Diferente intre om si sobolan in ceea ce priveste modul de diferentiere sexuala a creierului

S-au facut numeroase experimente pe soareci si sobolani prin care s-au creat in laborator animale homosexuale fie prin castrarea timpurie a masculilor, fie prin tratarea cu testosteron sau cu estradiol a femelelor. La sobolan ca si la alte non-primate structurile de pe creier responsabile cu comportamentul sexual masculin (comportamentul de monta) se formeaza in perioada perinatala sub influenta hormonilor androgeni care actioneaza prin receptorul estrogenic dupa ce sunt aromatizati se transformati in estrogeni, deci la aceste animale masculinizarea si defeminizarea creierului pot fi induse in mod paradoxal si de hormonii estrogeni. Castratrea masculilor si tratarea cu androgeni a femelelor nu mai au aceleasi efecte daca animalul a depasit varsta de 10 zile, ceea ce dovedeste ca zonele dimorfice sexual asa cum s-au format in acea perioada asa raman toata viata.
De ce la aceste mamifere creierele femelelor nu sunt masculinizate si defeminizate de estrogenii proveniti de la mama?
Creierul embrionului este protejat de alfa-fetoproteina (AFP), o proteina care actioneaza ca si proteina SHBG (Sex Hormone Binding Globulin) de la om inactivand estrogenii. Femelele care au mutatii in gena pentru AFP si le lipseste aceasta proteina fiind defeminizate si masculinizate de estrogenii materni cand ajung la maturitate nu mai prezinta reflexul de lordoza (comportament sexual feminin), iar daca sunt tratate cu androgeni incep sa se comporte ca masculii (apare comportamentul de monta), incercand sa se imperecheze cu alte femele. Acelasi lucru se intampla si cu femelele care imediat dupa mastere au fost tratate cu androgeni sau estrogeni. Masculii castrati de la nastere, in absenta androgenilor si a estrogenilor, se vor feminiza, starea de femela fiind starea initiala a tuturor embrionilor. Acesti masculi cand ajung la maturitate nu mai prezinta comportamentul de monta (comportament sexual masculin), iar daca sunt tratati cu estrogeni apare reflexul de lordoza (comportament sexual feminin).
La sobolan si la alte non-primate masculii cu deficienta de aromataza (enzima care transforma androgenii in estrogeni) sau cu mutatii ale genei receptorului pentru estrogeni nu se pot masculiniza iar la maturitate se comporta ca femelele. Cu toate acestea si la aceste animale receptorul androgenic are un rol destul de important in diferentierea sexuala a creierului, soarecii si sobolanii cu mutatii in gena receptorului androgenic comportandu-se ca femelele la maturitate chiar daca au fost injectati cu estrogeni in perioada perinatala. S-a mai dovedit si ca DHT (un adrogen care nu poate fi transformat in estradiol prin procesul de aromatizare si ca urmare poate actiona doar prin receptorul androgenic) masculinizeaza si mai ales defeminizeaza creierul animalelor. Sobolani si soarecii cu deficienta de 5alfa-reductaza (enzima care transforma testosteronul in DHT) nu sunt defeminizati si masculinizarea este doar partiala, acestia prezentand un comportament bisexual la maturitate. Se pare ca initial androgenii actioneaza prin receptorul androgenic si ca raspuns se activeaza gena pentru aromataza, si se produce mai multa aromataza care transforma androgenii in estrogeni, estrogeniicontinuand procesul de masculinizare si defeminizare inceput de androgeni.
Spre deosebire de soarece, sobolan, berbec si alte non-primate la om si la alte primate estrogenii nu contribuie la procesul de defeminizare si masculinizare a creierului, androgenii actionand numai prin receptorul androgenic si din acest motiv barbatii cu deficienta de aromataza sau fara receptori pentru estroegni nu sunt homosexuali si au identitate de gen masculina, in timp ce in randul femeilor cu deficienta de aromataza sunt citate situatii de lesbianism sau transsexualism FtM, in timp ce la soareci si la sobolani deficienta e aromataza impiedica masculinizarea cerierului ducand la aparitia comportamentului sexual feminin atat la femele cat si la masculi.
La om gradul de receptivitate la androgeni (caracter legat de structura foarte polimorfica a genei receptorului androgenic) este strans legat de gradul de masculinizare a creierului, alelele mai lungi si mai putin active ale genei receptorului androgenic fiind intalnite mai des la transsexualii MtF deoarece acestea ingreuneaza masculinizarea creierului.
O alta deosebire consta in faptul ca soarecii si sobolanii se nasc imaturi si perioada in care se creierul diferentiaza din punct de vedere sexual la aceste animale este imediat dupa nastere in timp ce la om aceasta perioada este pana in luna a 5a. Din acest motiv experimentele cu baieti castrati de la nastere si crescuti ca fete au esuat.

