Masculinizarea hipotalamusului nu este direct proporționala cu cea a organelor genitale

O doctorița de la laboratorul de testări genetice unde m-am dus pentru gena receptorului androgenic si mi-au făcut doar un cariotip si marcarea genei mi-a zis ca nu am cum sa am eu creierul masculinizat prenatal atâta timp cat organele genitale sunt de tip feminin.

Ceea ce nu știa doctorița este ca creierul si mai ales structurile dimorfice sexual din hipotalamus responsabile cu preferințele sexuale sunt mult mai sensibile la acțiunea hormonilor prenatali si masculinizarea acestora nu se produce in același timp cu masculinizarea organelor genitale. Din acest motiv este greșit sa spunem ca un băiat care s-a născut cu micropenis are șanse de 100% sa fie homosexual.

Operațiile mutilante de “corectare” a indivizilor intersexuati au rezultate dezastroase in mai mult de jumate din cazuri pentru ca nu putem vedea structura nucleilor dimorfici sexual din creier si chiar daca organele genitale sunt mai apropiate de cele feminine creierul poate fi foarte masculinizat sau invers. In jumate dintre cazuri sexul ales la naștere nu corespunde cu modul in care s-au diferențiat zonele de pe creier unde se formează identitatea de gen si când vor ajunge la maturitate acești indivizi nu vor fi mulțumiți(pe buna dreptate) de sexul ales de alții pentru ei. De cele mai multe ori aceste operații mutilante se fac in sensul feminizării deoarece din punct de vedere chirurgical este mai ușor de construit un organ genital de tip feminin. Dintre indivizii cu hermafroditism adevărat(ovotestis unilateral sau bilateral sau un ovar si un testicul) cei mai mulți sunt feminizați chirurgical la naștere si chiar si in rândul celor care se nasc cu organe genitale foarte slab masculinizate exista mulți care încep sa se comporte ca si băieții cu sexul schimbat de la naștere când ajung la adolescenta(comportamente masculine si mai ales atracție sexuala exclusiva fata de femei) pentru ca testosteronul produs de țesutul testicular chiar daca nu e suficient ca sa masculinizeze organele genitale este destul de mult ca sa masculinizeze si sa defeminizeze creierul. Același lucru este valabil si in cazul indivizilor cu hiperplazie adrenala congenitala, situație in care din cauza unor mutații ale genei citocromului 21(CYP21) glandele suprarenale nu pot sintetiza hormonii corticosteroizi si produc cantitati mari de androgeni. Chiar si in cazurile de hiperplazie adrenala congenitala cu debut tardiv creierul se masculinizează chiar daca organele genitale raman feminine. In rândul femeilor cu hiperplazie adrenala congenitala cu debut tardiv exista mai multe lesbiene decât in restul populației feminine. Indivizii intersexuati ar trebui sa fie lăsați așa cum s-au născut si operați doar daca ajung ceara ei asta.

Nucleul INAH 3 fiind doar o aglomerare de neuroni de dimensiuni microscopice se formează mult mai repede si mai ușor decât penisul dar la fel de ușor masculinizarea lui poate fi împiedicata din cauza unor mutații ale genei Xq28 sau din cauza unor factori legați de mediul prenatal care împiedica acțiunea androgenilor sau din cauza unei ușoare insensibilitati la androgeni(datorata unei alele lungi a genei receptorului androgenic). De aici rezulta ca subtilitățile genetice cum ar fi numărul de repetări CAG din exonul 1 al genei receptorului androgenic, polimorfismul genei pentru aromataza si al genei pentru SHBG, micromutatiile genei CYP17 si multe alte variații in limitele normalului ale genelor pot influenta modul in care se diferențiază nucleii dimorfici sexual din hipotalamus si implicit orientarea sexuala si/sau identitatea de gen fara ca sa duca la pseudohermafroditisme.

