sâmbătă, 17 aprilie 2010

Traumele, abuzurile si hartuirea sexuala nu schimba orientarea sexuala

Când aveam 16 ani am fost la psihologul din liceul in care am invatat si am întrebat-o de ce mie nu-mi plac deloc băieții si chiar am repulsie fata de ei. Psihologul mi-a zis ca s-ar putea sa fie vorba de o trauma din copilărie, ca poate am patit ceva si am uitat dar ceva rămas in subconștient. Eu nu-mi amintesc de nici-un eveniment neplăcut din viața mea si știu ca inca din frageda copilărie era ceva in felul cum arata, cum se mișca si cum miroase un bărbat, ceva respingător, ceva care mă face sa nu mă simt deloc bine langa el. Din păcate chiar si mulți psihologi supraestimează rolul experienței de viața si nu țin cont de condiția biologica a subiectului. Este foarte incetatenita idea(din păcate si printre unii psihologi) ca o femeie poate sa ajungă sa urască barbatii din cauza unor experiențe neplăcute cu aceștia. Se considera ca multe femei ajung lesbiene in urma unor abuzuri sexuale din partea barbatilor așa cum se considera ca un băiat care a fost abuzat sexual de un alt bărbat va ajunge homosexual din cauza asta.

Lucrurile stau exact invers. Tot din in cauza concepției ca “totul se invata” si ca vezi doamne “o femeie care nu are experiența sexuala nu știe ce vrea” multe lesbiene ajung sa fie hartuite sexual sau chiar violate pentru “a fi aduse la normal”. Si mie mi-au împuiat capul diverși cu teorii de genul ”nu-ti place pentru ca nu ai încercat”, “O femeie nu are cum sa știe daca e lesbiana sau nu daca nu a fost niciodată cu nici-un bărbat”,”trebuie sa faci sex cu un bărbat măcar o data in viața ca altfel înnebunești” si multe altele. E trist ca chiar si persoane din comunitate care se identifica ca fiind lesbiene susțin asemenea aberații(Alexandra Toader a zis intr-un interviu la Antena 1 ca nu avea cum sa știe daca e lesbiana sau nu daca nu ar fi avut relații cu barbati).O femeie care nu simte nici-un fel de atracție fata de barbati nu este lăsata in pace de aceștia si este hartuita pana când ajunge sa-i urască de-a binelea pentru ca barbatii, datorita instinctului lor de masculi dominanți insista sperând ca pana la urma vor reuși sa aibă femeia care nu a fost si nu este cu nici-un bărbat. Existenta unei virgine ii irita la culme pe barbati, fiind perceputa ca un fel de atac la barbatie, bărbatul simtindu-se mai puțin bărbat daca exista o femeie la care nu poate sa ajungă si din acest motiv femeile asexuale sau exclusiv homosexuale sunt hartuite sexual si câteodată chiar violate.Un exemplu e ceea ce se întâmpla in Africa de Sud. Femeile heterosexuale ajung mult mai rar sa fie hartuite sexual pentru ca dintre barbatii care le curtează isi aleg unul care le atrage mai mult iar ceilalți sunt ținuți la distanta de acel bărbat.

