luni, 26 aprilie 2010

Cromozomul X si orientarea sexuala

CromozomX

Spre deosebire de cromozomul Y care este foarte sărac in gene, având pe el doar gena SRY si inca câteva gene implicate in spermatogeneza, cromozomul X conține un număr destul de mare de gene.Unele dintre aceste gene sunt vitale pentru supraviețuire, indivizii lipsiți de cromozomul X fiind neviabili, in timp ce altele sunt foarte importante pentru diferențierea sexuala(Aici intra si gena pentru diferențierea gonadelor ca ovare, gena care trebuie sa fie in dublu exemplar, in caz contrar gonadele ramanand nediferențiate ca in sindromul Turner).

image011

Cel puțin doua dintre genele implicate in determinismul orientării sexuale se afla pe cromozomul X, la cele doua capete ale brațului lung al cromozomului(Xq11-Xq12, respectiv Xq28). Aceste gene sunt gena receptorului androgenic(la locusul Xq11-Xq12) si faimoasa “gena gay”(locusul Xq28). La specia umana gena receptorului androgenic are o zona foarte polimorfica in exonul 1, numărul de repetări CAG din aceasta zona mergând de la 8 pana la 30. Sunt si cazuri in care numărul de repetări CAG depaseste 30 dar aceste cazuri sunt patologice pentru ca apare boala Kennedy(atrofia musculara spinobulbara X-lincata).Cu cat numărul de repetări CAG din exonul 1 este mai mare cu atât receptivitatea la androgeni este mai mica. In urma experimentelor pe animale s-a dovedit ca acțiunea androgenilor in anumite perioade din viața intrauterina joaca un rol cheie in masculinizarea creierului si formarea zonelor responsabile cu atracția sexuala fata de femei. Cu cat numărul de repetări CAG este mai mare si in consecința gena receptorului androgenic este mai “leneșa” cu atât mai greoaie este masculinizarea creierului. Acest lucru explica de ce majoritatea transsexualilor MtF si probabil si mulți homosexuali hipomasculinizati sunt posesorii unor alele mai alungite ale genei receptorului androgenic. Inca nu s-a făcut un studiu care sa dovedească ca lesbienele sunt posesoarele unor alele mai scurte si mai active ale genei receptorului androgenic dar având in vedere faptul ca la femeie homosexualitatea este strâns legata de androgenizarea prenatala este la mintea cocosului ca ar trebui sa existe o legătura intre numărul de repetări CAG din exonul 1 al celor doua alele ale genei receptorului androgenic prezente la o femeie si orientarea sexuala a acesteia deoarece cu cat țesuturile răspund mai bine la androgeni cu atât este mai ușor sa se formeze zonele de pe creier responsabile cu atracția sexuala fata de femei in condițiile in care nu exista un exces de androgeni in mediul prenatal .

Cealaltă gena de pe cromozomul X despre care se știe ca este implicata in determinismul orientării sexuale este faimoasa gena Xq28 denumita chiar “gena gay”. Aceasta gena a fost descoperita de geneticianul Dean Hamer in 1993 in urma unui studiu pe homosexuali care aveau unchi sau veri din partea mamei homosexuali. Dean Hamer a descoperit ca 64% dintre barbatii homosexuali pe care i-a studiat aveau mutații ale acestei gene. In ideea simplista ca aceeași gena poate predispune si barbatii si femeile la homosexualitate s-a mai făcut un studiu in 1995 in urma căruia nu s-au găsit mutații ale genei Xq28 la femeile homosexuale. Se pare ca aceasta gena este direct implicata in formarea structurilor neuronale responsabile cu atracția fata de femei. Gena Xq28 se activează doar in prezenta androgenilor prenatali si din acest motiv indivizii neandrogenizati in perioada in care se formează hipotalamusul nu vor avea pe creier acele structuri la nivelul cărora se formează atracția sexuala fata de femei si deși nu au mutații in zona Xq28 vor fi atrași din punct de vedere sexual de barbati. Gena Xq28 exista si la femei dar nu apuca sa se manifeste decât daca respectiva femeie a fost androgenizata prenatal, in caz contrar ramanand intr-o stare latenta, La masculii cu mutații ale genei Xq28 structurile de pe creier responsabile cu atracția sexuala fata de femei nu se pot forma chiar daca exista androgenii prenatali si receptori androgenici funcționali.