Același lucru se întâmpla si in cazurile in care mama care a avut mai mulți băieți dezvolta o reacție imunitara împotriva embrionilor de sex masculin si cu cat exista mai mulți frați mai mari cu atât creste probabilitatea ca băiatul respectiv sa fie homosexual. Aceasta reacție imunitara împiedica masculinizarea dar efectul nu este atât de puternic incat copilul rezultat sa fie o fata cu cromozomul Y sau un pseudohermafrodit aceasta fiind băiat din punct de vedere fenotipic dar cu un nucleu INAH 3 nemasculinizat.

Oare Mary Cheney este posesoarea unor alele scurte ale genei receptorului androgenic?

Mary Claire Cheney este fiica lui Dick Cheney. Nu am putut sa remarc faptul ca Dick Cheney are chelie de tip masculin(ca si tatăl meu care a inceput sa chelească foarte devreme) si Mary este lesbiana. S-a dovedit ca barbatii cu alopecie androgenica(chelie de tip masculin) sunt posesorii unor alele mai scurte(cu un număr mic de repetări CAG in exonul 1) ale genei receptorului androgenic. Stau si mă gândesc daca aceasta alela provenita de la tata in combinație cu o alela tot scurta provenita de la mama a favorizat masculinizarea prenatala a hipotalamusului fiicei lui Dick Cheney, alelele scurte ale genei receptorului androgenic făcând ca țesuturile sa răspundă disproporționat la hormonii androgeni, hormoni care determina formarea structurilor de pe creier responsabile cu atracția sexuala fata de femei si in cantitate mai mare împiedica formarea structurilor implicate in comportamentul sexual feminin.

Eu un cred ca acest mecanism acționează in cazul majoritatii lesbienelor(si in cazul meu) dar din păcate nu exista nici-un studiu care sa ateste ca lesbienele au alele mai scurte ale genei receptorului androgenic si nu exista nici persoane interesate sa-l facă. Pana acum s-a dovedit ca exista o legătura intre homosexualitatea feminina si androgenizarea prenatala, multe lesbiene avand inelarul mai mare decât aratatorul(semn de androgenizare prenatala) dar in majoritatea cazurilor nu exista o secreție excedentara de testosteron nici in organismul femeii respective, nici in organismul mamei si in rândul femeilor care au avut cate un frate geamăn homosexualitatea nu este mult mai răspândita decât in rândul altor femei. E la mintea cocsului ca in cazul lesbienelor daca nu exista o secreție mare de testosteron(cum se întâmpla in hiperplaziile adrenale sau daca mama are un androblastom) trebuie sa existe o receptivitate mai mare la androgeni care tine de structura foarte polimorfica a genei receptorului androgenic. Din păcate nimeni nu s-a ostenit sa dovedească asta.

Nucleul suprachiasmatic este mai mare la barbatii homosexuali decât la cei heterosexuali

Pe lângă nucleul INAH 3 am mai fost descoperit un nucleu in hipotalamus a cărui mărime si forma este legata de orientarea sexuala cel puțin la bărbat: nucleul suprachiasmatic(SCN), structura situata deasupra chiasmei optice care controlează si bioritmul, fiind ceasul intern al creierului. La bărbații homosexuali acest nucleu este mai mare decât la cei heterosexuali, aproape dublu ca mărime. Experimentele pe șobolani au dovedit ca acest nucleu hipotalamic este si el dimorfic sexual, hormonii androgeni(care la șobolan si la alte nonprimate acționează prin receptorul estrogenic in urma procesului de aromatizare) ducând la reducerea volumului acestuia prin procesul de apoptoza(moarte celulara). Șobolanii tratați cu inhibitori ai aromatazei prezentau un comportament bisexual la maturitate pentru ca acest nucleu nu mai era defeminizat de androgenii convertiți in estrogeni ramanand mare si alungit, ca la femele. Nu se știe care este legătura dintre forma si mărimea acestui nucleu si orientarea sexuala la om. Unii cercetătorii susțin ca spre deosebire de INAH 3 nucleul SCN nu este implicat direct in comportamentul sexual. Din experimentele pe șobolani ar reieși ca la nivelul acestui nucleu se formează comportamentul sexual feminin, cu atracția sexuala fata de masculi. Alta zona din hipotalamus de unde se bănuiește ca ar porni comportamentul sexual feminin(pana acum nu e nimic sigur in ceea ce privește sediul cerebral al comportamentului sexual feminin, cercetările pe femele fiind foarte puține) este nucleul ventromedial, nucleu responsabil cu comportamentul de lordoza(comportament sexual feminin care consta in ridicarea partii posterioare a corpului pentru facilitarea montei) la șobolan. O alta zona de pe creier care e mai mare la barbatii homosexuali decât la cei heterosexuali este comisura anterioara a hipotalamusului

