Bisexualitatea feminina este mult mai răspândita decât cea masculina

Am citit in Adevărul un articol despre “schimbarea preferintelor sexuale”. Eu una consider ca nu este vorba de schimbarea preferințelor sexuale ci de o bisexualitate alternativa, cel puțin 70% dintre femeile care au o oarecare atracție sexuala fata de alte femei fiind de fapt bisexuale, nu exclusiv homosexuale homosexualitatea feminina exclusiva intalnindu-se extrem de rar.

Acest articol îmi amintește de studiul controversat al lui Michael Bailey conform căruia aproape toate femeile sunt bisexuale daca este sa judecam după paternul lor de reacție la vederea unor imagini cu conținut erotic(paternul de arousal), chiar si cele care se bat cu pumnul in piept pentru heterosexualitatea lor, in timp ce barbatii, chiar si cei care se declarau bisexuali, aveau paternuri de arousal fie homosexuale, fie heterosexuale ceea ce a iritat comunitățile de barbati bisexuali pentru ca se mergea pana la negarea existentei bisexualității masculine. Ceea ce nu a facut Bailey este repetarea studiului pentru a vedea daca nu cumva paternul de reacție al bisexualilor se schimba in timp. In studiu au fost introduși si transsexuali MtF si aceștia aveau reacții fie exclusiv homosexuale, fie exclusiv heterosexuale.Bailey a mai descoperit si paternuri de arousal exclusiv heterosexuale sau exclusiv homosexuale la unele femei dar acestea erau puține.

Acest lucru se poate explica in doua moduri: Ori majoritatea femeilor sunt de fapt bisexuale, ori reacția la vederea materialelor erotice este mai puțin importanta in sexualitatea femeii, femeia fiind mai puțin vizuala decât bărbatul. Si a doua ipoteza pare destul de plauzibila pentru ca zonele de pe creier implicate in comportamentul sexual masculin sunt situate in aria preoptica fiind conectate direct la ariile vizuale ale creierului, in timp ce zonele implicate in comportamentul sexual feminin nu sunt.Multe femei nici măcar nu se uita la aspectul fizic al bărbatului si când se simt atrase de un bărbat nici ele nu știu sa definească ce anume le atrage la el. Pur si simplu se simt bine langa el si nu știu nici ele sa explice de ce sau găsesc explicații de genul “mă atrage sufletul lui”, “are umor”, “e simpatic”, “e om bun”etc. De multe ori creierul de femeie “citește” in mirosul bărbatului ce gene are aceasta si femeia se simte atrasa din punct de vedere sexual de bărbatul care e cel mai compatibil cu ea din punct de vedere, bărbatul care are gene diferite de ale ei(mecanism natural de prevenire a incestului) si poate fi tatăl copiilor ei.

In timp ce lesbianismul exclusiv este rarisim, intalnindu-se mult mai rar decât homosexualitatea masculina exclusiva, bisexualitatea feminina se intalneste cel puțin la fel de des ca si cea masculina.

Acest lucru se explica prin faptul ca femeia are doi cromozomi X dintre care in fiecare celula este funcțional doar unul, celalalt fiind inactivat. La majoritatea femelelor aceasta inactivare se produce in mod intamplator, de aici rezultând o structura mozaicata a țesuturilor. Cum cel puțin doua dintre genele pentru homosexualitate sunt situate pe cromozomul X(gena receptorului androgenic si faimoasa Xq28) este foarte puțin probabil ca femeia sa fie homozigota pe alelele care o predispun la homosexualitate(Xq28 funcțional si ambele alele ale genei receptorului androgenic scurte, ceea ce duce la o hipersensibilitate la androgeni ce favorizează masculinizarea prenatala a creierului) dar este foarte probabil ca aceasta sa aibă o alela care duce la homosexualitate(o alela masculinizanta in cazul homosexualității feminine) doar pe unul dintre cei doi cromozomi X, rezultând astfel o structura mozaicata in care neuronii in care este activ cromozomul cu alela masculinizanta se masculinizează iar ceilalți raman in starea feminina inițiala, de aici rezultând atât structurile de pe creier implicate in comportamentul sexual feminin cat si ele implicate in cel masculin. Acest tip de creier va avea un potențial bisexual care se poate manifesta in diverse moduri sau poate sa nu se manifeste deloc femeia respectiva având doar parteneri de un singur sex toata viața(multe femei tind sa fie monogame si in general femeile au mai putini parteneri sexuali decât barbatii). Acest tip de bisexualitate poate fi întâlnit doar la indivizii care poseda doi cromozomi X(femei, barbati cu sindromul Klinefelter, barbati cu doi de X etc)