Având in vedere faptul ca cel puțin aceste doua gene foarte importante pentru formarea orientării sexuale se afla pe cromozomul X nu e de mirare ca exista o legătura intre paternul de inactivare a cromozomului X al mamei si orientarea sexuala a fiului(despre fiice iar nu se știe nimic pentru ca nu s-au făcut studii). S-a descoperit ca la mamele barbatilor homosexuali inactivarea cromozomului X in loc sa fie intamplatoare si echilibrata(in jumate dintre celule este activ unul dintre cromozomi iar in cealaltă jumate celalalt) este preferențiala, unul dintre cei doi cromozomi X fiind inactivat in majoritatea celulelor.

Deși inca nu s-a dovedit științific este posibil ca inactivarea preferențiala a unuia dintre cei doi cromozomi X sa predispună femeile la homosexualitate, mai ales daca femeia poseda o alela a receptorului androgenic cu un număr mic de repetări CAG si in majoritatea celulelor este activ cromozomul cu alela respectiva(așa cum se întâmpla in unele cazuri de hirsutism nehiperandrogenic).

vineri, 23 aprilie 2010

Trăim in Romania…

Cromozomi

Din păcate iar am vesti proaste de la laboratorul de testări genetice. Cei de la Cytogenomic Medical Laboratory nu mi-au făcut decât cariotipul si testul pentru mutații care fac gena receptorului androgenic total nefuncționala. Nu mi-au făcut secventierea prin care se determina structura genei si numărul de repetări CAG din exonul 1. Ei mi-au zis ca așa ceva nu se face nicăieri in tara si ceea ce am cerut eu tine de cercetarea fundamentala in timp ce ei se ocupa numai de boli genetice, nu si de polimorfismul si variațiile in limitele normalului ale genelor. Cu alte cuvinte ei fac testul numai pentru a descoperi femeile cu cromozomul Y si insensibilitate totala la androgeni. Analiza cu lux de amanunt a genei pentru determinarea numărului de repetări CAG se face la laboratoare din alte tari, durează 2 luni si costa 600 de euro. In imaginea de mai jos este cariotpul meu. cariotip



Din păcate ei nu mi-au făcut nici testul pentru paternul de inactivare a cromozomului X. Doctorița de acolo mi-a zis ca vezi doamne orientarea sexuala tine de modul cum m-am socializat si ca nu are cauze genetice si ca daca as fi fost androgenizata prenatal organele mele genitale ar fi fost masculinizate. Nu știa ca creierul se masculinizează mult mai ușor decât organele genitale si si perioada in care se masculinizează creierul e diferita de perioada in care se masculinizează organele genitale.

Nu știu unde as putea sa mă duc ca sa dovedesc ca din cauza unui număr prea mic de repetări CAG din axonul 1 al genei corpul meu răspunde disproporționat la hormonii androgeni si din aceasta cauza creierul meu a fost masculinizat prenatal, de aici rezultând orientarea mea sexuala. Trăim in Romania, tara unde nu exista nici tehnologia nici interesul pentru asemenea teste. Adevărul e ca NU CONVINE sa se dovedească ca lesbienele au un număr prea mic de repetări CAG in exonul 1 al genei receptorului androgenic pentru ca asta ar fi dovada beton ca noi ne naștem așa, nu alegem sa fim așa si meritam sa avem drepturi egale cu ale heterosexualilor, inclusiv dreptul la casatorie. Nu le convine romanilor conservatori si homofobi ca adevărul sa iasă la iveala si sa nu mai poată ei sa judece si sa acuze.M-am saturat de tara asta cu mentalitati învechite. Poate peste 100 de ani vor înțelege si romanii ca homosexualitatea nu este "un păcat împotriva naturii" ci o variație BIOLOGICA in limitele normalului

