sâmbătă, 27 martie 2010

Intre heterosexualitate si homosexualitatea exclusiva exista o infinitate de forme de bisexualitate

Orientarea sexuala este un caracter cantitativ, nu unul calitativ, binar si deși mulți tind sa vadă lumea in alb si negru exista o infinitate de forme intermediare pe acest spectru al orientării sexuale. Contrar teoriei lui Freud care susținea ca toți ne naștem bisexuali doar 15-20% dintre barbati si 7-9% dintre femei se încadrează in categoria bisexualilor. Acest lucru se datorează faptului ca creierul uman este dimorfic sexual iar pentru ca individul sa fie bisexual este nevoie de o masculinizare incompleta a creierului care nu este insotita de defeminizare.De multe ori indivizii bisexuali trec fie drept heterosexuali, fie drept homosexuali. Bisexualitatea ar putea explica foarte bine cazurile de “schimbare” a orientării sexuale sau de gemeni monozigoti cu orientări sexuale diferite. Bisexualitatea poate fi concomitenta, când individul este atras in același timp de indivizi de ambele sexe sau alternativa, când alternează perioadele de heterosexualitate cu cele de homosexualitate. Persoanele care susțin ca au fost heterosexuale si au devenit homosexuale sau invers sunt de fapt bisexuale prin structura lor dar de cele mai multe ori bisexualitatea alternativa nu este cunoscuta si conștientizata, majoritatea oamenilor considerând ca bisexualitate doar bisexualitatea concomitenta. Exista foarte multe grade de bisexualitate. Exista bisexuali care sunt atrași mai mult de parteneri de sex opus si bisexuali care sunt atrași mai mult de partenerii de același sex.

Biologul Alfred Kinsey, părintele sexologiei moderne a studiat foarte bine problema asta si a întocmit celebra scala Kinsey care începe de la 0 = 100% heterosexual si merge pana la 6 = exclusiv homosexual. Kinsey a luat in considerare si existenta asexualilor.

Kinsey-Storms_12

El a mai făcut un studiu in urma căruia a descoperit ca doar 4% dintre barbati si 1-2% dintre femei au o orientare sexuala exclusiv homosexuala in timp ce 8% dintre barbati si intre 2 si 6% dintre femei sunt bisexuali inclinați mai mult spre homosexualitate si 11,6% dintre barbati si 7% dintre femei se afla la mijlocul spectrului fiind atrași in mod egal de ambele sexe.

Mecanismul prin care un om se naște bisexual este oarecum asemănător cu mecanismul care duce la homosexualitatea exclusiva dar procesul de masculinizare prenatala a creierului nu merge pana la capăt si defeminizarea nu se produce sau se produce doar parțial. La femei mai exista un mecanism prin care este indusa bisexualitatea. Daca pe unul dintre cei doi cromozomi X exista o alela mai scurta a genei receptorului androgenic iar pe celalalt o alela mai lunga si exista si o oarecare expunere prenatala la androgeni celulele(inclusiv neuronii) in care e activ cromozomul cu alela mai scurta răspund mai bine la androgeni si se masculinizează prenatal in timp ce celelalte raman in starea inițiala de femela si creierul are o structura mozaicata in care sunt prezente si structurile implicate in comportamentul sexual feminin si cele implicate in cel masculin, ceea ce predispune la bisexualitate. Din acest motiv in ciuda faptului ca homosexualitatea feminina exclusiva se intalneste foarte rar, mai rar decât cea masculina, bisexualitatea feminina se intalneste la fel de des sau chiar mai des decât cea masculina.

Datorita faptului ca 80% dintre barbatii care au o oarecare atracție sexuala fata de barbati si 90% dintre femeile care se simt atrase de femei sunt de fapt bisexuali unii susținători ai teoriei homosexualității dobândite si “curabile” cum ar fi Robert Spitzer au aparent dreptate, doar aparent pentru ca ei nu reușesc decât sa convingă persoanele bisexuale sa facă pe heterosexualii, lucru care merge doar in cazul bisexualilor si doar pana la un punct pentru ca aceștia nu pot fi niciodată fericiți cu un stil de viața care le este impus din afara.

