duminică, 21 februarie 2010

Este posibila defeminizarea fara masculinizare?

Masculinizarea si defeminizarea sunt doua procese diferite dar strâns legate intre ele. De cele mai multe ori cauza comuna a defeminizării si a masculinizării este expunerea prenatala la androgeni. Defeminizarea este procesul prin care embrionul este împiedicat sa se dezvolte intr-o direcție feminina.

Teoria neuroendocrina a orientării sexuale exclude posibilitatea defeminizării creierului fara masculinizare pentru ca se considera ca starea inițiala a tuturor embrionilor este starea de femela, in absenta androgenilor prenatali toți embrionii având tendința de a se dezvolta intr-o direcție feminina, chiar daca au de exemplu sindromul Turner si nu au ovare care sa secrete estrogeni sau alți hormoni. Conform acestei teorii singurul proces care poate împiedica feminizarea este masculinizarea, defeminizarea fiind o consecința a procesului de masculinizare. Exista multe forme intermediare si situații de masculinizare fara defeminizare care pot duce la bisexualitate dar defeminizarea fara masculinizare este imposibila conform acestei teorii. Tot ce nu se masculinizează se feminizează si tot ce e defeminizat e in primul rând masculinizat.

In timp ce masculinizarea fara defeminizare(întâlnita relativ frecvent) poate predispune individul la bisexualitate, defeminizarea fara masculinizare ar trebui sa fie mecanismul prin care poate sa apară un individ asexual, care nu este atras din punct de vedere sexual nici de barbari nici de femei.

Deși teoria stării inițiale de femela elimina asexualitatea aceasta orientare sexuala se pare ca exista, 1% dintre oameni si berbeci fiind asexuali. Exista chiar si o comunitate online pentru asexuali.

Unii psihologi susțin ca de fapt aceasta asexualitate este strâns legata de sindromul Asperger sau alte forme de tulburări din spectrul autismului, comportamentul asexual fiind datorat unor disfuncții pe linie socio-afectiva care îl împiedica pe individ sa se indragosteasca si nu unei defeminizări fara masculinizare, indivizii cu Asperger sau autism având creiere chiar foarte masculinizate(Unii cercetători considera ca autismul este consecința unei masculinizări duse la extrem a creierului si din acest motiv majoritatea subiecților cu tulburări din spectrul autismului sunt de sex masculin)

Totuși mulți asexuali au preferințe de gen si se îndrăgostesc platonic, ei având un rudiment de instinct sexual de care nu sunt conștienți si dintre cei fara preferințe de gen este posibil ca mulți sa fie de fapt bisexuali care nu sunt conștienți de propria lor sexualitate.

In multe cazuri asexualitatea este ceva care tine mai mult de dinamica decât de orientare, fiind o cu totul alta dimensiune a sexualității.

Oricum problema ramane deschisa. Oare e posibila defeminizarea fara masculinizare? Oare exista indivizi nediferențiați care sunt cu adevărat asexuali, fiind total lipsiți de sexualitate, neavând nici măcar un rudiment de instinct sexual?

luni, 15 februarie 2010

Raportul dintre degetul aratator si cel inelar(2D:4D), androgenii prenatali si orientarea sexuala

finger1

In timp ce femeile au aratatorul egal cu inelarul la barbati, mai ales la mana dreapta, degetul inelar este puțin mai mare.Si femeile cu cariotip 46,XY si insensibilitate totala la androgeni au aratatorul egal cu inelarul sau chiar puțin mai mare(ca majoritatea femeilor) in timp ce exista si femei cu cariotip 46,XX cu inelarul mai mare, ceea ce dovedește ca nu genele de pe cromozomul Y determina aceasta diferența. Se pare ca aceasta diferența este legata de expunerea prenatala la androgeni sau o receptivitate crescuta la acești hormoni. La om si la unele primate testosteronul din perioada prenatala face ca degetul inelar sa crească puțin mai lung decât aratatorul. Raportul dintre lungimea aratatorului si cea inelarului(2D:4D) este invers proporțional cu intensitatea metabolismului androgenic din perioada prenatala.