Pana acum nu s-a făcut nici-un studiu referitor la dimensiunea si forma nucleului SCN si orientarea sexuala la femeie așa cum nu s-au făcut nici referitor la alte zone de pe creier, existând doar un studiu care a inclus si niște transsexuali FtM care aveau nucleul INAH 3 mai mare( ca la barbatii heterosexuali) si un studiu care a dovedit ca lesbienele au emisfera dreapta mai mare decât cea stânga(ca la barbatii heterosexuali) in timp ce barbatii homosexuali au emisferele aproape egale sau stânga puțin mai mare(ca si femeile heterosexuale).

Diversitatea in Romania de la nivel genetic pana la nivel populațional

Am postat acest material ca răspuns la întrebarea celor de la ACCEPT ”Cum si unde vezi tu diversitate in Romania?” . O sa încep prin a spune ca diversitatea începe inca de la nivel genetic, de la structura foarte polimorfica a genei receptorului androgenic, a genei pentru aromataza precum si a altor gene implicate in procesul de diferențiere sexuala si implicit si in formarea orientării sexuale. Orientarea sexuala este un caracter cantitativ, poligenic care depinde de cel puțin 7 gene si aici nu e vorba de mutații ci de structura genelor. Doar receptorul androgenic poate avea o mulțime de forme in funcție de numărul de repetări CAG din exonul 1 al genei care variază de la 8 pana la peste 30 de aici rezultând un număr mare de grade de receptivitate la androgeni si o gama larga de fenotipuri care începe cu cele deloc masculinizate continua cu cele androgine apoi cele masculinizate si se termina cu cele hipermasculinizate. Cu cat numărul de repetări CAG este mai mic cu atat receptivitatea e mai mare si creierul(inclusiv nucleul INAH 3 din hipotalamus, zona unde se formează orientarea sexuala) se masculinizează mai ușor in perioada prenatala si cu cat numărul de repetări CAG este mai mare cu atât gena este mai “leneșa” si in acest fel se explica de ce transsexualii MtF tind sa aibă mai multe repetări CAG in exonul 1 al genei in timp ce alelele foarte scurte ale genei pot favoriza masculinizarea creierului si implicit apariția atracției sexuale fata de femei si la indivizii de sex feminin. Pe langa gena receptorului androgenic mai e si gena pentru aromataza care e si ea destul de polimorfica.Aromataza este enzima care transforma androgenii in estrogeni. Cu cat se produce mai multa aromataza cu atât mai feminizat va fi fenotipul, in timp ce o gena pentru aromataza mai “lenesa” va favoriza masculinizarea datorita faptului ca embrionul respectiv va produce mai multi androgeni care nefiind convertiti in estrogeni vor masculiniza creierul. O alta gena polimorfica implicat in procesul de diferentiere sexuala a creierului este gena pentru SHBG. SHBG este globulina care inactiveaza androgenii si un deficit de SHBG poate favoriza si el masculinizarea creierului. La aceste gene se mai adaugă inca câteva gene ale căror mutații pot duce la homosexualitate, cum este gena Xq28,

Daca luam in considerare faptul ca gena receptorului androgenic, gena pentru aromataza si gena pentru SHBG pot avea fiecare un număr foarte mare de variante si mai adaugam si eventualele mutații ale altor gene implicate in determinismul orientării sexuale ajungem la concluzia ca exista un număr astronomic de combinații si implicit de fenotipuri posibile, deci trăim intr-o lume plina de DIVERSITATE in care fiecare om este unic.