duminică, 18 aprilie 2010

Șobolani homosexuali creați in laborator prin manipulări hormonale

rat_sex1

La șobolan, ca si la majoritatea mamiferelor, comportamentul sexual este dimorfic sexual, femelele având acel reflex de lordoza pe masculii nu îl au, având in schimb reflexele de monta.Comportamentele de lordoza si de monta sunt legate de structurile dimorfice sexual din hipotalamus. In timp ce comportamentul de lordoza este comandat de nucleul ventromedian din hipotalamus, cel de monta pornește din nucleul dimorfic sexual din aria preoptica, nucleu foarte important pentru recunoașterea femelei ca partener sexual.

feminizationmasculinization

S-au făcut mai multe experimente pe șobolani care au dovedit ca hormonii androgeni joaca un rol crucial in diferențierea sexuala a creierului si formarea structurilor implicate in comportamentul de monta sau de lordoza. Femelele injectate cu testosteron imediat după naștere nu mai au reflexul de lordoza când ajung la maturitate si daca sunt tratate iar cu testosteron in viața de adult apare comportamentul specific masculin de monta, acestea încercând sa monteze alte femele in timp ce masculii castrați imediat după naștere sunt total lipsiți de orice forma de comportament masculin iar daca sunt tratați cu estrogeni in viața de adult prezintă comportamentul de lordoza specific femelelor.

b208621393

Aceasta modificare a comportamentului sexual nu se produce la femele tratate cu androgeni si masculii castrați mai târziu ceea ce dovedește ca acele structuri dimorfice sexual de pe creier se formează intr-o perioada critica foarte bine delimitata si cum s-au format atunci așa raman toata viața, hormonii de la pubertate având doar rol activator, nu si rol organizațional.

summary_sex_differentiation

Testosteronul din perioada pre- si perinatala defeminizează si masculinizează creierul animalului. Masculinizarea este procesul prin care se formează nucleul dimorfic sexual din aria preoptica, precum si alte structuri implicate in comportamentul sexual masculin in timp ce defeminizarea este procesul prin care este împiedicata formarea zonelor responsabile cu comportamentul sexual feminin.

sdn_nucleus_rat

Femelele tratate cu testosteron imediat după naștere au nucleul dimorfic sexual din aria preoptica a hipotalamusului mai mare(ca la masculi) in timp ce la masculii castrați imediat după naștere acest nucleu este mai mic.La șobolan, ca si la alte mamifere exceptând primatele si omul, androgenii nu acționează direct prin receptorul androgenic ci indirect prin receptorul estrogenic in urma procesului de aromatizare. Cu toate acestea receptorul androgenic are si el un rol in acest proces. Se pare ca in faza inițiala hormonii androgeni se leagă de receptorul androgenic si ca răspuns se intensifica producția de aromataza, deci receptorul androgenic este scânteia care inițiază acest proces. Indivizii cu mutații in gena receptorului androgenic au un comportament sexual feminin. Pentru ca creierul femelelor sa nu fie masculinizat si defeminizat de estrogeni la șoarece si șobolan exista o proteina denumita alfafetoproteina care acționează ca si SHBGul uman. Femelele cu gena pentru alfafetoproteina nefunctionala au creiere defeminizate si masculinizate si nu au reflex de lordoza. 5alfa-reductaza are un rol esențial in procesul de defeminizare, prin blocarea activității 5alfa reductazei obtinandu-se un șobolan bisexual care a fost masculinizat dar nu si defeminizat sau defeminizarea a fost doar parțiala. Spre deosebire de șobolan, care se naște oarecum imatur si s-ar putea spune despre el ca e “neutru la naștere”, la om perioada critica este cu mult timp înainte de naștere(pana in luna a 6a) si din acest motiv nu sta in picioare teoria doctorului Money care susținea ca omul este neutru la naștere si pana la vârsta de doi ani poate fi castrat si crescut ca fata. Experimentul Bruce-Brenda-David Reimer a dovedit ca spre deosebire de șobolan la om in momentul nașterii creierul este deja format si diferențiat din punct de vedere sexual si daca pana in luna a 6a a fost expus la testosteron s-a masculinizat si masculinizat ramane chiar daca toate țesuturile testiculare sunt îndepărtate imediat după naștere. O alta diferența intre șobolan si primate consta in faptul ca spre deosebire de șobolan la primate androgenii acționează direct prin receptorul androgenic in timp ce estrogeni pe langa faptul ca nu masculinizează creierul măresc secreția de SHBG îngreunând si mai mult androgenizarea. Din acest motiv la om barbatii cu deficienta de aromataza sau cu mutații in gena receptorului pentru estrogeni sunt heterosexuali in timp ce femeile cu deficienta de aromataza au șanse mai mari sa fie asexuale(era citat un caz al unei asemenea femei care avea 30 de ani si era virgina) sau homosexuale sau pot avea chiar disforie de gen.