Lesbianism exclusiv la o femeie cu sindromul Turner

Femeile cu sindromul Turner au un singur cromozom X in loc de doi si in loc de ovare au niște gonade nediferențiate.Majoritatea femeilor cu sindromul Turner sunt hiperfeminine, creiere acestora fiind in majoritatea cazurilor chiar mai feminizate decât creierele femeilor obișnuite. In rândul femeilor cu sindromul Turner homosexualitatea se intalneste mult mai rar decât in restul populației feminine iar cazuri de transsexualism FtM nu au fost consemnate. Totuși este citat un caz de lesbianism exclusiv la o femeie cu sindromul Turner.

Cum se explica acest lucru?

După părerea mea este posibil ca aceasta femeie sa aibă pe singurul ei cromozom X o varianta scurta a genei receptorului androgenic. Existând un singur cromozom X acesta este activ in toate celulele, neexistând acea structura mozaicata in care in jumate din celule e activ un cromozom iar in restul e activ celalalt, inactivarea facandu-se intamplator.

Probabil ca in cazul acestei femei a existat o expunere prenatala la androgenii proveniți de la mama sau secretați la nivelul suprarenalelor care pe fondul unei receptivității crescute la hormonii androgeni a dus la masculinizarea prenatala a creierului. Aceasta femeie este exclusiv lesbiana si nu bisexuala pentru ca toate celulele având același cromozom X activ sunt la fel de receptive la androgeni neexistând structura aceea mozaicata in care neuronii in care e activa alela mai scurta a genei receptorului androgenic se masculinizează in timp ce neuronii in care e activa alela mai lunga raman in stadiul feminin inițial.

Este mult mai probabil ca o femeie cu sindromul Turner sa fie exclusiv heterosexuala sau exclusiv homosexuala decât bisexuala. Același mecanism acționează si in cazul femeilor la care inactivarea cromozomului X nu este intamplatoare si in toate celulele este inactivat același cromozom, apariția lesbianismului exclusiv necesitând fie doua alele la fel de scurte al genei receptorului androgenic si lipsa mutatiilor din zona Xq28, fie o inactivare preferențiala nerandomizata a cromozomului X care face ca in toate celulele sa fie activ cromozomul cu alela scurta a genei recceptorului androgenic.

O sansa de a dovedi ca lesbienele au versiuni mai scurte ale genei receptorului androgenic