In tara noastră diversitatea este chiar mai mare decât la alte populații pentru ca spre deosebire de arabi si unde întâlnim mai mult variante mai lungi ale genei receptorului androgenic sau africani unde întâlnim mai mult alele scurte ale genei, la romani întâlnim tot felul de variante genetice datorita originilor diferite ale romanilor. La noi se întâlnesc toate variantele genei receptorului androgenic, de la alelele scurte si foarte scurte pe care le poseda oltenii si romanii care se trag din geto-daci(se pare ca geto-dacii erau posesorii unor variante mai scurte ale genei receptorului androgenic si din acest motiv barbatii erau masivi, aveau bărbi mari si erau considerați “cei mai viteji dintre traci” in timp ce din randul femeilor se recrutau multe amazoane) pana la alelele alungite ale celor care au origini in Asia sau India, precum si multe variante ale celorlalte gene implicate in diferențierea sexuala si toate fenotipurile aferente.

Homosexualitatea NU este un viciu

Am citit pe situl www.homosexualitate.ro ca in rândul persoanelor LGBT fumatul este mult mai răspândit decât in rândul heterosexualilor si in rândul lesbienelor sunt de 3 ori mai multe fumătoare decât in restul populației feminine si din păcate m-am lovit si eu de aceasta realitate. Am cunoscut multe persoane LGBT care fumează si mi-au zis si alții de asta. Ceea ce nu spuneau ei este de ce se întâmpla asta, lăsând sa se inteleaga ca homosexualitatea este un comportament vicios, la fel ca si fumatul si alcoolismul. După ce am citit materialul respectiv scris intr-o maniera foarte tendențioasa si homofoba m-am indispus si am simțit nevoia sa aflu de ce este așa. Inițial am crezut ca in cazul femeilor lesbiene fenomenul ar avea o oarecare legătura cu expunerea prenatala la nicotina dar nici aceasta ipoteza nu sta deloc in picioare pentru ca sunt multe lesbiene care au mame nefumătoare iar in cazul meu este exact invers: deși mama a fumat pe rupte chiar si când a fost gravida cu mine eu nu am simțit niciodată nevoia sa fumez.Mai e o ipoteza conform căreia persoanele LGBT fumează mai mult din cauza stresului si a respingerii sociale. Este adevărat ca exista o respingere sociala foarte puternica, societatea fiind foarte intoleranta fata de cei care au alte orientări sexuale dar acest lucru ar trebui sa aibă exact efectul invers adică persoanele LGBT sa aibă mai puține vicii tocmai pentru a supracompensa si a da un exemplu bun care sa schimbe părerile proaste ale celor din jur.Adevărul este cu totul altul fata de cel prezentat pe homosexualitate.ro . S-a urmărit in mod sistematic creșterea numărului de fumători in rândul persoanelor LGBT prin campanii publicitare având ca ținta homosexualii si lesbienele si prin sponsorizarea unor evenimente si cluburi LGBT de către companiile producătoare de tigari.Acest lucru se întâmpla in SUA inca din anii 80. Pe langa comunitățile LGBT alte grupuri vizate de firmele producătoare de tigari si încurajate sa fumeze sunt afro-americanii, hispanicii si feministele. Tigarile, la fel ca si drogurile, sunt folosite ca o adevărata arma împotriva anumitor grupuri etnice si sociale. Firmele producătoare de tigari au făcut intenționat chestia asta pentru a denigra grupurile LGBT si pentru a le da apa la moara homofobilor care susțin ca homosexualitatea este un viciu care se asociază si cu alte vicii cum ar fi fumatul si alcoolismul sau ca homosexualii si lesbienele sunt niște indivizi antisociali, bolnavi psihic si daunatori pentru societate. Încurajarea persoanelor LGBT sa fumeze s-a făcut cu buna știința pentru distrugerea comunitarilor LGBT, intai distrugerea imaginii si apoi ruinarea sanatatii si grăbirea morții persoanelor LGBT datorita cancerului de plamani sau a altor afecțiuni cauzate de fumat. Producătorii de tigari sunt la fel de homofobi si de criminali ca si nazstii de pe vremea lui Hitler si lovesc special in feministe, in homosexuali si lesbiene si in anumite comunitati rasiale, pentru a extermina mai repede acești oameni. Ceea ce vreau sa retina cei care citesc acest blog este ca:

1) Homosexualitatea nu este un viciu ca si fumatul si alcoolismul si legătura dintre homosexualitate si vicii nu este una organica, naturala, ci a fost creata artificial prin politica producătorilor de tigari si alcool.