Secreția hipotalamo-hipofizara de gonadotropi si orientarea sexuala

Pe 1 aprilie m-am dus iar la analize si LHul avea valoarea de 5,47 UI/L.Pana acum mi-am făcut LHul de mai multe ori, in diferite faze ale ciclului sexual si chiar si după ce am luat contraceptivul Yasmin. Secreția mea de LH in loc sa varieze in funcție de fazele ciclului sexual si de cantitatea de estrogeni era aproape constanta mentinandu-se in jurul valorii de 6 UI/L(cu foarte mici variații). Faptul ca la mine estrogenii nu determina creșteri foarte mari ale valorii LHului este inca o dovada a masculinizării hipotalamusului.La mamifere secreția de gonadotropi(FSH si LH) este dimorfica sexual. In timp ce la mascul secreția este continua la femela aceasta este ciclica, cu un maxim indus de estrogeni înainte de ovulație.

Modul in care se secreta FSH si LH tine de structura hipotalamusului, hipotalamusul fiind dimorfic sexual. Daca nucleul arcuat din hipotalamus a fost masculinizat prenatal hipotalamusul nu mai răspunde la estrogeni prin creșterea secreției de LH si apar ovarele polichistice. Acest mecanism explica faptul ca la bovine, ovine si la alte mamifere gemenii freemartini(femele care au fost masculinizate de testosteronul fratelui geamăn) au ovare nefuncționale si sunt infertili. Daca nucleul arcuat a fost masculinizat este foarte probabil ca si nucleul INAH 3 sa fie masculinizat. Așa se explica faptul ca sindromul ovarelor polichistice este mai răspândit in rândul lesbienelor decât in rândul femeilor heterosexuale. Nu toate femeile care au ovare polichistice sunt lesbiene dar 80% dintre lesbiene au ovare cu aspect polichistic. Acest lucru se explica prin faptul ca este posibil ca doar nucleul arcuat sa fie masculinizat in timp ce INAH 3 e nemasculinizat sau invers. La toate femeile cu cromozom Y si insensibilitate totala la androgeni si la mulți transsexuali MtF secreția de gonadotropi este ciclica si s-a descoperit ca si la barbatii homosexuali secreția de LH creste semnificativ in urma administrării de estrogeni.

gladue1984

sâmbătă, 17 aprilie 2010

Traumele, abuzurile si hartuirea sexuala nu schimba orientarea sexuala

Când aveam 16 ani am fost la psihologul din liceul in care am invatat si am întrebat-o de ce mie nu-mi plac deloc băieții si chiar am repulsie fata de ei. Psihologul mi-a zis ca s-ar putea sa fie vorba de o trauma din copilărie, ca poate am patit ceva si am uitat dar ceva rămas in subconștient. Eu nu-mi amintesc de nici-un eveniment neplăcut din viața mea si știu ca inca din frageda copilărie era ceva in felul cum arata, cum se mișca si cum miroase un bărbat, ceva respingător, ceva care mă face sa nu mă simt deloc bine langa el. Din păcate chiar si mulți psihologi supraestimează rolul experienței de viața si nu țin cont de condiția biologica a subiectului. Este foarte incetatenita idea(din păcate si printre unii psihologi) ca o femeie poate sa ajungă sa urască barbatii din cauza unor experiențe neplăcute cu aceștia. Se considera ca multe femei ajung lesbiene in urma unor abuzuri sexuale din partea barbatilor așa cum se considera ca un băiat care a fost abuzat sexual de un alt bărbat va ajunge homosexual din cauza asta.