Azi am fost la examenul de admitere la masterul de Biotehnologii Microbiene si Genetica de la Universitatea din Bucuresti. Din cele 6 subiecte doua erau de teorie, restul fiind legate de proiectul de disertatie. Am scris acolo doua pagini despe ceea ce vreau sa fac. Am vorbit despre gena receptorului androgenic si despre faptul ca vreau sa dovedesc ca aceasta are un rol crucial in determinismul homosexualitatii feminine. Am luat cu brio examenul si am intrat la buget. La proba orala am vorbit cu lux de amanunt si fara nici-o teama despre proiectul meu de cercetare prin care vreau sa dovedesc ca lesbienele sunt posesoarele unor alele scurte (cu un numar mic de repetari CAG in exonul 1) ale genei receptorului androgenic. Am ales sa fac acest master pentru a avea acces la laborator si pentru a putea realiza acest studiu pe care nu are cine altcineva sa-l faca in tara asta. Studiul va fi realizat in cadrul masterului ca lucrare de disertatie, aceasta fiind singura modalitate de a dovedi ca lesbienele au alele scurte ale genei receptorului androgenic. Proiectul de disertatie a fost acceptat dar exista anumite probleme in ceea ce priveste rectivii care sunt foarte scumpi si profesoarele de acolo mi-au zis ca o sa am nevoie de sponsorizare pentru ca facultatea nu se stie daca va avea fonduri pentru asa ceva. O sa mai vorbesc cu cei de la ACCEPT pentru partea legata de finantare si de gasirea subiectilor.
In cadrul acestui studiu femeile vor completa niste chestionare din care se va calcula indicele Kinsey pentru fiecare (cu o valoare situata intre 0 = exclusiv heterosexual si 6 = exclusiv homosexual), se vor recolta probe biologice si se va verifica daca exista o corelatie intre valoarea indicelui Kinsey si numarul de repetari CAG din exonul 1 al genei receptorului androgenic. Subiectii avand doi cromozomi X vom lua in considerare media lungimii celor doua alele, numarul de repetari CAG de pe alela mai scurta si numarul de repetari de pe alela mai lunga. Va trebui sa luam in considerare si patternul de inactivare a cromozomului X si anumiti factori epigenetici.
Sper ca acest studiu va fi dus la bun sfarsit deoarece pana acum nimeni nu a incercat sa dovedeasca sau sa infirme ipoetza conform careia lesbienele sunt posesoarele unor alele scurte ale genei receptorului androgenic, determinismul genetic al homosexualitatii feminine fiind foarte putin cercetat.

Bisexualitatea feminina este mult mai răspândita decât cea masculina

Am citit in Adevărul un articol despre “schimbarea preferintelor sexuale”. Eu una consider ca nu este vorba de schimbarea preferințelor sexuale ci de o bisexualitate alternativa, cel puțin 70% dintre femeile care au o oarecare atracție sexuala fata de alte femei fiind de fapt bisexuale, nu exclusiv homosexuale homosexualitatea feminina exclusiva intalnindu-se extrem de rar.

Acest articol îmi amintește de studiul controversat al lui Michael Bailey conform căruia aproape toate femeile sunt bisexuale daca este sa judecam după paternul lor de reacție la vederea unor imagini cu conținut erotic(paternul de arousal), chiar si cele care se bat cu pumnul in piept pentru heterosexualitatea lor, in timp ce barbatii, chiar si cei care se declarau bisexuali, aveau paternuri de arousal fie homosexuale, fie heterosexuale ceea ce a iritat comunitățile de barbati bisexuali pentru ca se mergea pana la negarea existentei bisexualității masculine. Ceea ce nu a facut Bailey este repetarea studiului pentru a vedea daca nu cumva paternul de reacție al bisexualilor se schimba in timp. In studiu au fost introduși si transsexuali MtF si aceștia aveau reacții fie exclusiv homosexuale, fie exclusiv heterosexuale.Bailey a mai descoperit si paternuri de arousal exclusiv heterosexuale sau exclusiv homosexuale la unele femei dar acestea erau puține.