Robert Spitzer susține ca prin terapiile lui a reușit sa vindece 60% si sa readucă la heterosexualitate 30% dintre homosexualii care au venit la el la clinica dar adevărul este cu totul altul. Acești 60% erau de fapt bisexuali pe care Spitzer nu a reușit decât sa-i convingă sa facă pe heterosexualii. Ce ne facem cu restul de 40%? Daca e el atât de grozav de ce nu a reușit sa-i convingă pe toți sa-si schimbe orientările sexuale? Orice ar spune teoria lui nu sta in picioare pentru ca se bazează pe argumente false. Au fost atâtea cazuri de homosexuali care au ajuns la sinucidere din cauza unor asemenea tratamente de schimbare a orientării sexuale. Orientarea sexuala trebuie acceptata așa cum este pentru ca nu se poate schimba iar in cazurile in care da impresia ca se schimba este de fapt vorba de un individ bisexual care are perioade de heterosexualitate care alternează cu cele de homosexualitate.

E trist ca si in ziua de azi se ajunge la concluzii greșite pentru ca bisexualitatea nu este recunoscuta si este confundata fie cu homosexualitatea fie cu heterosexualitatea.

joi, 25 martie 2010

Cel mai important organ sexual este… creierul


6209_2




Cel mai important organ responsabil de sexualitate este creierul. La nivelul hipotalamusului(structura mai veche a creierului, esențiala pentru supraviețuirea individului si a speciei) se găsesc centrii nervoși care comanda comportamentul sexual. Spre deosebire de scoarța care cel puțin la om prezintă o formidabila complexitate structurala si o mare plasticitate, structura acesteia fiind intr-o permanenta transformare strâns legata de influenta factorilor de mediu si de experiența de viața, hipotalamusul are o structura mai puțin complexa, semănând mai mult cu un fel de mașinărie care funcționează automat după un program stabilit de la început. La nivelul hipotalamusului se formează instinctele de baza care au un determinism biologic si genetic clar, fiind prezente la foarte multe specii deoarece evoluția le-a fixat de milioane de ani. Comportamentul sexual, fiind determinat de structuri foarte vechi din punct de vedere filogenetic situate la nivelul hipotalamusului, este un comportament înnăscut, nu invatat.


La majoritatea speciilor(inclusiv omul) creierul este dimorfic sexual, diferențierea sexuala a acestuia producandu-se in perioada prenatala(la primate si om) sau perinatala(la rozătoare).




brainsec




Preferințele sexuale se formează la nivelul unui nucleu dimorfic sexual din aria preoptica a hipotalamusului. La masculii heterosexuali acest nucleu este mai mare decât la femelele heterosexuale(aproape dublu). La masculii homosexuali nucleul este mai mic, comparabil ca mărime cu cel al unei femele heterosexuale. Daca acest nucleu este mai mare individul va fi atras din punct de vedere sexual de femele, iar daca este mai mic va fi atras de masculi.



Acest nucleu dimorfic sexual se formează inca din perioada prenatala la om si imediat după naștere la șobolan si cu cat exista o cantitate mai mare de hormoni androgeni in perioada critica in care se formează hipotalamusul cu atât va fi mai mare nucleul. La șobolan femelele tratate cu testosteron imediat după naștere prezentau un comportament sexual masculin, neavând reflexul de lordoza si având tendința de a monta alte femele, in timp ce masculii castrați imediat după naștere aveau reflexe de lordoza specifice comportamentului sexual feminin.La masculii castrați de la naștere nucleul dimorfic sexual era mai mic, semănând mai mult cu nucleul dimorfic sexual al unei femele, in timp ce la femelele injectate cu testosteron era mai mare, apropiat de mărimea unui nucleu dimorfic sexual întâlnit la masculi