Lucrurile stau exact invers. Tot din in cauza concepției ca “totul se invata” si ca vezi doamne “o femeie care nu are experiența sexuala nu știe ce vrea” multe lesbiene ajung sa fie hartuite sexual sau chiar violate pentru “a fi aduse la normal”. Si mie mi-au împuiat capul diverși cu teorii de genul ”nu-ti place pentru ca nu ai încercat”, “O femeie nu are cum sa știe daca e lesbiana sau nu daca nu a fost niciodată cu nici-un bărbat”,”trebuie sa faci sex cu un bărbat măcar o data in viața ca altfel înnebunești” si multe altele. E trist ca chiar si persoane din comunitate care se identifica ca fiind lesbiene susțin asemenea aberații(Alexandra Toader a zis intr-un interviu la Antena 1 ca nu avea cum sa știe daca e lesbiana sau nu daca nu ar fi avut relații cu barbati).O femeie care nu simte nici-un fel de atracție fata de barbati nu este lăsata in pace de aceștia si este hartuita pana când ajunge sa-i urască de-a binelea pentru ca barbatii, datorita instinctului lor de masculi dominanți insista sperând ca pana la urma vor reuși sa aibă femeia care nu a fost si nu este cu nici-un bărbat. Existenta unei virgine ii irita la culme pe barbati, fiind perceputa ca un fel de atac la barbatie, bărbatul simtindu-se mai puțin bărbat daca exista o femeie la care nu poate sa ajungă si din acest motiv femeile asexuale sau exclusiv homosexuale sunt hartuite sexual si câteodată chiar violate.Un exemplu e ceea ce se întâmpla in Africa de Sud. Femeile heterosexuale ajung mult mai rar sa fie hartuite sexual pentru ca dintre barbatii care le curtează isi aleg unul care le atrage mai mult iar ceilalți sunt ținuți la distanta de acel bărbat.

Si in cazul băieților care au fost abuzați sexual de alți barbati lucrurile stau oarecum asemănător. Mulți dintre ei ajung la psiholog temandu-se grozav de faptul ca ar putea deveni homosexuali din cauza asta. Un psiholog bun ar trebui sa știe sa-i explice unu băiat care a trecut printr-o asemenea experiența ca orientarea sexuala este înnăscuta, structurala iar daca el prin natura lui este heterosexual violul nu îl poate transforma intr-un homosexual. Cazurile băieților care aparent au devenit homosexuali in urma unui viol se explica altfel: Acești băieți aveau de la început o structura biologica care ii predispune la homosexualitate si pe care violatorii “au mirosit-o”(erau mai feminini, mai slab masculinizați). Un caz edificator este cazul Sorin/Sorina. Sorin a fost abuzat sexual de niște băieți si din acest motiv a ajuns sa considere ca decât sa aibă relații cu barbati ca bărbat homosexual mai bine ca femeie heterosexuala. După operația de schimbare de sex Sorina a încercat sa aibă relații cu barbati dar nu a mers. Nu simțea nici-un fel de atracție si la un moment dat si-a dat seama ca se simte atrasa de fete, nu de băieți. Acum Sorina vrea sa devina din nou Sorin. Daca cineva i-ar fi explicat lui Sorin ca faptul ca a fost abuzat sexual de niște băieți nu l-a transformat intr-un homosexual si ca daca creierul lui este un creier de bărbat heterosexual va putea sa se indragosteasca de o femeie si nu va ajunge sa-si dorească sa aibă relații cu barbati nu s-ar fi ajuns la schimbarea de sex care s-a soldat cu un eșec lamentabil. Sorin/Sorina nu avea creier de femeie, a fost doar un băiat de la casa de copii care din cauza unei experiențe homosexuale nedorite(viol) si din cauza neadaptării sociale a ajuns sa considere ca e mai bine sa isi schimbe sexul. Mulți băieți care au fost abuzați sexual de alți barbati au nevoie de consiliere psihologica pentru ca experiența respectiva ii face sa-si pună întrebări referitor la orientarea lor sexuala.