2) Fumatul ne distruge imaginea, ne ruinează sănătatea si ne omoară, iar fiecare țigara este un glonț folosit in războiul pe care acești mafioți de producători de tigari îl duc împotriva anumitor comunitati. Numai renunțând la fumat putem sa le închidem gura extremiștilor de dreapta care se leagă de faptul ca persoanele LGBT fumează mai mult decât heterosexualii si sustin ca homosexualitatea este un comportament vicios

Gena diversității

Orientarea sexuala este un caracter cantitativ, poligenic dar in rândul celor cel puțin 7 gene care pot influenta felul in care creierul se diferențiază din punct de vedere sexual exista o gena care poate fi numita gena diversității deoarece pe langa cele 600 de mutatii pe care le poate suferi prezintă si un polimorfism foarte mare datorita numărului de repetări CAG si GGC din exonul 1 care poate varia de la 8 pana la 31. Aceasta gena este gena receptorului androgenic. Cu cat numărul de repetări CAG si GGC din exonul 1 al genei este mai mare cu atât receptivitatea țesuturilor la androgeni este mai mica, acest lucru influențând felul in care creierul se masculinizează sub influenta androgenilor prenatali. Deja s-a descoperit ca alelele mai lungi ale genei(cu un număr mai mare de repetări CAG in exonul 1) predispun barbatii la transsexualism prin împiedicarea masculinizării prenatale a creierului. Același mecanism ar putea sa funcționeze si in cazul unora dintre homosexualii hipomasculinizati.Din păcate ipoteza conforma căreia un număr mic de repetări CAG pe ambele alele ale genei ar putea sa favorizeze homosexualitatea feminina prin facilitarea masculinizării prenatale a hipotalamusului nu s-a confirmat pentru ca inca nu s-a făcut un studiu pe femei.Se știe ca structurile dimorfice sexual de pe creier se formează sub influenta androgenilor prenatali, in lipsa acestora creierul dezvoltandu-se intr-o direcție feminina. Atâta timp cat testosteronul joaca un rol cheie in diferențierea sexuala a creierului gena receptorului androgenic, deși nu este singura, este una dintre cele mai importante gene implicate in determinismul orientării sexuale. In funcție de numărul de CAG din exonul 1 al genei exista un număr foarte mare de grade de receptivitate la androgeni si in consecința un spectru larg de fenotipuri care începe cu cele deloc masculinizate si foarte feminizate(Cum sunt femeile cu cromozomul Y si insensibilitate totala la androgeni), continua cu cele androgine si se termina cu cele hipermasculinizate. Si cu hipotalamusul lucrurile stau la fel. Indiferent de sexul cromozomial si gonadic al individului hipotalamusul poate fi deloc masculinizat si feminizat in totalitate si in consecința individul ca fi atras din punct de vedere sexual numai de barbati, parțial masculinizat dar si puțin feminizat rezultând o orientare bisexuala sau total masculinizat si defeminizat individul fiind atras numai de femei. Intre forma inițiala de creier de femeie si creierul totalmente masculinizat pot exista diverse grade de masculinizare parțiala a creierului, acest lucru explicând faptul ca intre heterosexualitate si homosexualitatea exclusiva exista o mulțime de forme intermediare de bisexualitate. In cazul femeilor situația este si mai complicata pentru ca femeia având doi cromozomi X are doua alele ale genei receptorului androgenic si in timp ce probabilitatea ca ambele alele sa fie scurte este mica este destul de probabil ca femeia sa aibă o varianta scurta a genei doar pe unul dintre cromozomi, pe celalalt existând o varianta medie sau lunga a genei. Dat fiind faptul ca la majoritatea femeilor(rar exista situații in care unul dintre cromozomi este inactivat in mod preferențial) in jumătate dintre celulele corpului este activ unul dintre cromozomi si in cealaltă jumătate este activ cealaltă, acest proces de inactivare fiind intamplator, la o femeie cu o varianta mai scurta a genei pe unul dintre cromozomi si o varianta medie sau mai lunga pe celalalt rezulta o structura mozaicata a țesuturilor in care unele celule sunt hipersensibile la androgeni iar celelalte nu. Acest lucru se întâmpla si in creierul aflat in plin proces de dezvoltare al embrionului. Neuronii in care e activa alela mai scurta se masculinizează in timp ce restul se dezvolta intr-o maniera feminina. In acest fel daca exista o cantitate cat de mica de hormoni androgeni in mediul prenatal apar atât structurile implicate in comportamentul sexual masculin cat si cele implicate in cel feminin rezultând o femeie bisexuala. Din acest motiv in ciuda faptului ca lesbianismul exclusiv este mult mai rar decât homosexualitatea masculina exclusiva bisexualitatea feminina se intalneste cel puțin la fel de des ca si cea masculina.