hypothalamus2



In 1991 Simon Levay a descoperit ca si la om exista un nucleu dimorfic sexual responsabil cu orientarea sexuala: INAH3, sau al treilea nucleu interstițial din hipotalamus. Acest nucleu este mai mic la barbatii homosexuali decât la cei heterosexuali. Din păcate din studiul lui Levay lipsesc femeile homosexuale dar eu un cred ca in cazul lor acest nucleu este mai mare, cam cat este cel al unui bărbat heterosexual.






Totuși un studiu mai recent a dovedit ca transsexualii FtM poseda un nucleu INAH3 la fel de mare ca si cel al unui bărbat heterosexual.


Acesta este lucrul despre care am vorbit si cu medicul meu endocrinolog care mi-a zis ca preferințele sexuale țin de structura creierului. Medicul meu endocrinolog știe despre studiul lui Levay si despre faptul ca expunerea prenatala a embrionului la androgeni duce la masculinizarea creierului


vineri, 19 martie 2010

Alt laborator, alta recoltare, alta șansa de a afla de ce sunt lesbiana



Azi am fost la Cytogenomic Medical Laboratory pentru recoltarea de probe pentru testul genei receptorului androgenic. După recoltarea primei eprubete de sânge am fost întrebata de ce fac aceasta analiza. Am spus totul începând cu hirsutismul nehiperandrogenic si terminând cu masculinizarea hipotalamusului si orientarea mea sexuala. S-au hotărât sa-mi mai ia o eprubeta de sânge si sa-mi facă si cariotipul, paternul de inactivare a cromozomului X si testul pentru eventualele translocații pe X ale genei SRY(gena de pe Y care determina diferențierea testiculara a gonadelor, traslocatiile pe X ale acestei gene putând sa duca la hermafroditism sau la sindromul bărbatului cu cariotip 46XX in funcție de paternul de inactivare a cromozomului X). Deși este puțin probabil ei nu exclud nici posibilitatea existentei unui hermafroditism inaparent datorat translocației genei SRY pe un cromozom X inactivat in mod preferențial, ceea ce ar duce la apariția unui ovotestis unilateral in care țesutul testicular a fost prea puțin pentru a induce masculinizarea organelor genitale dar suficient pentru a induce masculinizarea prenatala a creierului. Eu oricum raman la parerea mea ca in cazul meu cauza este lagata de un numar prea mic de repetari CAG din exonul 1 pe ambele alele ale genei receptorului androgenic, ceea ce a dus la o receptivitate crescuta la androgeni care a favorizat masculinizarea prenatala a hipotalamusului.Mi-au luat foarte mult sange dar sper ca macar de data asta sa aflu adevarul despre determinismul genetic al orientarii mele sexuale


Momentul adevărului va fi peste trei sapatamani când va fi gata rezultatul. Sunt foarte curioasa daca ipoteza mea se va confirma.

miercuri, 17 martie 2010

Despre hermafroditism

Majoritatea oamenilor tind sa numească hermafroditism orice forma de intersexualitate dar hermafroditismul adevărat presupune existenta la un individ a țesuturilor ovariene si testiculare, fie in gonade diferite separate(un ovar si un testicul), fie in gonade mixte de tip ovotestis.

Hermafroditismul este destul de răspândit in natura, fiind întâlnit la ,multe plante, la unele specii de melci, la multe specii de viermi si chiar si la unii pești dar pe măsura ce urcam pe scara evoluției întâlnim tot mai rar hermafroditismul, la pasări si la mamifere indivizii hermafrodiți fiind extrem de rari si niciodată fertili si ca masculi si ca femele.