Eu una cred ca tot la nivelul genei receptorului androgenic se poate explica fenomenul pe care l-a descoperit Bailey. In gena receptorului androgenic, gena situata pe cromozomul X exista o zona foarte polimorfica. Numărul repetărilor CAG din aceasta zona poate varia de la 8 pana la peste 30. Cu cat numărul de repetări CAG din aceasta zona este mai mare cu atât receptivitatea la androgeni este mai mica. Daca diferența dintre cele doua alele ale receptorului androgenic cu care este înzestrata femeia este mare, una dintre ele fiind foarte scurta este foarte probabil ca femeia sa fie bisexuala acționând mecanismul de care am vorbit mai sus.

Probabil ca la femeile exclusiv heterosexuale si la cele exclusiv homosexuale descoperite de Bailey cele doua alele ale genei receptorului androgenic erau apropiate ca număr de repetări CAG din exonul 1 sau exista o inactivare preferențiala a unuia dintre cei doi cromozomi X, in toate celulele fiind activ același cromozom. Probabil ca la cele care prezentau arousal numai când vedeau imagini cu barbati existau si mutații in zona Xq28 a cromozomului cu alela mai scurta a genei receptorului androgenic care împiedicau din start formarea structurilor de pe creier responsabile cu atracția sexuala fata de femei, chiar si daca respectiva ar fi fost expusa la testosteron in perioada prenatala. Probabil ca si femeile care au pe ambii cromozomi X alele lungi ale genei receptorului androgenic prezintă același patern de arousal exclusiv heterosexual in timp ce femeile care au alele foarte scurte pe ambii cromozomi X si au fost si expuse la o cantitate cat de mica de androgeni in perioada prenatala(foarte rare) sunt exclusiv homosexuale.

Mă gândeam acum si la alte studii care arătau ca femeile bisexuale sunt mai fertile. Acest lucru s-ar explica prin faptul ca in timp ce o femeie cu alele scurte ale genei receptorului androgenic pe ambii cromozomi X dezvolta sindromul ovarelor polichistice iar una cu secvențe lungi poate ajunge prematur la menopauza, o femeie cu alele diferite ale genei receptorului androgenic are ovare care funcționează foarte bine, fiind deci mai fertila.

Acum sa ne ocupam si de alte animale si sa tratam puțin si problema evoluționista.

La multe specii de animale in timp ce masculii se lupta pentru teritorii si pentru femele si pur si simplu nu se suporta intre ei femelele trăiesc in haremuri, cresc împreuna puii, si când sunt in perioada de călduri tind sa se împerecheze si cu alte femele. Acest comportament a fost observat si la animalele domestice. Vaca când este in călduri încearcă sa monteze alte vaci.

Bisexualitatea feminina a fost fixata de evolutie pentru ca nu numai ca nu împiedica supraviețuirea speciei dar si contribuie la aceasta deoarece femelele in loc sa se bata intre ele pe masculi pot conviețui in armonie si isi pot creste împreuna puii.

Despre efectul fratilor mai mari

Cercetatorul Ray Blanchard a descoperit ca probabilitatea ca un baiat sa fie homosexual creste direct proportional cu numarul de frati mai mari ca si cum fiecare embrion de sex masculin ar lasa o amprenta in memoria organismului mamei care in timp dezvolta o reactie imunitara impotriva embrionilor de sex masculin, una nu suficient de puternica pentru a produce avortul dar suficienta pentru a impiedica masculinizarea creierului acestora. Se pare ca fiecare frate mai mare creste cu 28%-48% probabilitatea ca un baiat sa fie homosexual. Acest mecanism actioneaza numai in cazul embrionilor de sex masculin, surorile mai mari neavand nici-un fel de influenta asupra orientarilor sexuale ale fratilor si surorilor mai mici. Fetele care aumai multe surori mai mari au aceleasi sanse ca si restul fetelor sa fie lesbiene deci acest mecanism nu actioneaza decat la indivizii de sex masculin.S-a mai observat ca acest fenomen nu actioneaza decat la dreptaci deci are legatura si cu lateralizarea cerebrala. Este evident ca acest fenomen tine de mediul prenatal deoarece nu actioneaza in cazul baietilor adoptati de familii cu mai multi baieti mai mari.

