiedica masculinizarea favorizând apariția femeilor heterosexuale si a barbatilor homosexuali si se termina cu indivizii cu gene care favorizează masculinizarea, chiar si in cazul unor femei, in acest caz putând sa apară barbati heterosexuali si femei homosexuale.

Primul impuls al naturii este acela de a crea o femela

S-a dovedit științific ca cel Putin la mamifere starea inițiala a tuturor embrionilor este cea de femela iar daca nu intervine masculinizarea aceștia se vor dezvolta intr-o direcție feminina indiferent de cromozomii pe care ii au.Starea de femela este starea de baza si starea cea mai stabila. In absenta acțiunii prenatale a hormonilor androgeni toți indivizii, chiar daca au cromozomul Y se dezvolta ca femele. Natura nu este misogina. Natura este chiar feminista. In natura, pentru supraviețuirea speciei femelele sunt mult mai importante decât masculii. Exista si specii care se pot înmulți prin partenogeneza, nefiind necesara contribuția masculilor.Femelele sunt esențiale pentru supraviețuirea speciei in timp ce rolul masculilor este legat de asigurarea diversității si evoluție. Fara masculi specia nu ar putea evolua in timp ce fara femele nu ar putea supravietui. Numai noi oamenii calcam in picioare feminitatea așa cum calcam in picioare natura si ne distrugem singuri. Numai noi oamenii suntem misogini. Numai noi oamenii supraestimam masculinitatea si toate valorile masculine si din cauza asta suntem cea mai distructiva specie de pe planeta asta.