Ceea ce trebuie sa știe atât băieții abuzați sexual cat si cei care încearcă sa “vindece” lesbienele prin hartuire sexuala este ca orientarea sexuala este structurala, înnăscuta si nu se poate schimba. Si eu am cunoscut multe lesbiene care m-au dezamăgit si mulți tipi ok dar asta nu m-a făcut sa devin hetero.

sâmbătă, 10 aprilie 2010

Au cromozomul Y dar sunt mai femei decât femeile

Deși la tipul Drosophylla(din care facem si noi parte) femelele au doi cromozomi X si masculii au un cromozom X si un cromozom Y exista si situații in care individul deși poseda un cromozom Y se afla chiar la capătul extrem al spectrului feminității, fiind din anumite puncte de vedere mai femeie decât femeile, atât fizic cat si psihic si comportamental.

af3_22Cei patru subiecți din imaginea de mai sus sunt fenotipic femei deși din punct de vedere cromozomial ar fi trebuit sa fie barbati pentru ca o mutație a genei receptorului androgenic le-a împiedicat procesul de masculinizare.

Cromozomul Y conține o gena care inițiază procesul de masculinizare dar nu-l garantează pentru ca celelalte gene implicate in acest proces sunt fie gene autozomale fie gene situate pe cromozomul X. Aceste gene sunt genele implicate in metabolismul hormonilor androgeni pentru ca odată ce gonadele s-au diferențiat ca testicule si încep sa secrete testosteron testosteronul este cel care asigura masculinizarea. Ultima piesa din acest mecanism genetic este gena receptorului androgenic, gena situata pe cromozomul X. Daca aceasta gena este mutanta si nu funtioneaza embrionul deși are cromozomul Y si gonade diferențiate ca testicule care secreta cantitati mari de testosteron se dezvolta in direcția feminina care este stabilita de la început de natura deoarece testosteronul nu poate fi folosit de țesuturi, masculinizarea fiind împiedicata in etapa ei finala. Cu toate acestea nici uterul nu se formează pentru ca testiculele pe langa testosteron mai secreta si un hormon care inhiba formarea uterului. Datorita insensibilității totale la androgeni individul deși are cromozomul Y si gonade diferențiate ca testicule este fenotipic femeie, din anumite puncte de vedere chiar mai femeie decât femeile obișnuite pentru ca in mod normal si la femei exista hormoni androgeni deoarece si estrogenii sunt sintetizați tot din androgeni si pe deasupra mai exista si androgenii secretați de suprarenale, in timp ce la aceste femei cu cromozomul Y si insensibilitate totala la androgeni androgenizarea e 0. Aceste femei nu au pilozitate pubiana si axilara pentru ca parul din aceste zone este legat de acțiunea androgenilor secretați de suprarenale si nici nu suferă de acnee sau calviție. Gonadele lor diferențiate ca testicule raman in locul in care ar trebui sa fie ovarele si secreta cantitati foarte mari de androgeni care circula prin sânge pana când enzima aromataza ii transforma in estrogeni si din acest motiv la pubertate apar caracterele sexuale secundare ca la oricare alta fata. Aceste femei se deosebesc de femeile obișnuite prin inaltimea mare(Se pare ca exista niște gene pe Y care fac ca individul sa crească mai înalt si sa aibă oasele mai lungi) si absenta uterului. De cele mai multe ori acest sindrom este depistat când fata trece de pubertate dar nu apare menstruația.