Se pare ca in natura acest fenomen a fost fixat de evolutie pentru ca este un mecanism de reglare care actioneaza cand se nasc prea multi masculi deoarece pentru supravietuiera speciei nu este nevoie de foarte multi masculi. Nu este nevoie ca toti masculii sa lase urmasi pentru ca specia sa poata supravietui si sa poata evolua. Specia poate supravietui si daca numarul femelelor il depaseste cu mult pe cel al masculilor pentru ca un mascul poate fecunda mai multe femele si chiar si in situatia in care numarul masculilor este egal cu cel al femelelor exista destui masculi care nu reusesc sa se imperecheze cu femelele din cauza ca masculii sunt mereu in competitie unii cu altii si fieacre mascul cauta sa se imperecheze cu cat mai multe femele si sa lase cat mai multi urmasi.

Masculii care au ramas cu creiere nemasculinizate din cauza reactiei imunologice a mamei nu mai intra in aceasta competitie cu fratii lor mai mari lasandu-i pe acestia sa lase urmasi si saduca genele mai departe.

Homosexualitatea in lumea insectelor

Pana acum s-a dovedit ca homosexualitatea nu este “o inventie a omului” aceasta existand la multe specii de animale. Indivizi homosexuali pot sa apara si in randul insectelor.

Prima insecta la care s-au observat comportamente homosexuale este faimoasa Drosophila melanogaster (musculita de otet)

Drosophila melanogaster este specia cea mai folosita pentru diverse cercetari genetice deoarece la aceasta specie, ca si la mamifere, indivizii cu heterozomi XY sunt masculi in timp ce indivizii cu heterozomi XX sunt female, acest tip de diferentiere sexuala purtand chiar numele speciei mai sus mentionate.

Se stie ca spre deosebire mamifere unde starea initiala este starea de femela si masculinizarea este initiata de o gena de pe cromosomul Y, in absenta acestei gene feminizarea mergand de la sine, la Drosophilla melanogaster starea initiala este starea de mascul iar feminizarea depinde de niste gene de pe X si niste gene autozomale, genele de cromozomul X trebuind sa fie intr-un numar mai mare decat cele autozomale pentru a se produce feminizarea. La aceste insecte modul in care se produce diferentierea sexuala este legat de raportul dintre numarul de cromozomi X si numarul de autozomi.

La Drosophila melanogaster primul impuls al diferentierii sexuale il da gena Sxl dupa care urmeaza actiunea genelor tra si tra2 urmate de gena doublesex(dsx)

Masculii de Drosophila sunt mai mici si mai inchisi la culoare decat femelele

La Drosophila creierul este si el dimorfic sexual, la masculi existand anumite structuri neuronale responsabile cu comportamentul copulator masculin(neuroni responsabili cu recunoasterea femelei ca partener sexual si cu comportmantul de curtare a acesteia, neuroni care inerveaza muschii implicati in actul copulator cum ar fi muschiul lui Lawrence, etc).Creierele masculilor si ale femelelor difera prin numarul de neuroni, forma acestora, orientarea terminatiilor nervoase si modul in care se realizeaza sinapsele.

Comportamentul sexual al masculilor de Drosophila consta in recunoasterea femelei ca potential partener, ritualul de curtare initiat de mascul care cuprinde „cantecul nuptial”, comportamentul de urmare a femelei si actul imperecherii. Masculul vede femela, simte feromonii, zboara in jurul ei intr-un anumit mod, miscand aripile in asa fel incat produce niste sunete specifice(„cantec nuptial”), urmeaza femela mirosind feromonii si se imperecheaza cu aceasta. Dupa imperechere femela respinge masculul.

Se stie ca comportamentul sexual animal este un comportament innascut cu un puternic determinism genetic.

Se pare ca la musculita de otet procesul de formare structurilor responsabile cu comportamentul sexual este controlat de doua gene: fruitless(fru) si doublesex(dsx).

Gena fruitless(fru) nu este situata pe cromozomul Y si in consecinta este prezenta si la masculi si la femele dar se exprima diferit deoarece la femele transcriptia decurge altfel decat la mascul si proteina rezultata este diferita.