Rolul genei pentru SHBG in determinismul homosexualității feminine

SHBG(Sex Hormone Binding Globulin) este o proteina(globulina) din sânge care inactivează hormonii sexuali, in special androgenii. Doar testosteronul liber, nelegat de SHBG este activ biologic.

Gena pentru SHBG este situata pe cromozomul 17 la locusul 17p13-p12 si este compusa din 9 exoni.

Studiul in urma căruia s-a descoperit legătura dintre sindromul ovarelor polichistice si homosexualitatea feminina a dovedit si ca multe lesbiene au o deficienta de SHBG.Se pare ca aceasta deficienta de SHBG este cauza comuna si pentru homosexualitate si pentru ovarul polichistic in unele dintre cazuri.

In perioada prenatala globulina SHBG inactivează androgenii proveniți din exterior(de la mama sau de la un frate geamăn) protejând astfel creierul embrionului de sex feminin de masculinizare. Daca exista o mutație in gena pentru SHBG sau gena este mai “leneșa” din cauza unei variante mai alungite a genei(cu un număr mai mare de repetări TAAAA) secreția de SHBG are de suferit si toți androgenii secretați de embrion sau proveniți de la mama sau de la un frate geamăn sunt activi biologic si masculinizează hipotalamusul, inclusiv nucleul INAH3(responsabil cu orientarea sexuala) si nucleul arcuat(responsabil cu secreția ciclica de LH si ovulația).

Efectul disfunctionalitatii genei pentru SHBG poate fi accentuat de un receptor androgenic scurt(cu un număr mai mic de repetări CAG in exonul 1), combinația dintre o varianta alungita a genei pentru SHBG si o varianta scurta a receptorului androgenic ducând la sindromul ovarelor polichistice si la homosexualitate in cazul subiecților de sex feminin.Daca in aceasta ecuație adăugam si gena pentru aromataza, gena care e si ea destul de polimorfica lucrurile se complica si mai mult deoarece o gena pentru aromataza(CYP19) mai puțin funcționala datorita unui număr mic de repetări TTTA favorizează si ea masculinizarea prenatala a hipotalamusului. De aici rezulta ce cele mai mari șanse sa fie lesbiana le are o femeie cu variante scurte ale receptorului androgenic pe ambii cromozomi X, o varianta mai alungita a genei pentru SHBG si o varianta scurta a genei CYP19.

In cazul indivizilor de sex masculin gena pentru SHBG are o influenta foarte slaba asupra diferențierii sexuale a creierului si asupra formarii orientării sexuale. Singura situație in care gena pentru SHBG poate contribui la homosexualitatea masculina este situația in care o alela scurta si hipefunctionala a genei se asociază cu o alela lunga si mai puțin funcționala a genei receptorului androgenic, situație in care rolul genei pentru SHBG este minor deoarece componenta principala este secvența mai lunga in gena receptorului androgenic.

In cazul meu secreția de SHBG este chiar in limita superioara a valorilor normale(115,8 nmol/L) deci nu se pune problema unor mutații in gena pentru SHBG sau a unei variante mai alungite a genei