La femeile cu hiperplazie adrenala congenitala(situație in care glandele suprarenale secreta cantitati mari de androgeni) degetul inelar este mai mare decât cel aratator.

Exista o legătura clara intre masculinizarea degetelor si masculinizarea creierului. Cu cat raportul 2D:4D este mai mic cu atât creierul are mai multe șanse sa fie mai masculinizat.

homohands

Mai ales in cazul femeilor corelația dintre valoarea acestui raport si orientarea sexuala este evidenta. Mai multe studii au dovedit ca lesbienele si femeile bisexuale tind sa aibă degetul inelar mai mare decât aratatorul. In cazul barbatilor homosexuali situația este mai complicata pentru ca exista mai multe determinisme si mai multe tipuri de homosexualitate si in timp ce homosexualii hipomasculinizati tind sa aibă inelarul mai mic(ca si femeile) cei hipermasculinizati au raportul 2D:4D chiar mai mic decât barbatii heterosexuali si mai exista si alte categorii de homosexuali in cazul cărora homosexualitatea nu are legătura cu hormonii prenatali(fiind legata de alți factori genetici cum ar fi mutațiile genei Xq28) acești homosexuali având raportul 2D:4D tipic masculin

In cazul transsexualilor MtF inelarul tinde sa fie mai mic, ca si la femeile heterosexuale.S-a dovedit științific ca transsexuali MtF de multe ori sunt posesorii unor variante mai alungite si mai puțin active ale genei receptorului androgenic. Pe langa expunerea prenatala la androgeni raportul dintre aratator si inelar este si un indicator al receptivității la androgeni, caracter legat de gena foarte polimorfica a receptorului androgenic. Datorita acestui polimorfism foarte mare al genei exista atât de multe grade de receptivitate la androgeni si o varietatea atât de mare de fenotipuri, începând cu cele deloc masculinizate si foarte feminine si terminând cu cele hipermasculinizate. Se pare ca raportul 2D:4D corelează pozitiv cu numărul de repetări CAG din exonul 1 al genei. Cu cat sunt mai multe repetări CAG in exonul 1 cu atât gena funcționează mai greoi si receptivitatea țesuturilor la androgeni este mai mica.

In cazul meu aratatorul masoara 60 mm in timp ce inelarul 65 mm deci exista inca un indiciu ca ori am fost expusa prenatal la androgeni ori am prea mulți receptori pentru androgeni. Daca luam in considerare si hirsutismul nehiperandrogenic apar si mai multe indicii ca de fapt ar fi vorba despre o hipersensibilitate la androgeni legata de polimorfismul genei receptorului androgenic.In imaginile de mai jos este mana mea dreapta cu degetul inelar vizibil mai mare decât aratatorul

Fotografii-0013 Fotografii-0012

miercuri, 10 februarie 2010

De ce sunt mult mai puține femei lesbiene decât barbati homosexuali?

Toate statisticile de pana acum au dovedit ca numărul barbatilor homosexuali este cel puțin dublu fata de cel al femeilor lesbiene. Conform studiilor lui Alfred Kinsey 4% dintre barbati sunt exclusiv homosexuali in timp ce cel mult 2% dintre femei sunt lesbiene. Homosexualitatea feminina se intalneste mult mai rar decât cea masculina si de cele mai multe ori este de fapt bisexualitate, femeile exclusiv homosexuale fiind extrem de rare.

Eu una consider ca acest lucru se explica prin doua mecanisme:

1) cel puțin doua dintre genele implicate in diferențierea sexuala a creierului si formarea orientării sexuale sunt situate pe Cromozomul X: gena receptorului androgenic si faimoasa Xq28

Chiar daca admitem ca mutațiile genei Xq28 predispun la homosexualitate numai indivizii de sex masculin mai ramane o gena foarte importanta in diferențierea sexuala: gena receptorului androgenic.