Nu este inca clar daca gena fru are sau nu un corespondent in lumea mamiferelor(S-ar putea ca corespondetul sa fie faimoasa gena Xq28, descoperita de biologul Dean Hamer in 1993, gena esentiala pentru aparitia comportamentului sexual masculin, mutatiile acesteia ducand la abolirea comportamentului sexual masculin si inlocuirea acestuia cu comportamentul sexual feminin la om si probabil si la alte mamifere) dar aceasta gena a fost descoperita si la multe alte specii de insecte cum ar fi tantarul anofel (Anopheles gambiae) si viespea Nasonia vitripennis, la toate dipterele avand acelasi rol in diferentierea sexuala a sistemului nervos. Faptul ca gena se intalneste la multe specii de insecte dovedeste ca aceasta este foarte veche fiind fixata de evolutie inca de pe vremea cand au aparut primele insecte.

La musculita de otet gena fru determina atat masculinizarea sistemului nervos cat si formarea muschiului lui Lawrence(un muschi abdminal care este prezent numai la masculi)

La masculii cu mutatii ale genei fru comportamentul sexual masculin este abolit, acesti masculi fiind infertili din aceasta cauza. Masculii cu alele mutante ale genei fru nu mai recunosc femelele ca parteneri sexuali si in consecinta nu le mai curteaza. In timp ce unele mutatii duc la abolirea intregului comportament sexual, altele duc modificarea acestuia, masculul putand de exemplu sa aibă comportamentul de curtare dar fara recunoasterea femelei ca partener sexual. Masculii cu mutatii ale genei fru tind sa se imperecheze cu alti masculi si cateodata formeaza lanturi in care fiecare mascul se imperecheaza cu cel din fata lui.

Gena se comporta diferit la femele si la masculi dar din cauza unor mutatii in zona reglatoare a genei pot apărea si situaţii in care la o femela gena funcţionează intr-o maniera masculina sau invers in aceste situaţii comportamentul sexual fiind si el inversat(femela se comporta ca masculul sau invers).

Gena fruitless are si un rol reglator, controlând sute de alte gene, unele dintre ele fiind implicate si in procesul de formare a sistemului nervos si implicit in comportamentul insectei.

O alta gena implicata in diferentierea sexuala a sistemului nervos la Drosophila este gena doublesex(dsx).Gena dsx controleaza diferentierea sexuala somatica a insectei. Prezenta genei dsx este necesara pentru exprimarea genei fru si formarea neuronilor de tip masculin responsabili cu comportamentul masculin.

La randul ei gena dsx este controlata de genele de pe cromozomul X tra si tra2 care contribuie amandoua la funtionarea intr-un mod feminin a acesteia.

La fel ca si fru, dsx functioneaza diferit la masculi si la femele si anumite mutatii ale genei reglatoare tra care controleaza gena dsx pot face ca femela sa se dezolte intr-o directie masculina si sa se comporte ca masculul. Modul in care functioneaza dsx determina sexul creierului insectei. Daca gena functioneaza intr-o maniera feminina insecta se va feminiza chiar daca din punct de vedere cromozomial este mascul asa cum o Drosophila melanogaster cu heterozomi XX se va masculiniza daca gena dsx functioneaza intr-o maniera masculina.

In situatiile in care gena doublesex nu functioneaza, la fel ca si in cazul mutatiilor genei fruitless comportamentul sexual masculin este abolit si inlocuit de cel feminin. Acesti masculi nu mai recunosc femela ca partener sexual, nu mai initiaza ritualul de imperechere, nu mai produc sunetele specifice dar in schimb tind sa se împerecheze cu alți masculi

Si gena doublesex este o gena foarte veche, fixata de evoluție de la apariția primelor insecte, aceasta gena având corespondenți aproape in tot regnul animal, doar la speciile hermafrodite neexistând nici-un omolog al acestei gene.

Atata timp cat si musculitele de otet pot fi homosexuale din cauza unor variatii genetice este total absurd sa spunem ca homosexualitatea este un pacat impotriva naturii

Masculinizarea hipotalamusului nu este direct proporționala cu cea a organelor genitale

O doctorița de la laboratorul de testări genetice unde m-am dus pentru gena receptorului androgenic si mi-au făcut doar un cariotip si marcarea genei mi-a zis ca nu am cum sa am eu creierul masculinizat prenatal atâta timp cat organele genitale sunt de tip feminin.