La toate speciile hermafrodite exista mecanisme naturale care împiedica autofecundarea. Foarte puține specii prezintă caractere ambelor sexe in același timp(hermafroditism simultan), majoritatea fiind fie protandrice(in prima partea vieții indivizii sunt masculi pentru ca mai târziu sa se transforme in femele) fie protogine(in prima parte a vieții sunt femele iar apoi se transforma in masculi)

La vertebrate hermafroditismul se intalneste mai mult la pești dar mai poate exista si la unele specii de șopârle.

Amphiprion-ocellaris-02800

La peștii din genul Amphiprion, pești care trăiesc in simbioza cu anemonele de mare, daca femela era îndepărtata din grupul format dintr-un mascul o femela si mai mulți masculi nedezvoltați si inapți de reproducere masculul se va transforma in femela iar cel mai mare dintre masculii nedezvoltați va deveni apt de reproducere.

800px-Thalassoma_lunare_1

La peștii din familia Labridae protoginia este destul de comuna. Masculii acestei specii sunt de doua tipuri: masculi inițiali si masculi terminali. Masculii inițiali nu au instinctul teritorial dezvoltat si prefera compania femelelor pe care le si imita. Masculii terminali au un puternic instinct teritorial si sunt viu colorați. Nici-un individ nu e mascul terminal de la început si atât masculii inițiali cat si femelele pot deveni masculi terminali.

800px-Hypoplectrus_puella

La peștii din genul Hypoplectrus hermafroditismul indivizilor este simultan dar autofecundarea nu este posibila si aceștia formează perechi alternative in care rolurile se pot inversa oricând, oricare dintre cei doi indivizi putând fi fertil in același timp si ca femela si ca mascul

La mamifere hermafroditismul apare accidental fiind cea mai rara forma de intersexualitate. De cele mai multe ori cauzele nu sunt ereditare ci țin mai mult de dezvoltarea embrionului.

La bovine apar foarte multe cazuri de hermafroditism din cauza pesticidelor folosite in agricultura.

Cele mai multe mamifere hermafrodite au cromozomi XX(peste 70%) dar mai exista si cu XY(10%) sau cu mozaicism cromozomial(In unele celule au XX iar in altele au XY sau XXY). Mozaicismul cromozomial poate sa apară fie prin fuziunea a doi embrioni de sex opus, fie datorita faptului ca embrionul care la început avea cromozomi XXY sau XXXY pierde cromozomul Y din unele celule, acest lucru intamplandu-se foarte devreme in dezvoltarea cestuia

Mozaicismul cromozomial este extrem de rar, in majoritatea cazurilor hermafroditismul adevărat fiind tot o inversiune sexuala a subiecților cu cromozomi XX. In unele cazuri aceasta inversiune sexuala este totala(Sindromul bărbatului cu cariotip 46XX). In urma unor cercetări recente s-a descoperit ca ar putea exista o cauza comuna pentru sindromul bărbatului cu doi de X si fara gena SRY translocata pe X si hermafroditismul adevărat al subiecților cu cariotip 46XX.

Se pare ca gena SRY(gena de pe cromozomul Y care determina diferențierea testiculara a gonadelor) nu acționează in mod direct ci prin blocarea unei gene autozomale care la ranadul ei blochează alta gena autozomala. Din aceasta cauza este posibila diferențierea testiculara a gonadelor in absenta genei SRY. Daca gena autozomala care blochează prima gena autozomala care determina diferențierea testiculara este mutanta si nefuncționala atunci diferențierea testiculara nemaifiind împiedicata de aceasta gena se produce chiar si in absenta genei SRY, in felul acesta rezultând un mascul cu cariotip 46XX fara gena SRY. Daca nu este chiar total nefuncționala si mai funcționează puțin atunci poate sa apară un individ hermafrodit

Sunt recunoscute trei categorii ale hermafroditismului adevărat :
- o cincime sunt bilaterale — țesut ovarian si testicular (ovotestis) de fiecare parte;
- doua cincimi sunt unilaterale — un ovotestis de o parte si un ovar sau un testicul de cealaltă ;
- restul sunt laterale - un testicul de o parte si un ovar de cealaltă.