Creierele acestor femei la fel ca si restul corpului neputând sa se masculinizeze se feminizează, fiind chiar mai feminizate decât creierele femeilor obișnuite si din acest motiv femeile cu insensibilitate totala la androgeni sunt atrase foarte puternic de barbati, au instinctul matern foarte dezvoltat si sunt foarte feminine in tot comportamentul lor. In rândul femeilor cu insensibilitate totala la androgeni bisexualitatea este extrem de rara(sub 4%) si pana acum nu a fost consemnat nici-un caz de homosexualitate exclusiva. Multe dintre aceste femei se căsătoresc si isi doresc foarte mult sa aibă copii si sunt foarte afectate de faptul ca nu pot. De multe ori aceste femei ajung sa adopte copii.

Nu exista nici-o diferența intre creierul unei femei cu Y si insensibilitate totala la androgeni si creierul unei femei obișnuite, ceea ce dovedește inca odată ca nu genele de pe Y sunt responsabile de masculinizarea prenatala a creierului ci acțiunea hormonilor androgeni.

Aceste femei de multe ori isi aleg profesii cum ar fi cea de manechin, fotomodel, dansatoare, actrița etc., profesii care le pun in valoare atractivitatea lor feminina, ele fiind înalte longiline si chiar mai atrăgătoare decât multe alte femei cu cariotip 46XX.

1210533995_eden-atwood-waves-the-bossa-nova

Cantareata Eden Atwood este doar un exemplu de femeie cu cromozomul Y. Se pare ca si Amanda Lear este o posesoare a cromozomului Y dar faptul ca are vocea foarte groasa sugerează ca in cazul ei ar putea fi vorba de o insensibilitate parțiala la androgeni.

Si un transsexual MtF care a început tranziția devreme poate fi ca o asemenea femeie. Faptul ca un individ poate fi chiar mai femeie decât multe alte femei deși are cromozomul Y dovedește ca si un transsexual daca este depistat la timp si începe tranziția înainte ca sa apară efectele androgenizarii postpubertare poate deveni femeie din toate punctele de vedere. De multe ori transsexualii sunt mai puțin receptivi la androgeni datorita unor secvențe mai lungi in exonul 1 al genei receptorului androgenic si din acest motiv creierul nu se masculinizează si individul se naște cu un creier de femeie singurul lucru care mai rama de făcut fiind feminizarea corpului. Atâta timp cat o femeie cu insensibilitate la androgeni poate sa se căsătoreasca si sa adopte copii de ce nu ar putea si un transsexual MtF?

luni, 5 aprilie 2010

Homosexualitatea in lumea animala

Deși toți am fost invatati ca in natura comportamentul sexual are ca unic scop reproducerea, orice forma de comportament sexual care nu are ca finalitate procreația fiind eliminat din start de evoluție, se pare ca in lumea animala, din care, ne place sau nu sa credem, si noi oamenii facem parte exista comportamente homosexuale si câteodată chiar indivizi exclusiv homosexuali care nu periclitează supraviețuirea speciei pentru ca genele care ii predispun la homosexualitate ii fac mai fertili pe indivizii de sex opus si din acest motiv rudele de sex opus ale acestor indivizi lasă mai mulți urmași.Pana acum s-au observat comportamente homosexuale la peste 1500 de specii de animale. Interesant este ca procentele in care se găsesc indivizii neheterosexuali la diferite specii de mamifere si pasări tind sa fie constante ceea ce dovedește ca homosexualitatea nu este o “invenție umana” ci un caracter destul de vechi din punct de vedere filogenetic, comportamente homosexuale intalnindu-se si la caracatițe.

