De ce sunt mult mai puține femei lesbiene decât barbati homosexuali?

Toate statisticile de pana acum au dovedit ca numărul barbatilor homosexuali este cel puțin dublu fata de cel al femeilor lesbiene. Conform studiilor lui Alfred Kinsey 4% dintre barbati sunt exclusiv homosexuali in timp ce cel mult 2% dintre femei sunt lesbiene. Homosexualitatea feminina se intalneste mult mai rar decât cea masculina si de cele mai multe ori este de fapt bisexualitate, femeile exclusiv homosexuale fiind extrem de rare.

Eu una consider ca acest lucru se explica prin doua mecanisme:

1) cel puțin doua dintre genele implicate in diferențierea sexuala a creierului si formarea orientării sexuale sunt situate pe Cromozomul X: gena receptorului androgenic si faimoasa Xq28

Chiar daca admitem ca mutațiile genei Xq28 predispun la homosexualitate numai indivizii de sex masculin mai ramane o gena foarte importanta in diferențierea sexuala: gena receptorului androgenic.

Este puțin probabil ca o femeie sa moșteneasca si de la mama si de la tata alele care predispun la o sensibilitate prea mare la androgeni(fie din cauza unei secvențe prea scurte in exonul 1 fie din cauza unor mutații in zona promotor, zona reglatoare a genei). Este mai puțin probabil ca o femeie sa fie homozigota pe o varianta prea activa a genei decât ca un bărbat sa moșteneasca de la mama lui o varianta mai “leneșa” a genei(datorata de cele mai multe ori unui număr mai mare de repetări CAG in exonul 1). O femeie homozigota pe o asemenea varianta a genei si hipersensibila la androgeni trebuie sa fie si expusa prenatal la o cantitate cat de mica de hormonii androgeni pentru ca sa se producă masculinizarea hipotalamusului, aceasta varianta genetica pregătind doar terenul pentru masculinizarea creierului prin facilitarea acțiunii hormonilor androgeni

Totuși sunt multe femei care au doar pe unul dintre cei doi cromozomi X o varianta foarte activa a genei receptorului androgenic. Aceste femei pot fi purtătoare heterosexuale sau pot avea o inclinație mai mica sau mai mare spre bisexualitate in funcție de paternul de inactivare a cromozomului X si de prezenta androgenilor prenatali. La femelele tipului Drosophylla in fiecare celula unul dintre cei doi cromozomi X este inactivat, aceasta inactivare fiind intamplatoare. In cazul unei femei care a moștenit o varianta a genei receptorului androgenic fie cu un număr mic de repetări CAG in exonul 1, fie cu mutații in zona reglatoare in forma heterozigota se creează un adevărat mozaicism. Daca exista androgeni prenatali neuronii in care este activ cromozomul cu alela care predispune la hipersensibilitate la androgeni se masculinizează in timp ce ceilalți neuroni se dezvolta intr-o direcție feminina. Rezultatul este un mozaicism cerebral, o combinație de țesuturi masculinizate cu țesuturi mai puțin masculinizate care duce la bisexualitate. Se pare ca din acest motiv sunt atât de multe femei bisexuale

2) Starea de femela este starea inițiala si starea cea mai stabila a diferențierii sexuale a embrionilor. Procesul de masculinizare e un proces complex care este controlat de un număr destul de mare de gene si implica acțiunea androgenilor prenatali.

Si in cazul indivizilor pseudohermafroditi exista mult mai multe forme si cazuri de pseudohermafroditism masculin(femei si indivizi cu sex incert cu cariotip 46XY) decât de pseudohermafroditism feminin, in majoritatea cazurilor pseudohermafroditismul feminin fiind cauzat de hiperplaziile adrenale sau cantitati mari de androgeni exogeni(tumori secretoare de androgeni care apar la mama), foarte rar alte situații cum ar fi deficienta de aromataza(sindrom genetic din cauza căruia individul este incapabil sa producă estrogeni, estrogenii fiind produși tot din androgeni prin procesul de aromatizare)

La fel se întâmpla si cu creierul.Este mai probabil ca sa apara situații in care acțiunea androgenilor prenatali asupra creierului unui embrion de sex masculin sa fie îngreunata sau împiedicata din diverse motive decât invers.

Testiculele embrionilor de sex masculin produc androgeni in timp ce ovarele celor de sex feminin nu produc nimic, feminizarea mergând de la sine in absenta hormonilor androgeni. Din acest motiv si femeile cu sindromul Turner au un comportament sexual feminin deși au un singur cromozom X si gonadele sunt nediferențiate.

Embrionii de sex feminin produc cantitati mici de androgeni la nivelul glandelor suprarenale, doar in hiperplaziile adrenale suprarenalele producând o cantitate de androgeni care poate masculiniza creierul.

Placenta fiind bogata in SHBG(globulina care inactivează androgenii) si aromataza(enzima care transforma androgenii in estrogeni) protejează embrionul de androgenii proveniți dintr-o sursa externa (de la mama sau de la un frate geamăn)

Testosteronul provenit dintr-o sursa externa poate acționa asupra embrionului doar daca acesta are o deficienta de SHBG

Pentru ca creierul unui embrion de sex feminin sa fie masculinizat prenatal in așa fel incat sa rezulte o orientare sexuala homosexuala este nevoie si de testosteron provenit de la suprarenalele embrionului, iar daca sursa de androgeni este externa(mama, frate geamăn) mai este nevoie si de un deficit de SHBG(cel puțin in perioada critica când se formează hipotalamusul) si/sau de o hipersensibilitate la androgeni legata de polimorfismul genei receptorului androgenic in timp ce hipotalamusul unui embrion de sex masculin poate sa nu se masculinizeze fie din cauza unor mutații ale genei Xq28, fie din cauza unui metabolism deficitar al hormonilor androgeni, dezvoltandu-se intr-o maniera feminina