Nu se știe din ce motive in majoritatea cazurilor de hermafroditism unilateral sau lateral diferențierea testiculara tinde sa se producă mai ușor in gonada dreapta iar cea ovariana in stânga. Astfel in cazul unui hermafroditism lateral este mai probabil sa avem testicul in dreapta si ovar in stânga iar in cazul unui hermafroditism unilateral este mai probabil sa avem ovotestis in dreapta si ovar in stânga sau testicul in dreapta si ovotestis in stânga.

Majoritatea cazurilor de hermafroditism sunt hermafroditisme unilaterale cu un ovotestis in dreapta si un ovar in stânga. Sunt si situații in care organele genitale externe sunt tipice pentru unul dintre sexe si hermafroditismul este descoperit mai târziu când “fata” începe sa prezinte semne de virilizare sau băiatului încep sa-i crească sânii. Mulți barbati cu cariotip 46XX sunt de fapt hermafrodiți cu un testicul si un ovotestis care fenotipic sunt barbati pentru ca predomina țesutul testicular

Foarte putini hermafrodiți produc sperma fiind fertili ca masculi deoarece pentru asta este nevoie de un cromozom Y funcțional, majoritatea genelor de pe Y fiind gene esențiale pentru spermatogeneza. In schimb mulți hermafrodiți au ovule viabile in țesutul ovarian si chiar si un uter care ar putea sa duca o sarcina la bun sfârșit, fiind fertili ca femei.

Deși s-ar putea crede ca acest indivizi sunt bisexuali si au o sexualitate destul de de flexibila in majoritatea cazurilor hermafrodiții au creiere foarte masculinizate pentru ca atâta timp cat ovarul este un element pasiv a diferențierii sexuale, acesta nesecretand nimic, țesutul testicular oricât de puțin ar fi este cel care isi spune cuvântul in ceea ce privește diferențierea sexuala a creierului deoarece secreția de testosteron este cea care induce masculinizarea si defeminizarea creierului, ovarul neputând sa împiedice acest proces.Masculinizarea creierului se produce in prezenta testosteronului in timp ce feminizarea se produce in absenta acestuia. Este citat un caz al unui hermafrodit care s-a născut cu un ovar si un testicul si imediat după naștere testiculul si toate structurile masculine au fost îndepărtate si copilul a fost crescut ca fata. Aceasta “fata” isi dorea foarte mult sa fie băiat si din punct de vedere sexual se simțea atrasa de fete nu de băieți. Așa se întâmpla in majoritatea cazurilor in care hermafrodiții sunt “corectați” chirurgical inca de la naștere si transformați in fete. Aceste “fete” nu au creier de femeie si deși teoretic unele dintre ele ar putea sa facă si copii instinctele lor feminine lipsesc cu desavarsire. Cei mai mulți hermafrodiți se simt atrași din punct de vedere sexual numai de femei, mai sunt si destul de mulți bisexuali si foarte putini sunt atrași doar de barbati.Majoritatea hermafrodiților transformați in fete se comporta ca si băieții cu sexul schimbat de la naștere. Mult timp s-a considerat ca aceste operații de “corectare” a hermafrodiților sunt necesare pentru ca vor salva individul de respingerea sociala. Însa nu se știa un lucru foarte important: chirurgia si tratamentele hormonale nu pot modifica structura creierului si daca creierul a fost masculinizat prenatal nici îndepărtarea sursei de testosteron nici tratamentul hormonal nu va putea sa-l feminizeze.