Evoluția a fixat ca in jur de de 5% dintre indivizi sa fie homosexuali si 15-20% sa aibă alte orientări sexuale decât cea heterosexuala

La berbec 2% dintre masculi sunt asexuali, 6-8% homosexuali si aproape 15% bisexuali. La cobai 12% dintre masculi nu sunt interesați deloc de femele.Nu se știe cați dintre aceștia sunt homosexuali si cați asexuali pentru ca nu s-a măsurat si atracția fata de masculi.Contrar părerii bisericii care susține ca homosexualitatea este un “păcat împotriva firii” indivizi homosexuali găsim si la o serie de specii mult mai vechi din punct de vedere filogenetic decât noi, ca dovada ca evoluția nu elimina genele pentru homosexualitate, acestea având si ele avantajele lor(cel puțin pentru unul dintre sexe).

253605_24

La șopârlele din genul Teiidae  femelele se pot înmulți prin partenogeneza dar deși se înmulțesc asexuat comportamentul lor nu este asexual si pentru a se putea reproduce femela are nevoie de stimulare sexuala, chiar daca aceasta stimulare sexuala vine de la o alta femela. Acest lucru se explica prin faptul ca femela are ovulație condiționata de actul montei așa cum se întâmpla si la pisica si iepuroaica, unde fara stimulare sexuala ovulația nu se produce. Aceste șopârle sunt printre putinele specii la care homosexualitatea feminina exclusiva se intalneste frecvent. La multe alte specii homosexualitatea feminina nu este exclusiva decât extrem de rar ci este vorba de bisexualitate deoarece bisexualitatea nu periclitează deloc supraviețuirea speciei. Exista multe specii la care femelele trăiesc in haremuri si au un comportament bisexual. Multe femele printre care si vaca si scroafa când sunt in perioada de călduri prezintă pe langa comportamentul de lordoza si comportamente de monta, acestea încercând sa monteze alte femele. Mai ales la maimuțe au fost observate comportamente homosexuale la femele si cu cat urcam mai mult pe scara evoluției cu atât întâlnim mai des homosexualitatea feminina, la primate aceasta fiind mai răspândita decât la restul mamiferelor. Eu una cred ca acest lucru se explica prin faptul ca in timp ce la alte mamifere androgenii nu masculinizează creierul direct ci indirect după ce aromataza ii transforma in estrogeni la primate androgenii acționează direct prin receptorul androgenic nu prin cel pentru estrogeni cum se întâmpla la nonprimate si din aceasta cauza receptivitatea mare la androgeni poate predispune femela la homosexualitate si o oarecare deficienta de aromataza(care poate fii datorata pe langa mutațiile rarisime ale genei citocromului 19 de un polimorfism al genei care o face sa funcționeze mai greoi, gena fiind aproape la fel de polimorfica ca si gena receptorului androgenic) predispune tot femelele la homosexualitate in timp ce la nonprimate slaba conversie a androgenilor in estrogeni predispune masculii la homosexualitate.

La macacul japonez homosexualitatea feminina este foarte răspândita, comportamentul homosexual intalnindu-se la aproape un sfert dintre femele.

Una dintre putinele speciile la care toți indivizii sunt bisexuali(Cum credea Freud in mod eronat despre om) este Pan paniscus, un cimpanzeu de talie mica. La aceasta specie 60% dintre actele sexuale au loc intre doua sau mai multe femele.

750px-Bonobo_011

Homosexualitatea masculina este si ea destul de răspândita in natura. La girafe 94% dintre comportamentele sexuale observate pana acum au avut loc intre masculi.

506px-Two_Giraffes

Printre mamiferele la care întâlnim homosexualitatea masculina se mai regăsesc si delfinii.

La pasări s-au observat comportamente homosexuale la pinguini, rate, lebede si vulturi.Pasările fiind de tip abraxas(femela are cromozomi XY si masculul XX) la ele diferențierea sexuala se produce altfel decât la mamifere.Probabil ca din acest motiv la pasări unele comportamente sunt inversate, masculul fiind cel care atrage femela si femela fiind cea care caută masculii si exista si specii de pasări la care masculul este cel care clocește si are grija de pui.

Atâta timp cat homosexualitatea se intalneste la atâtea specii si in milioanele de ani de evoluție nu a fost eliminata de selecție cum mai pot sa spună unii si alții ca iubirea intre doua persoane de același sex este un “păcat împotriva naturii”?