Este puțin probabil ca o femeie sa moșteneasca si de la mama si de la tata alele care predispun la o sensibilitate prea mare la androgeni(fie din cauza unei secvențe prea scurte in exonul 1 fie din cauza unor mutații in zona promotor, zona reglatoare a genei). Este mai puțin probabil ca o femeie sa fie homozigota pe o varianta prea activa a genei decât ca un bărbat sa moșteneasca de la mama lui o varianta mai “leneșa” a genei(datorata de cele mai multe ori unui număr mai mare de repetări CAG in exonul 1). O femeie homozigota pe o asemenea varianta a genei si hipersensibila la androgeni trebuie sa fie si expusa prenatal la o cantitate cat de mica de hormonii androgeni pentru ca sa se producă masculinizarea hipotalamusului, aceasta varianta genetica pregătind doar terenul pentru masculinizarea creierului prin facilitarea acțiunii hormonilor androgeni

Totuși sunt multe femei care au doar pe unul dintre cei doi cromozomi X o varianta foarte activa a genei receptorului androgenic. Aceste femei pot fi purtătoare heterosexuale sau pot avea o inclinație mai mica sau mai mare spre bisexualitate in funcție de paternul de inactivare a cromozomului X si de prezenta androgenilor prenatali. La femelele tipului Drosophylla in fiecare celula unul dintre cei doi cromozomi X este inactivat, aceasta inactivare fiind intamplatoare. In cazul unei femei care a moștenit o varianta a genei receptorului androgenic fie cu un număr mic de repetări CAG in exonul 1, fie cu mutații in zona reglatoare in forma heterozigota se creează un adevărat mozaicism. Daca exista androgeni prenatali neuronii in care este activ cromozomul cu alela care predispune la hipersensibilitate la androgeni se masculinizează in timp ce ceilalți neuroni se dezvolta intr-o direcție feminina. Rezultatul este un mozaicism cerebral, o combinație de țesuturi masculinizate cu țesuturi mai puțin masculinizate care duce la bisexualitate. Se pare ca din acest motiv sunt atât de multe femei bisexuale

2) Starea de femela este starea inițiala si starea cea mai stabila a diferențierii sexuale a embrionilor. Procesul de masculinizare e un proces complex care este controlat de un număr destul de mare de gene si implica acțiunea androgenilor prenatali.

Si in cazul indivizilor pseudohermafroditi exista mult mai multe forme si cazuri de pseudohermafroditism masculin(femei si indivizi cu sex incert cu cariotip 46XY) decât de pseudohermafroditism feminin, in majoritatea cazurilor pseudohermafroditismul feminin fiind cauzat de hiperplaziile adrenale sau cantitati mari de androgeni exogeni(tumori secretoare de androgeni care apar la mama), foarte rar alte situații cum ar fi deficienta de aromataza(sindrom genetic din cauza căruia individul este incapabil sa producă estrogeni, estrogenii fiind produși tot din androgeni prin procesul de aromatizare)

La fel se întâmpla si cu creierul.Este mai probabil ca sa apara situații in care acțiunea androgenilor prenatali asupra creierului unui embrion de sex masculin sa fie îngreunata sau împiedicata din diverse motive decât invers.

Testiculele embrionilor de sex masculin produc androgeni in timp ce ovarele celor de sex feminin nu produc nimic, feminizarea mergând de la sine in absenta hormonilor androgeni. Din acest motiv si femeile cu sindromul Turner au un comportament sexual feminin deși au un singur cromozom X si gonadele sunt nediferențiate.

Embrionii de sex feminin produc cantitati mici de androgeni la nivelul glandelor suprarenale, doar in hiperplaziile adrenale suprarenalele producând o cantitate de androgeni care poate masculiniza creierul.