vineri, 12 martie 2010

Vesti proaste

Azi am fost anunțata telefonic ca din cauza unor probleme apărute la laboratorul din Italia testul meu genetic nu mai poate fi făcut. Acest test al genei receptorului androgenic se efectua intr-un laborator din Italia. Probele mele biologice au fost transportate pana acolo dar laboratorul nu mai funcționează. Cei de la Academica mi-au zis ca laboratorul si-a încetat activitatea din cauza unor probleme legate de sediu dar eu am impresia ca cauza e alta: criza economica si amplele miscari de protest care au paralizat Italia. Îmi pare foarte rău ca nici de data asta nu am șansa sa aflu daca in cazul meu defeminizarea si masculinizarea hipotalamusului a fost favorizata de o receptivitate mare la androgeni. Îmi pare foarte rău ca nu am șansa ca prin acest test sa dovedesc ca m-am născut așa, polimorfismul genei receptorului androgenic fiind strâns legat de felul in care se formează structurile dimorfice sexual din hipotalamus, structuri responsabile cu orientarea sexuala, gena receptorului androgenic având un rol foarte important in determinismul homosexualității feminine.

marți, 2 martie 2010

Si a fost si ziua recoltării



Azi am fost la Academica Medical pentru recoltarea probelor biologice pentru analiza genetica a genei receptorului androgenic. Am ajuns acolo la ora 11 30. A trebuit sa aștept puțin pentru ca nu venise șoferul. Nu mai era nimeni in afara de mine acolo cu asemenea analize si cred ca sunt prima din tara ca le face. Pe la ora 12 când a venit si șoferul care trebuia sa sa transporte probele la laborator una dintre asistente mi-a luat doua eprubete de sânge. Îmi cam tremura mana de emoție pentru ca aproape nu-mi venea sa cred ca pot afla eu adevărul despre receptorii mei androgenici. Rezultatul va fi gata peste aproximativ o luna. Voi fi anunțata telefonic când e gata. Atunci va fi momentul adevărului. Va voi tine la curent cu ceea ce aflu. Ar fi fost interesant de văzut cum se prezintă gena receptorului androgenic si la alte lesbiene dar din păcate nimănui nu i-a trecut prin cap sa fac un studiu genetic pe lesbiene, ca si cum lesbiene ar fi o categorie uitata.

luni, 1 martie 2010

Maine e ziua cea mare

Maine la ora 12 o sa-mi fie recoltate probe biologice pentru testul genei receptorului androgenic. De foarte multa vreme imi doream sa fac acest test si am strans si bani pentru el. Sunt foarte curioasa daca in cazul meu polimorfismul genei receptorului androgenic are legatura cu masculinizarea prenatala a creierului si orientarea sexuala. Se stie ca transsexualii MtF poseda variante mai lungi ale acestei gene, variante genetice care fac ca tesuturile sa raspunda mai greu la androgeni deoarece lungimea secventei nucleotidice din exonul 1 al genei este invers proportionala cu receptivitatea la androgeni. Ceea ce nu s-a dovedit inca este faptul ca alelele mai scurte ale genei sau mutatiile din zona reglatoare ar putea sa favorizeze masculinizarea creierului unui embrion de sex feminin chiar si in caonditiile in care nu exista un exces de androgeni prenatali contribuind in felul acesta la aparitia homosexualitatii feminine.