Acest lucru se poate explica in doua moduri: Ori majoritatea femeilor sunt de fapt bisexuale, ori reacția la vederea materialelor erotice este mai puțin importanta in sexualitatea femeii, femeia fiind mai puțin vizuala decât bărbatul. Si a doua ipoteza pare destul de plauzibila pentru ca zonele de pe creier implicate in comportamentul sexual masculin sunt situate in aria preoptica fiind conectate direct la ariile vizuale ale creierului, in timp ce zonele implicate in comportamentul sexual feminin nu sunt.Multe femei nici măcar nu se uita la aspectul fizic al bărbatului si când se simt atrase de un bărbat nici ele nu știu sa definească ce anume le atrage la el. Pur si simplu se simt bine langa el si nu știu nici ele sa explice de ce sau găsesc explicații de genul “mă atrage sufletul lui”, “are umor”, “e simpatic”, “e om bun”etc. De multe ori creierul de femeie “citește” in mirosul bărbatului ce gene are aceasta si femeia se simte atrasa din punct de vedere sexual de bărbatul care e cel mai compatibil cu ea din punct de vedere, bărbatul care are gene diferite de ale ei(mecanism natural de prevenire a incestului) si poate fi tatăl copiilor ei.

In timp ce lesbianismul exclusiv este rarisim, intalnindu-se mult mai rar decât homosexualitatea masculina exclusiva, bisexualitatea feminina se intalneste cel puțin la fel de des ca si cea masculina.

Acest lucru se explica prin faptul ca femeia are doi cromozomi X dintre care in fiecare celula este funcțional doar unul, celalalt fiind inactivat. La majoritatea femelelor aceasta inactivare se produce in mod intamplator, de aici rezultând o structura mozaicata a țesuturilor. Cum cel puțin doua dintre genele pentru homosexualitate sunt situate pe cromozomul X(gena receptorului androgenic si faimoasa Xq28) este foarte puțin probabil ca femeia sa fie homozigota pe alelele care o predispun la homosexualitate(Xq28 funcțional si ambele alele ale genei receptorului androgenic scurte, ceea ce duce la o hipersensibilitate la androgeni ce favorizează masculinizarea prenatala a creierului) dar este foarte probabil ca aceasta sa aibă o alela care duce la homosexualitate(o alela masculinizanta in cazul homosexualității feminine) doar pe unul dintre cei doi cromozomi X, rezultând astfel o structura mozaicata in care neuronii in care este activ cromozomul cu alela masculinizanta se masculinizează iar ceilalți raman in starea feminina inițiala, de aici rezultând atât structurile de pe creier implicate in comportamentul sexual feminin cat si ele implicate in cel masculin. Acest tip de creier va avea un potențial bisexual care se poate manifesta in diverse moduri sau poate sa nu se manifeste deloc femeia respectiva având doar parteneri de un singur sex toata viața(multe femei tind sa fie monogame si in general femeile au mai putini parteneri sexuali decât barbatii). Acest tip de bisexualitate poate fi întâlnit doar la indivizii care poseda doi cromozomi X(femei, barbati cu sindromul Klinefelter, barbati cu doi de X etc)

Eu una cred ca tot la nivelul genei receptorului androgenic se poate explica fenomenul pe care l-a descoperit Bailey. In gena receptorului androgenic, gena situata pe cromozomul X exista o zona foarte polimorfica. Numărul repetărilor CAG din aceasta zona poate varia de la 8 pana la peste 30. Cu cat numărul de repetări CAG din aceasta zona este mai mare cu atât receptivitatea la androgeni este mai mica. Daca diferența dintre cele doua alele ale receptorului androgenic cu care este înzestrata femeia este mare, una dintre ele fiind foarte scurta este foarte probabil ca femeia sa fie bisexuala acționând mecanismul de care am vorbit mai sus.