Ceea ce nu știa doctorița este ca creierul si mai ales structurile dimorfice sexual din hipotalamus responsabile cu preferințele sexuale sunt mult mai sensibile la acțiunea hormonilor prenatali si masculinizarea acestora nu se produce in același timp cu masculinizarea organelor genitale. Din acest motiv este greșit sa spunem ca un băiat care s-a născut cu micropenis are șanse de 100% sa fie homosexual.

Operațiile mutilante de “corectare” a indivizilor intersexuati au rezultate dezastroase in mai mult de jumate din cazuri pentru ca nu putem vedea structura nucleilor dimorfici sexual din creier si chiar daca organele genitale sunt mai apropiate de cele feminine creierul poate fi foarte masculinizat sau invers. In jumate dintre cazuri sexul ales la naștere nu corespunde cu modul in care s-au diferențiat zonele de pe creier unde se formează identitatea de gen si când vor ajunge la maturitate acești indivizi nu vor fi mulțumiți(pe buna dreptate) de sexul ales de alții pentru ei. De cele mai multe ori aceste operații mutilante se fac in sensul feminizării deoarece din punct de vedere chirurgical este mai ușor de construit un organ genital de tip feminin. Dintre indivizii cu hermafroditism adevărat(ovotestis unilateral sau bilateral sau un ovar si un testicul) cei mai mulți sunt feminizați chirurgical la naștere si chiar si in rândul celor care se nasc cu organe genitale foarte slab masculinizate exista mulți care încep sa se comporte ca si băieții cu sexul schimbat de la naștere când ajung la adolescenta(comportamente masculine si mai ales atracție sexuala exclusiva fata de femei) pentru ca testosteronul produs de țesutul testicular chiar daca nu e suficient ca sa masculinizeze organele genitale este destul de mult ca sa masculinizeze si sa defeminizeze creierul. Același lucru este valabil si in cazul indivizilor cu hiperplazie adrenala congenitala, situație in care din cauza unor mutații ale genei citocromului 21(CYP21) glandele suprarenale nu pot sintetiza hormonii corticosteroizi si produc cantitati mari de androgeni. Chiar si in cazurile de hiperplazie adrenala congenitala cu debut tardiv creierul se masculinizează chiar daca organele genitale raman feminine. In rândul femeilor cu hiperplazie adrenala congenitala cu debut tardiv exista mai multe lesbiene decât in restul populației feminine. Indivizii intersexuati ar trebui sa fie lăsați așa cum s-au născut si operați doar daca ajung ceara ei asta.

Nucleul INAH 3 fiind doar o aglomerare de neuroni de dimensiuni microscopice se formează mult mai repede si mai ușor decât penisul dar la fel de ușor masculinizarea lui poate fi împiedicata din cauza unor mutații ale genei Xq28 sau din cauza unor factori legați de mediul prenatal care împiedica acțiunea androgenilor sau din cauza unei ușoare insensibilitati la androgeni(datorata unei alele lungi a genei receptorului androgenic). De aici rezulta ca subtilitățile genetice cum ar fi numărul de repetări CAG din exonul 1 al genei receptorului androgenic, polimorfismul genei pentru aromataza si al genei pentru SHBG, micromutatiile genei CYP17 si multe alte variații in limitele normalului ale genelor pot influenta modul in care se diferențiază nucleii dimorfici sexual din hipotalamus si implicit orientarea sexuala si/sau identitatea de gen fara ca sa duca la pseudohermafroditisme.

Același lucru se întâmpla si in cazurile in care mama care a avut mai mulți băieți dezvolta o reacție imunitara împotriva embrionilor de sex masculin si cu cat exista mai mulți frați mai mari cu atât creste probabilitatea ca băiatul respectiv sa fie homosexual. Aceasta reacție imunitara împiedica masculinizarea dar efectul nu este atât de puternic incat copilul rezultat sa fie o fata cu cromozomul Y sau un pseudohermafrodit aceasta fiind băiat din punct de vedere fenotipic dar cu un nucleu INAH 3 nemasculinizat.

Oare Mary Cheney este posesoarea unor alele scurte ale genei receptorului androgenic?