Inca o consultație la endocrinolog

Azi am fost la Spitalul Militar Central pentru o consultație la medicul meu endocrinolog. Am mai fost de câteva ori la acest medic începând cu luna noiembrie a anului trecut când am ajuns la consultație fiind suspecta de hiperplazie adrenala congenitala cu debut tardiv. In timpul primei consultații medicul m-a întrebat daca am viața sexuala. La început am fost cam încurcata, eu având viața sexuala numai cu femei. I-am zis ca situația este mai complicata si ca din acest motiv am ajuns eu aici. Făceam pauze lungi si îmi era greu sa spun adevărul din prima si medicul mă întrerupea si mă întreba daca sunt complexata de faptul ca îmi creste par pe burta. Nici măcar nu bănuia ce vreau sa-i spun. Intr-un târziu am zis ca mie in loc sa-mi placa băieții îmi plac fetele. Atunci medicul mi-a zis ca preferințele sexuale au legătura cu structura creierului si nu cu hormonii de acum, doar hormonii prenatali putând fi responsabili de preferințele sexuale ale unui individ. Îmi place ca spre deosebire de mulți psihologi care dau vina pe experiența de viața(Cum a fost cazul unui psiholog din liceu care zicea ca nu-mi plac băieții din cauza unor evenimente traumatizate pe care nu le mai țin minte in mod conștient)acest medic endocrinolog cunoaște foarte bine faptul ca orientarea sexuala tine de structurile de pe creier care se formează destul de devreme in perioada prenatala sub influenta genelor si a hormonilor androgeni. Am discutat atunci si despre androgenii prenatali care masculinizează creierele femeilor cu hiperplazie adrenala. Ulterior diagnosticul de hiperplazie adrenala congenitala s-a infirmat dar medicul mi-a dat tratament cu pilule contraceptive pentru ovarele mele polichistice.Acest tratament ar fi trebuit sa aibă si efect antiandrogenic. In urma acestui tratament m-am trezit cu o hiperprolactinemie de toata frumusețea. Azi am fost iar la medic pentru o trimitere la RMN de hipotalamus si hipofiza si testul genetic al genei receptorului androgenic, test genetic pe care îl fac cei d la Academica Medical. Am vorbit pe larg cu medicul despre hipofiza, unde existând suspiciunea de prolactinom am putut obține o trimitere la RMN(Sper ca in afara de hipofiza la aceasta analiza se va vedea si forma nucleului INAH 3 din hipotalamus, zona unde se formează orientarea sexuala) si despre orientarea mea sexuala si testul genetic care ar putea confirma sau infirma ipoteza conform căreia in cazul meu orientarea sexuala este legata de prezenta unei secvențe nucleotidice mai scurte in exonul 1 al ambelor alele ale genei sau de prezenta unor mutații in zona reglatoare(ca si in cazul alopeciei androgenice, alopecie de care suferă si tatăl meu). Medicul mi-a zis clar ca pentru testul genetic nu-mi poate da trimitere pentru ca testele genetice nu sunt decontate de casa de asigurări de sănătate si mi-a mai zis sa renunț la aceasta idee pentru ca nu mă ajuta cu nimic. Am vorbit mult despre studiile efectuate mai mult de medici psihiatrii care au avut ca subiect determinismul biologic al orientării sexuale. Medicul știe si mi-a zis ca orientarea sexuala e legata de structura creierului si nu se poate schimba si crezând ca eu sunt nemulțumita de ceea ce sunt m-a întrebat daca mă deranjează orientarea mea sexuala. Eu i-am zis ca nu mă deranjează dar am nevoie de dovezi ca sa le închid gura celor care mă acuza pe mine sau pe parintii mei pentru orientarea mea sexuala. Medicul a zis ca nu e nimic de acuzat si de judecat si nu e nimeni vinovat pentru ceea ce sunt eu si ca dovezile medicale tot nu le vor închide gura celor care sunt ignoranți si intoleranți pentru ca ei pur si simplu nu le înțeleg, demersul meu fiind inutil. Medicul mi-a mai zis ca daca ar fi in locul meu nu ar face acest test genetic care costa 790 RON. Eu oricum merg pana in pânzele albe cu demersul meu si mâine la ora 12 sunt programata la recoltare de probe pentru testul genetic al genei receptorului androgenic. Pe 9 aprilie e momentul adevărului. Atunci o sa apară rezultatul acestui test genetic. Sunt foarte curioasa daca in cazul meu exista fie mutații in zona reglatoare a genei, fie secvențe prea scurte in exonul 1 care predispun la o receptivitate prea mare a țesuturilor fata de hormonii androgeni.