De ce nu s-a descoperit "gena gay"?

Argumentul multor persoane care sustin ca homosexualitatea "se invata" si este un obicei de judecat si de condamnat este ca "Nu s-a descoperit gena gay". Multi oameni ignoranti si superficiali si indoctrinati de biserica se grabesc sa zica ca daca nu s-a gasit gena homosexualitatii inseamna ca homosexualitatea nu e determinata genetic.
De fapt nu s-a descoperit o singura gena gay, o gena ale carei mutatii sa duca in toate cazurile la homosexualitate, marker genetic care sa fie prezent la toti homosexualii.
Orientarea sexuala este un caracter cantitativ, poligenic, multifactorial care poate fi determint de cel putin 10 gene la care se adauga si factorii de mediu care pot favoriza sau pot ingreuna masculinizarea prenatala a hipotalamusului si din acest motiv este gresit sa vorbim despre o gena a homosexualitatii.
Exista cel putin 10 "gene gay" la care se mai adauga si influentele hormonale din perioada prenatala, pana in luna a 5a. Fiecare dintre aceste cel putin 10 gene isi aduce contributia ei la procesul de diferentiere sexuala a creierului. In timp ce unele alele favorizeaza formarea structurilor de pe creier responsabile cu atractia fata de femeie altele o impiedica.
Daca de exemplu in cazul unui individ de sex feminin balanta este inclinata in favoarea alelelor masculinizante este foarte probabilo ca acea femeie sa fie lesbiana.
In cazul barbatilor homosexuali situatia este si mai complicata pentru ca pe langa homosexualitatea prin hipomasculinizare mai exista si homosexualitate prin hipermasculinizare si homosexualitate cauzata de mutatiile genelor direct responsabile cu formarea nucleului INAH 3, gene neimplicate in metabolismul hormonal.
Este total gresit sa spunem ca daca nu s-a descoperit gena gay inseamna ca aceasta nu exista si homosexualitatea e o alegere sau un comportament invatat pentru ca nu exista doar o singura gebna gay ci foarte multe care pot interactionaia intre ele si cu factorii de mediu PRENATAL. Daca noi nu am reusit sa descoperim gena gay nu inseamna ca homosexualitatea nu este determinata genetic.
Avand in vedere caracterul complex al procesului de diferentiere sexuala a creierului, proces in care sunt implicate toate genele implicate in metabolismul steroidian la care se adauga Xq28 si inca cateva gene plus factorii legati de mediul prenatal este destul de greu pentru oamenii de stiinta sa dovedeasca ca exista un determinism genetic dar el exista. Viciul fundamental al multor studii care s-au facut pana acum este faptul ca s-a pornit de la premiza ca trebuie sa fie acelasi determinism genetic in toate cazurile. Un studiu concludent ar fi un studiu in care s-ar investiga toate genele implicate in metabolismul hormonal, toate alelele masculinizante si feminizante, nu doar Xq28 sau alt marker genetic care poate duce la homosexualitate doar in unele dintre cazuri, nu in toate.
Se cunoaste mecanismul prin care se formeaza pe creier structurile responsabile cu atractia sexuala fata de femele. Experimentele pe animale au dovedit ca androgenii din perioada prenatala la primate sau perinatala la mamiferele inferioare duc la masculinizarea hipotalamusului (soarecii si sobolanii castrati imediat dupa nastere prezinta reflexul de lordoza, comportament specific femelelor in timp ce femelele care au fost injectate cu androgeni nu mai au reflexul de lordoza si incearca sa se imperecheze cu alte femele) si de aici reiese ca genele implicate in metabolismul hormonilor androgeni (gena receptorului androgenic, CYP 17, gena pentru aromataza, gena pentru SHBG si inca cateva gene responsabile cu activitatea suprarenalelor) sunt implicate in determinismul orientarii sexuale.