Masculinizarea si defeminizarea sunt doua procese diferite dar strâns legate intre ele. De cele mai multe ori cauza comuna a defeminizării si a masculinizării este expunerea prenatala la androgeni. Defeminizarea este procesul prin care embrionul este împiedicat sa se dezvolte intr-o direcție feminina.
Teoria neuroendocrina a orientării sexuale exclude posibilitatea defeminizării creierului fara masculinizare pentru ca se considera ca starea inițiala a tuturor embrionilor este starea de femela, in absenta androgenilor prenatali toți embrionii având tendința de a se dezvolta intr-o direcție feminina, chiar daca au de exemplu sindromul Turner si nu au ovare care sa secrete estrogeni sau alți hormoni. Conform acestei teorii singurul proces care poate împiedica feminizarea este masculinizarea, defeminizarea fiind o consecința a procesului de masculinizare. Exista multe forme intermediare si situații de masculinizare fara defeminizare care pot duce la bisexualitate dar defeminizarea fara masculinizare este imposibila conform acestei teorii. Tot ce nu se masculinizează se feminizează si tot ce e defeminizat e in primul rând masculinizat.
In timp ce masculinizarea fara defeminizare(întâlnita relativ frecvent) poate predispune individul la bisexualitate, defeminizarea fara masculinizare ar trebui sa fie mecanismul prin care poate sa apară un individ asexual, care nu este atras din punct de vedere sexual nici de barbari nici de femei.
Deși teoria stării inițiale de femela elimina asexualitatea aceasta orientare sexuala se pare ca exista, 1% dintre oameni si berbeci fiind asexuali. Exista chiar si o comunitate online pentru asexuali.
Unii psihologi susțin ca de fapt aceasta asexualitate este strâns legata de sindromul Asperger sau alte forme de tulburări din spectrul autismului, comportamentul asexual fiind datorat unor disfuncții pe linie socio-afectiva care îl împiedica pe individ sa se indragosteasca si nu unei defeminizări fara masculinizare, indivizii cu Asperger sau autism având creiere chiar foarte masculinizate(Unii cercetători considera ca autismul este consecința unei masculinizări duse la extrem a creierului si din acest motiv majoritatea subiecților cu tulburări din spectrul autismului sunt de sex masculin)
Totuși mulți asexuali au preferințe de gen si se îndrăgostesc platonic, ei având un rudiment de instinct sexual de care nu sunt conștienți si dintre cei fara preferințe de gen este posibil ca mulți sa fie de fapt bisexuali care nu sunt conștienți de propria lor sexualitate.
In multe cazuri asexualitatea este ceva care tine mai mult de dinamica decât de orientare, fiind o cu totul alta dimensiune a sexualității.
Oricum problema ramane deschisa. Oare e posibila defeminizarea fara masculinizare? Oare exista indivizi nediferențiați care sunt cu adevărat asexuali, fiind total lipsiți de sexualitate, neavând nici măcar un rudiment de instinct sexual?
Postări
http://vandinspiratie.blogspot.com/
RăspundețiȘtergere