Mary Claire Cheney este fiica lui Dick Cheney. Nu am putut sa remarc faptul ca Dick Cheney are chelie de tip masculin(ca si tatăl meu care a inceput sa chelească foarte devreme) si Mary este lesbiana. S-a dovedit ca barbatii cu alopecie androgenica(chelie de tip masculin) sunt posesorii unor alele mai scurte(cu un număr mic de repetări CAG in exonul 1) ale genei receptorului androgenic. Stau si mă gândesc daca aceasta alela provenita de la tata in combinație cu o alela tot scurta provenita de la mama a favorizat masculinizarea prenatala a hipotalamusului fiicei lui Dick Cheney, alelele scurte ale genei receptorului androgenic făcând ca țesuturile sa răspundă disproporționat la hormonii androgeni, hormoni care determina formarea structurilor de pe creier responsabile cu atracția sexuala fata de femei si in cantitate mai mare împiedica formarea structurilor implicate in comportamentul sexual feminin.

Eu un cred ca acest mecanism acționează in cazul majoritatii lesbienelor(si in cazul meu) dar din păcate nu exista nici-un studiu care sa ateste ca lesbienele au alele mai scurte ale genei receptorului androgenic si nu exista nici persoane interesate sa-l facă. Pana acum s-a dovedit ca exista o legătura intre homosexualitatea feminina si androgenizarea prenatala, multe lesbiene avand inelarul mai mare decât aratatorul(semn de androgenizare prenatala) dar in majoritatea cazurilor nu exista o secreție excedentara de testosteron nici in organismul femeii respective, nici in organismul mamei si in rândul femeilor care au avut cate un frate geamăn homosexualitatea nu este mult mai răspândita decât in rândul altor femei. E la mintea cocsului ca in cazul lesbienelor daca nu exista o secreție mare de testosteron(cum se întâmpla in hiperplaziile adrenale sau daca mama are un androblastom) trebuie sa existe o receptivitate mai mare la androgeni care tine de structura foarte polimorfica a genei receptorului androgenic. Din păcate nimeni nu s-a ostenit sa dovedească asta.

Nucleul suprachiasmatic este mai mare la barbatii homosexuali decât la cei heterosexuali

Pe lângă nucleul INAH 3 am mai fost descoperit un nucleu in hipotalamus a cărui mărime si forma este legata de orientarea sexuala cel puțin la bărbat: nucleul suprachiasmatic(SCN), structura situata deasupra chiasmei optice care controlează si bioritmul, fiind ceasul intern al creierului. La bărbații homosexuali acest nucleu este mai mare decât la cei heterosexuali, aproape dublu ca mărime. Experimentele pe șobolani au dovedit ca acest nucleu hipotalamic este si el dimorfic sexual, hormonii androgeni(care la șobolan si la alte nonprimate acționează prin receptorul estrogenic in urma procesului de aromatizare) ducând la reducerea volumului acestuia prin procesul de apoptoza(moarte celulara). Șobolanii tratați cu inhibitori ai aromatazei prezentau un comportament bisexual la maturitate pentru ca acest nucleu nu mai era defeminizat de androgenii convertiți in estrogeni ramanand mare si alungit, ca la femele. Nu se știe care este legătura dintre forma si mărimea acestui nucleu si orientarea sexuala la om. Unii cercetătorii susțin ca spre deosebire de INAH 3 nucleul SCN nu este implicat direct in comportamentul sexual. Din experimentele pe șobolani ar reieși ca la nivelul acestui nucleu se formează comportamentul sexual feminin, cu atracția sexuala fata de masculi. Alta zona din hipotalamus de unde se bănuiește ca ar porni comportamentul sexual feminin(pana acum nu e nimic sigur in ceea ce privește sediul cerebral al comportamentului sexual feminin, cercetările pe femele fiind foarte puține) este nucleul ventromedial, nucleu responsabil cu comportamentul de lordoza(comportament sexual feminin care consta in ridicarea partii posterioare a corpului pentru facilitarea montei) la șobolan. O alta zona de pe creier care e mai mare la barbatii homosexuali decât la cei heterosexuali este comisura anterioara a hipotalamusului

Pana acum nu s-a făcut nici-un studiu referitor la dimensiunea si forma nucleului SCN si orientarea sexuala la femeie așa cum nu s-au făcut nici referitor la alte zone de pe creier, existând doar un studiu care a inclus si niște transsexuali FtM care aveau nucleul INAH 3 mai mare( ca la barbatii heterosexuali) si un studiu care a dovedit ca lesbienele au emisfera dreapta mai mare decât cea stânga(ca la barbatii heterosexuali) in timp ce barbatii homosexuali au emisferele aproape egale sau stânga puțin mai mare(ca si femeile heterosexuale).