Probabil ca la femeile exclusiv heterosexuale si la cele exclusiv homosexuale descoperite de Bailey cele doua alele ale genei receptorului androgenic erau apropiate ca număr de repetări CAG din exonul 1 sau exista o inactivare preferențiala a unuia dintre cei doi cromozomi X, in toate celulele fiind activ același cromozom. Probabil ca la cele care prezentau arousal numai când vedeau imagini cu barbati existau si mutații in zona Xq28 a cromozomului cu alela mai scurta a genei receptorului androgenic care împiedicau din start formarea structurilor de pe creier responsabile cu atracția sexuala fata de femei, chiar si daca respectiva ar fi fost expusa la testosteron in perioada prenatala. Probabil ca si femeile care au pe ambii cromozomi X alele lungi ale genei receptorului androgenic prezintă același patern de arousal exclusiv heterosexual in timp ce femeile care au alele foarte scurte pe ambii cromozomi X si au fost si expuse la o cantitate cat de mica de androgeni in perioada prenatala(foarte rare) sunt exclusiv homosexuale.

Mă gândeam acum si la alte studii care arătau ca femeile bisexuale sunt mai fertile. Acest lucru s-ar explica prin faptul ca in timp ce o femeie cu alele scurte ale genei receptorului androgenic pe ambii cromozomi X dezvolta sindromul ovarelor polichistice iar una cu secvențe lungi poate ajunge prematur la menopauza, o femeie cu alele diferite ale genei receptorului androgenic are ovare care funcționează foarte bine, fiind deci mai fertila.

Acum sa ne ocupam si de alte animale si sa tratam puțin si problema evoluționista.

La multe specii de animale in timp ce masculii se lupta pentru teritorii si pentru femele si pur si simplu nu se suporta intre ei femelele trăiesc in haremuri, cresc împreuna puii, si când sunt in perioada de călduri tind sa se împerecheze si cu alte femele. Acest comportament a fost observat si la animalele domestice. Vaca când este in călduri încearcă sa monteze alte vaci.

Bisexualitatea feminina a fost fixata de evolutie pentru ca nu numai ca nu împiedica supraviețuirea speciei dar si contribuie la aceasta deoarece femelele in loc sa se bata intre ele pe masculi pot conviețui in armonie si isi pot creste împreuna puii.

Despre efectul fratilor mai mari

Cercetatorul Ray Blanchard a descoperit ca probabilitatea ca un baiat sa fie homosexual creste direct proportional cu numarul de frati mai mari ca si cum fiecare embrion de sex masculin ar lasa o amprenta in memoria organismului mamei care in timp dezvolta o reactie imunitara impotriva embrionilor de sex masculin, una nu suficient de puternica pentru a produce avortul dar suficienta pentru a impiedica masculinizarea creierului acestora. Se pare ca fiecare frate mai mare creste cu 28%-48% probabilitatea ca un baiat sa fie homosexual. Acest mecanism actioneaza numai in cazul embrionilor de sex masculin, surorile mai mari neavand nici-un fel de influenta asupra orientarilor sexuale ale fratilor si surorilor mai mici. Fetele care aumai multe surori mai mari au aceleasi sanse ca si restul fetelor sa fie lesbiene deci acest mecanism nu actioneaza decat la indivizii de sex masculin.S-a mai observat ca acest fenomen nu actioneaza decat la dreptaci deci are legatura si cu lateralizarea cerebrala. Este evident ca acest fenomen tine de mediul prenatal deoarece nu actioneaza in cazul baietilor adoptati de familii cu mai multi baieti mai mari.

Se pare ca in natura acest fenomen a fost fixat de evolutie pentru ca este un mecanism de reglare care actioneaza cand se nasc prea multi masculi deoarece pentru supravietuiera speciei nu este nevoie de foarte multi masculi. Nu este nevoie ca toti masculii sa lase urmasi pentru ca specia sa poata supravietui si sa poata evolua. Specia poate supravietui si daca numarul femelelor il depaseste cu mult pe cel al masculilor pentru ca un mascul poate fecunda mai multe femele si chiar si in situatia in care numarul masculilor este egal cu cel al femelelor exista destui masculi care nu reusesc sa se imperecheze cu femelele din cauza ca masculii sunt mereu in competitie unii cu altii si fieacre mascul cauta sa se imperecheze cu cat mai multe femele si sa lase cat mai multi urmasi.