Si in cazul băieților care au fost abuzați sexual de alți barbati lucrurile stau oarecum asemănător. Mulți dintre ei ajung la psiholog temandu-se grozav de faptul ca ar putea deveni homosexuali din cauza asta. Un psiholog bun ar trebui sa știe sa-i explice unu băiat care a trecut printr-o asemenea experiența ca orientarea sexuala este înnăscuta, structurala iar daca el prin natura lui este heterosexual violul nu îl poate transforma intr-un homosexual. Cazurile băieților care aparent au devenit homosexuali in urma unui viol se explica altfel: Acești băieți aveau de la început o structura biologica care ii predispune la homosexualitate si pe care violatorii “au mirosit-o”(erau mai feminini, mai slab masculinizați). Un caz edificator este cazul Sorin/Sorina. Sorin a fost abuzat sexual de niște băieți si din acest motiv a ajuns sa considere ca decât sa aibă relații cu barbati ca bărbat homosexual mai bine ca femeie heterosexuala. După operația de schimbare de sex Sorina a încercat sa aibă relații cu barbati dar nu a mers. Nu simțea nici-un fel de atracție si la un moment dat si-a dat seama ca se simte atrasa de fete, nu de băieți. Acum Sorina vrea sa devina din nou Sorin. Daca cineva i-ar fi explicat lui Sorin ca faptul ca a fost abuzat sexual de niște băieți nu l-a transformat intr-un homosexual si ca daca creierul lui este un creier de bărbat heterosexual va putea sa se indragosteasca de o femeie si nu va ajunge sa-si dorească sa aibă relații cu barbati nu s-ar fi ajuns la schimbarea de sex care s-a soldat cu un eșec lamentabil. Sorin/Sorina nu avea creier de femeie, a fost doar un băiat de la casa de copii care din cauza unei experiențe homosexuale nedorite(viol) si din cauza neadaptării sociale a ajuns sa considere ca e mai bine sa isi schimbe sexul. Mulți băieți care au fost abuzați sexual de alți barbati au nevoie de consiliere psihologica pentru ca experiența respectiva ii face sa-si pună întrebări referitor la orientarea lor sexuala.

Ceea ce trebuie sa știe atât băieții abuzați sexual cat si cei care încearcă sa “vindece” lesbienele prin hartuire sexuala este ca orientarea sexuala este structurala, înnăscuta si nu se poate schimba. Si eu am cunoscut multe lesbiene care m-au dezamăgit si mulți tipi ok dar asta nu m-a făcut sa devin hetero.

3 comentarii:

  1. Parca imi amintesc vag de cazul respectiv. Nu mi se pare neobisnuit faptul ca ea a fost atrasa de same sex dupa transition, eu stiam ca e chiar comun, nu mai stiu unde am auzit de chestia asta. Anyway, am gasit aceeasi afirmatie in pagina de wiki drespre MtF : It is a common misconception and stereotype that all transgendered and transsexual women are heterosexual (attracted to males)

    RăspundețiȘtergere
  2. Psihanaliza e mai mult o forma de credinta, decat o stiinta.
    Mitul lui Oedip, ego-ul, papusa numita superego, senzatia de vina, legea, simbolul castrarii - pe astfel de teme se bazeaza prea marita psihanaliza.
    Flagelul psihanalizei probabil ca va trece. Dar cred ca va fi inlocuit cu o noua pseudo-stiinta si mai virulenta si schimonosita.

    RăspundețiȘtergere
  3. Mi-a placut articolul, a atins un punct vulnerabil in sufletul meu. Sa stii ca deseori ma infurie la culme faptul ca oamenii insista asupra teoriei acestea (lesbienele devin asa pentru ca au fost dezamagite/traumate de catre barbati). Ma infurie si faptul ca dau intrebari de genul celor aduse de tine spre exemplu. Fiindca niciodata nu stiu cum sa raspund, ca sa distrug intrebarea de la radacina. Nu gasesc raspunsuri destul de convingatoare... Oricat nu m-as stradui, vad in privirea oamenilor neincredere sau chiar ironie. Cum se poate de oprit asta? Si de ce eu sunt cea care trebuie sa ma indreptatesc? De ce nu fac ei eforturi spre a intelege? Stiu ca ar trebui sa nu-mi pese pur si simplu de ei, dar de fiecare data cand se apropie cu teorii de astea, eu pur si simplu imi pierd cumpatul. Sa zambesc si sa ma prefac ca sunt de acord cu ei ca sa ma lase in pace m-am saturat! Sa-i ignor tot nu e posibil :( Tu cum procedezi? Poate ai vreo fraza cheie care ii blocheaza?

    RăspundețiȘtergere