Placenta fiind bogata in SHBG(globulina care inactivează androgenii) si aromataza(enzima care transforma androgenii in estrogeni) protejează embrionul de androgenii proveniți dintr-o sursa externa (de la mama sau de la un frate geamăn)

Testosteronul provenit dintr-o sursa externa poate acționa asupra embrionului doar daca acesta are o deficienta de SHBG

Pentru ca creierul unui embrion de sex feminin sa fie masculinizat prenatal in așa fel incat sa rezulte o orientare sexuala homosexuala este nevoie si de testosteron provenit de la suprarenalele embrionului, iar daca sursa de androgeni este externa(mama, frate geamăn) mai este nevoie si de un deficit de SHBG(cel puțin in perioada critica când se formează hipotalamusul) si/sau de o hipersensibilitate la androgeni legata de polimorfismul genei receptorului androgenic in timp ce hipotalamusul unui embrion de sex masculin poate sa nu se masculinizeze fie din cauza unor mutații ale genei Xq28, fie din cauza unui metabolism deficitar al hormonilor androgeni, dezvoltandu-se intr-o maniera feminina

vineri, 5 februarie 2010

Homosexualitatea este înnăscută

Homosexualitatea este înnăscută :: Libertatea.ro

Apreciez demersul acestui specialist in neuroendocrinologia comportamentului din Belgia. Încet încet adevărul științific iese învingător in lupta cu homofobia iraționala si intoleranta distructiva.

Apar din ce in ce mai multe dovezi științifice ca homosexualitatea nu este o alegere ci o condiție biologica înnăscuta. Omul nu devine homosexual ci se naște așa, orientarea sexuala formandu-se la nivelul zonelor dimorfice sexual din hipotalamus, zone care se formează in primele 3 luni din viața embrionului si cum s-au format atunci așa raman toata viața. Aceste structuri dimorfice sexual se masculinizează sub influenta hormonilor androgeni, procesul de formare a orientării sexuale fiind controlat genetic si hormonal.

Jos palaria pentru acest om de știința si pentru toate studiile lui care aduc lumina in acest domeniu al biologiei orientării sexuale. Jos palaria pentru el si pentru alți cercetători si doctori(mai ales americani) care in urma experimentelor pe animale si chiar pe băieți cu sexul schimbat de la naștere, a cercetărilor genetice si a studiilor pe indivizi intersexuati au dovedit ca preferințele sexuale si identitatea de gen țin de condiția biologica a individului. Jos palaria pentru psihiatrii americani care in urma cercetărilor științifice legate de biologia orientării sexuale au scos homosexualitatea de pe lista bolilor psihice pentru ca au știut ca homosexualitatea este o condiție biologica care nu deranjează cu nimic așa cum este si culoarea ochilor, culoarea parului sau oricare alt caracter genetic.

Oare când o sa admită si romanii ca homosexualitatea este o condiție biologica înnăscuta si nu o perversiune, un viciu sau un păcat? Am avut neplăcuta surpriza sa dau si peste medici care deși datorita profesiei lor ar fi trebuit sa fie primii care cunosc biologia speciei umane, inclusiv biologia diferențierii sexuale si a comportamentului sexual erau anchilozați in teoriile învechite conform cărora oamenii devin homosexuali fie din cauza “proastei educații” sau a unor experiențe de viața, fie pentru ca așa vor ei. Oare când o sa inteleaga si romanii ca a fi gay, lesbiana, bisexual sau transsexual nu inseama a fi împotriva naturii pentru ca însuși natura ne-a făcut pe unii dintre noi așa? Avem si noi nevoie de specialiști in neuroendocrinologie, medici si biologi care sa dovedească științific ca unii oameni SE NASC cu alte orientări sexuale si nu trebuie sa fie condamnați pentru asta ci trebuie sa aibă aceleași drepturi ca si majoritatea heterosexuala pentru ca nimeni nu isi alege sa se nască intr-un fel sau altul.