Masculii care au ramas cu creiere nemasculinizate din cauza reactiei imunologice a mamei nu mai intra in aceasta competitie cu fratii lor mai mari lasandu-i pe acestia sa lase urmasi si saduca genele mai departe.

Homosexualitatea in lumea insectelor

Pana acum s-a dovedit ca homosexualitatea nu este “o inventie a omului” aceasta existand la multe specii de animale. Indivizi homosexuali pot sa apara si in randul insectelor.

Prima insecta la care s-au observat comportamente homosexuale este faimoasa Drosophila melanogaster (musculita de otet)

Drosophila melanogaster este specia cea mai folosita pentru diverse cercetari genetice deoarece la aceasta specie, ca si la mamifere, indivizii cu heterozomi XY sunt masculi in timp ce indivizii cu heterozomi XX sunt female, acest tip de diferentiere sexuala purtand chiar numele speciei mai sus mentionate.

Se stie ca spre deosebire mamifere unde starea initiala este starea de femela si masculinizarea este initiata de o gena de pe cromosomul Y, in absenta acestei gene feminizarea mergand de la sine, la Drosophilla melanogaster starea initiala este starea de mascul iar feminizarea depinde de niste gene de pe X si niste gene autozomale, genele de cromozomul X trebuind sa fie intr-un numar mai mare decat cele autozomale pentru a se produce feminizarea. La aceste insecte modul in care se produce diferentierea sexuala este legat de raportul dintre numarul de cromozomi X si numarul de autozomi.

La Drosophila melanogaster primul impuls al diferentierii sexuale il da gena Sxl dupa care urmeaza actiunea genelor tra si tra2 urmate de gena doublesex(dsx)

Masculii de Drosophila sunt mai mici si mai inchisi la culoare decat femelele

La Drosophila creierul este si el dimorfic sexual, la masculi existand anumite structuri neuronale responsabile cu comportamentul copulator masculin(neuroni responsabili cu recunoasterea femelei ca partener sexual si cu comportmantul de curtare a acesteia, neuroni care inerveaza muschii implicati in actul copulator cum ar fi muschiul lui Lawrence, etc).Creierele masculilor si ale femelelor difera prin numarul de neuroni, forma acestora, orientarea terminatiilor nervoase si modul in care se realizeaza sinapsele.

Comportamentul sexual al masculilor de Drosophila consta in recunoasterea femelei ca potential partener, ritualul de curtare initiat de mascul care cuprinde „cantecul nuptial”, comportamentul de urmare a femelei si actul imperecherii. Masculul vede femela, simte feromonii, zboara in jurul ei intr-un anumit mod, miscand aripile in asa fel incat produce niste sunete specifice(„cantec nuptial”), urmeaza femela mirosind feromonii si se imperecheaza cu aceasta. Dupa imperechere femela respinge masculul.

Se stie ca comportamentul sexual animal este un comportament innascut cu un puternic determinism genetic.

Se pare ca la musculita de otet procesul de formare structurilor responsabile cu comportamentul sexual este controlat de doua gene: fruitless(fru) si doublesex(dsx).

Gena fruitless(fru) nu este situata pe cromozomul Y si in consecinta este prezenta si la masculi si la femele dar se exprima diferit deoarece la femele transcriptia decurge altfel decat la mascul si proteina rezultata este diferita.

Nu este inca clar daca gena fru are sau nu un corespondent in lumea mamiferelor(S-ar putea ca corespondetul sa fie faimoasa gena Xq28, descoperita de biologul Dean Hamer in 1993, gena esentiala pentru aparitia comportamentului sexual masculin, mutatiile acesteia ducand la abolirea comportamentului sexual masculin si inlocuirea acestuia cu comportamentul sexual feminin la om si probabil si la alte mamifere) dar aceasta gena a fost descoperita si la multe alte specii de insecte cum ar fi tantarul anofel (Anopheles gambiae) si viespea Nasonia vitripennis, la toate dipterele avand acelasi rol in diferentierea sexuala a sistemului nervos. Faptul ca gena se intalneste la multe specii de insecte dovedeste ca aceasta este foarte veche fiind fixata de evolutie inca de pe vremea cand au aparut primele insecte.