Diversitatea in Romania de la nivel genetic pana la nivel populațional

Am postat acest material ca răspuns la întrebarea celor de la ACCEPT ”Cum si unde vezi tu diversitate in Romania?” . O sa încep prin a spune ca diversitatea începe inca de la nivel genetic, de la structura foarte polimorfica a genei receptorului androgenic, a genei pentru aromataza precum si a altor gene implicate in procesul de diferențiere sexuala si implicit si in formarea orientării sexuale. Orientarea sexuala este un caracter cantitativ, poligenic care depinde de cel puțin 7 gene si aici nu e vorba de mutații ci de structura genelor. Doar receptorul androgenic poate avea o mulțime de forme in funcție de numărul de repetări CAG din exonul 1 al genei care variază de la 8 pana la peste 30 de aici rezultând un număr mare de grade de receptivitate la androgeni si o gama larga de fenotipuri care începe cu cele deloc masculinizate continua cu cele androgine apoi cele masculinizate si se termina cu cele hipermasculinizate. Cu cat numărul de repetări CAG este mai mic cu atat receptivitatea e mai mare si creierul(inclusiv nucleul INAH 3 din hipotalamus, zona unde se formează orientarea sexuala) se masculinizează mai ușor in perioada prenatala si cu cat numărul de repetări CAG este mai mare cu atât gena este mai “leneșa” si in acest fel se explica de ce transsexualii MtF tind sa aibă mai multe repetări CAG in exonul 1 al genei in timp ce alelele foarte scurte ale genei pot favoriza masculinizarea creierului si implicit apariția atracției sexuale fata de femei si la indivizii de sex feminin. Pe langa gena receptorului androgenic mai e si gena pentru aromataza care e si ea destul de polimorfica.Aromataza este enzima care transforma androgenii in estrogeni. Cu cat se produce mai multa aromataza cu atât mai feminizat va fi fenotipul, in timp ce o gena pentru aromataza mai “lenesa” va favoriza masculinizarea datorita faptului ca embrionul respectiv va produce mai multi androgeni care nefiind convertiti in estrogeni vor masculiniza creierul. O alta gena polimorfica implicat in procesul de diferentiere sexuala a creierului este gena pentru SHBG. SHBG este globulina care inactiveaza androgenii si un deficit de SHBG poate favoriza si el masculinizarea creierului. La aceste gene se mai adaugă inca câteva gene ale căror mutații pot duce la homosexualitate, cum este gena Xq28,

Daca luam in considerare faptul ca gena receptorului androgenic, gena pentru aromataza si gena pentru SHBG pot avea fiecare un număr foarte mare de variante si mai adaugam si eventualele mutații ale altor gene implicate in determinismul orientării sexuale ajungem la concluzia ca exista un număr astronomic de combinații si implicit de fenotipuri posibile, deci trăim intr-o lume plina de DIVERSITATE in care fiecare om este unic.

In tara noastră diversitatea este chiar mai mare decât la alte populații pentru ca spre deosebire de arabi si unde întâlnim mai mult variante mai lungi ale genei receptorului androgenic sau africani unde întâlnim mai mult alele scurte ale genei, la romani întâlnim tot felul de variante genetice datorita originilor diferite ale romanilor. La noi se întâlnesc toate variantele genei receptorului androgenic, de la alelele scurte si foarte scurte pe care le poseda oltenii si romanii care se trag din geto-daci(se pare ca geto-dacii erau posesorii unor variante mai scurte ale genei receptorului androgenic si din acest motiv barbatii erau masivi, aveau bărbi mari si erau considerați “cei mai viteji dintre traci” in timp ce din randul femeilor se recrutau multe amazoane) pana la alelele alungite ale celor care au origini in Asia sau India, precum si multe variante ale celorlalte gene implicate in diferențierea sexuala si toate fenotipurile aferente.