La musculita de otet gena fru determina atat masculinizarea sistemului nervos cat si formarea muschiului lui Lawrence(un muschi abdminal care este prezent numai la masculi)

La masculii cu mutatii ale genei fru comportamentul sexual masculin este abolit, acesti masculi fiind infertili din aceasta cauza. Masculii cu alele mutante ale genei fru nu mai recunosc femelele ca parteneri sexuali si in consecinta nu le mai curteaza. In timp ce unele mutatii duc la abolirea intregului comportament sexual, altele duc modificarea acestuia, masculul putand de exemplu sa aibă comportamentul de curtare dar fara recunoasterea femelei ca partener sexual. Masculii cu mutatii ale genei fru tind sa se imperecheze cu alti masculi si cateodata formeaza lanturi in care fiecare mascul se imperecheaza cu cel din fata lui.

Gena se comporta diferit la femele si la masculi dar din cauza unor mutatii in zona reglatoare a genei pot apărea si situaţii in care la o femela gena funcţionează intr-o maniera masculina sau invers in aceste situaţii comportamentul sexual fiind si el inversat(femela se comporta ca masculul sau invers).

Gena fruitless are si un rol reglator, controlând sute de alte gene, unele dintre ele fiind implicate si in procesul de formare a sistemului nervos si implicit in comportamentul insectei.

O alta gena implicata in diferentierea sexuala a sistemului nervos la Drosophila este gena doublesex(dsx).Gena dsx controleaza diferentierea sexuala somatica a insectei. Prezenta genei dsx este necesara pentru exprimarea genei fru si formarea neuronilor de tip masculin responsabili cu comportamentul masculin.

La randul ei gena dsx este controlata de genele de pe cromozomul X tra si tra2 care contribuie amandoua la funtionarea intr-un mod feminin a acesteia.

La fel ca si fru, dsx functioneaza diferit la masculi si la femele si anumite mutatii ale genei reglatoare tra care controleaza gena dsx pot face ca femela sa se dezolte intr-o directie masculina si sa se comporte ca masculul. Modul in care functioneaza dsx determina sexul creierului insectei. Daca gena functioneaza intr-o maniera feminina insecta se va feminiza chiar daca din punct de vedere cromozomial este mascul asa cum o Drosophila melanogaster cu heterozomi XX se va masculiniza daca gena dsx functioneaza intr-o maniera masculina.

In situatiile in care gena doublesex nu functioneaza, la fel ca si in cazul mutatiilor genei fruitless comportamentul sexual masculin este abolit si inlocuit de cel feminin. Acesti masculi nu mai recunosc femela ca partener sexual, nu mai initiaza ritualul de imperechere, nu mai produc sunetele specifice dar in schimb tind sa se împerecheze cu alți masculi

Si gena doublesex este o gena foarte veche, fixata de evoluție de la apariția primelor insecte, aceasta gena având corespondenți aproape in tot regnul animal, doar la speciile hermafrodite neexistând nici-un omolog al acestei gene.

Atata timp cat si musculitele de otet pot fi homosexuale din cauza unor variatii genetice este total absurd sa spunem ca homosexualitatea este un pacat impotriva naturii

Masculinizarea hipotalamusului nu este direct proporționala cu cea a organelor genitale

O doctorița de la laboratorul de testări genetice unde m-am dus pentru gena receptorului androgenic si mi-au făcut doar un cariotip si marcarea genei mi-a zis ca nu am cum sa am eu creierul masculinizat prenatal atâta timp cat organele genitale sunt de tip feminin.

Ceea ce nu știa doctorița este ca creierul si mai ales structurile dimorfice sexual din hipotalamus responsabile cu preferințele sexuale sunt mult mai sensibile la acțiunea hormonilor prenatali si masculinizarea acestora nu se produce in același timp cu masculinizarea organelor genitale. Din acest motiv este greșit sa spunem ca un băiat care s-a născut cu micropenis are șanse de 100% sa fie homosexual.

Operațiile mutilante de “corectare” a indivizilor intersexuati au rezultate dezastroase in mai mult de jumate din cazuri pentru ca nu putem vedea structura nucleilor dimorfici sexual din creier si chiar daca organele genitale sunt mai apropiate de cele feminine creierul poate fi foarte masculinizat sau invers. In jumate dintre cazuri sexul ales la naștere nu corespunde cu modul in care s-au diferențiat zonele de pe creier unde se formează identitatea de gen si când vor ajunge la maturitate acești indivizi nu vor fi mulțumiți(pe buna dreptate) de sexul ales de alții pentru ei. De cele mai multe ori aceste operații mutilante se fac in sensul feminizării deoarece din punct de vedere chirurgical este mai ușor de construit un organ genital de tip feminin. Dintre indivizii cu hermafroditism adevărat(ovotestis unilateral sau bilateral sau un ovar si un testicul) cei mai mulți sunt feminizați chirurgical la naștere si chiar si in rândul celor care se nasc cu organe genitale foarte slab masculinizate exista mulți care încep sa se comporte ca si băieții cu sexul schimbat de la naștere când ajung la adolescenta(comportamente masculine si mai ales atracție sexuala exclusiva fata de femei) pentru ca testosteronul produs de țesutul testicular chiar daca nu e suficient ca sa masculinizeze organele genitale este destul de mult ca sa masculinizeze si sa defeminizeze creierul. Același lucru este valabil si in cazul indivizilor cu hiperplazie adrenala congenitala, situație in care din cauza unor mutații ale genei citocromului 21(CYP21) glandele suprarenale nu pot sintetiza hormonii corticosteroizi si produc cantitati mari de androgeni. Chiar si in cazurile de hiperplazie adrenala congenitala cu debut tardiv creierul se masculinizează chiar daca organele genitale raman feminine. In rândul femeilor cu hiperplazie adrenala congenitala cu debut tardiv exista mai multe lesbiene decât in restul populației feminine. Indivizii intersexuati ar trebui sa fie lăsați așa cum s-au născut si operați doar daca ajung ceara ei asta.

Nucleul INAH 3 fiind doar o aglomerare de neuroni de dimensiuni microscopice se formează mult mai repede si mai ușor decât penisul dar la fel de ușor masculinizarea lui poate fi împiedicata din cauza unor mutații ale genei Xq28 sau din cauza unor factori legați de mediul prenatal care împiedica acțiunea androgenilor sau din cauza unei ușoare insensibilitati la androgeni(datorata unei alele lungi a genei receptorului androgenic). De aici rezulta ca subtilitățile genetice cum ar fi numărul de repetări CAG din exonul 1 al genei receptorului androgenic, polimorfismul genei pentru aromataza si al genei pentru SHBG, micromutatiile genei CYP17 si multe alte variații in limitele normalului ale genelor pot influenta modul in care se diferențiază nucleii dimorfici sexual din hipotalamus si implicit orientarea sexuala si/sau identitatea de gen fara ca sa duca la pseudohermafroditisme.

Același lucru se întâmpla si in cazurile in care mama care a avut mai mulți băieți dezvolta o reacție imunitara împotriva embrionilor de sex masculin si cu cat exista mai mulți frați mai mari cu atât creste probabilitatea ca băiatul respectiv sa fie homosexual. Aceasta reacție imunitara împiedica masculinizarea dar efectul nu este atât de puternic incat copilul rezultat sa fie o fata cu cromozomul Y sau un pseudohermafrodit aceasta fiind băiat din punct de vedere fenotipic dar cu un nucleu INAH 3 nemasculinizat.