sâmbătă, 4 decembrie 2010

Libertatea spune lucrurilor pe nume

Am citit un articol in libertatea despre determinismul biologic al homosexualitatii masculine. Imi place ca in sfarsit in tara noastra se spune adevarul in ceea ce priveste homosexualitatea. Acest popor trebuie sa stie ca homosexualitatea este o conditie biologica innascuta, nepatologica strict legata de difeerntierea sexuala si a fi gay nu ar trebui sa fie o rusine asa cum a fi femeie sau barbat nu este o rusine. Homosexualitatea nu este o boala sau un pacat impotriva naturii si oamenii nu ar trebui judecati pentru faptul ca o bucatica din creierul lor e ca la indivizii de sex opus. Nu stiu de ce nici macar nu s-a amintit de homosexualitatea feminina. Ar trebui sa se vorbeasca mai mult si despre determinismul biologic al homosexualitatii feminine in loc sa apara articole despre nu stiu ce vedeta care s-a sarutat cu o femeie la cine stie ce petrecere sau in cine stie ce imprejurari (si de fapt a facut-o doar de ochii paparatzilor), articole care strica si mai rau imaginea lesbienelor, acestea fiind asociate cu tot felul de personaje antisociale gen Lindsay Lohan.

Nu se reduce totul numai la sex

De la Freud încoace exista o tendința de a se supraestima sexualitatea ignorandu-se alte aspecte. Freud a ajuns chiar sa sustina inepții de genul copilului mic atras din punct de vedere sexual de mama. Prin aceste aberații Freud nu a făcut altceva decat sa incurajeze pedofilia (nu stiu daca nu cumva acest om care a stricat lumea avea tendințe spre pedofilie si incest). Freud nu știa sa facă deosebirea dintre afectivitate si sexualitate. Este adevărat ca atunci când este mic baitelul dezvolta fata de mama un atașament pe care fetița nu-l dezvolta dar asta nu înseamnă nici pe departe ca se simte atras din punct de vedere sexual de mama lui. Copilul deși este lipsit de sexualitate se poate simți atras si se poate atașa de anumite persoane, atracția emoționala fiind prezenta inca de la naștere si având legătura cu structura creierului, nu cu educația. La adult exista o legătura foarte puternica intre afectivitate si comportamentul sexual, cele doua componente făcând parte din mecanismul complex prin care omul ajunge sa iubească si sa formeze cupluri. Principalul organ “sexual” este creierul, nu organele genitale sau cele endocrine iar la nivelul acestuia pe langa instinctul sexual mai sunt encriptate o serie de instincte implicate in comportamentul reproductiv cum ar fi instinctul de cuib, instinctul de cuplu, instinctul matern etc. Pe langa componenta sexuala exista si o componenta afectiva  si așa se explica de ce exista multe femei care se îndrăgostesc de cate un bărbat si stau cu el desi nu le vine sa facă sex cu el. Creierul de femeie fiind mai dezvoltat pe latura socio-afectiva si emoționala mai ales femeile si indivizii care au creier de femeie pot iubi si fara sa existe atracția sexuala. Pe forumul asexualilor de pe www.asexuality.org sunt multi asexuali care se indragostesc si vorbesc despre o atracție si o orientare romantica care poate fi heteroromantica, homoromantica biromantica sau panromantica, asexualii aromantici fiind putini. Pe langa orientarea sexuala exista si o orientare afectiva asa ca este corect sa folosim si termenii de homoafectiv, heteroafectiv si biafectiv, zonele din creier responsabile cu afectivitatea si emoțiile fiind si ele dimorfice sexual. Totusi nucleul INAH 3 din hipotalamus este componenta decisiva in ceea ce privește preferințele legate de genul partenerului si indiferent de structura altor zone din creier, posesorii unui nucleu INAH 3 mic preferând barbatii iar cei care au un nucleu INAH 3 mare vor prefera femeile. Acest nucleu nu este legat doar de simpla atracție sexuala, de reacția primara pe care o are masculul când vede o femela receptiva ci este conectat si la zonele responsabile cu afectivitatea.  Componenta afectiva nu are nici-o legătura cu hormonii, cu funcția sexuala si actul sexual in sine, fiind prezenta si la indivizii la care funcția sexuala lipsește si nefiind modificata de modificările hormonale. Orientarea afectiva tine doar de structura creierului structura care cum s-a format in perioada prenatala așa ramane toata viața si din acest motiv chiar daca iau eu antiandrogeni si estrogeni nu incep sa ma simt atrasa de barbati si nici nu încetez sa mă simt mai bine langa o femeie decât langa un bărbat.

vineri, 26 noiembrie 2010

Pana pe 15 Decembrie stau ca pe ghimpi

Azi am vorbit iar cu Danut Cimponeriu de la genetica umana. Pe 9 vor afla profesorii care proiecte de cercetare raman si care se închid nemaifiind finanțate de la guvern. Eu fiind la master si nu la doctorat pot sa-mi realizez studiul ca tema de disertație doar daca acest poate fi încadrat intr-un proiect de cercetare deja început, eu neputând sa demarez un proiect. Pana pe 15 Decembrie când am următorul laborator de genomica cu Danut Cimponeriu treaba ramane in aer si eu stau ca pe ghimpi pentru ca nu știu care proiecte raman deschise. Daca nu voi reuși sa încadrez tema intr-un proiect finanțat de stat va trebui ori sa cer finanțare din  alta parte ori sa iau alta tema de disertație si sa mă ocup de studiul referitor la rolul genei receptorului androgenic in determinismul homosexualității feminine la doctorat. Din păcate asociația ACCEPT nu poate finanța studiul deoarece banii necesari pentru acest studiu sunt banii pe care asociația mai sus menționata ii strânge in cel puțin 7 ani. Îmi doresc foarte mult sa dovedesc ca lesbienele sunt posesoarele unor alele scurte (cu un număr mic de repetări CAG in exonul 1) ale genei receptorului androgenic, homosexualitatea feminina fiind o condiție biologica determinata genetic.

vineri, 29 octombrie 2010

O discutie cu Danut Cimponeriu de la genetica umana

Azi am vorbit cu Danut Cimponeriu de la departamentul de genetica umana al facultatii de biologie despre studiul prin care vreau sa dovedesc ca lesbienele au alele scurte ale genei receptorului androgenic, alele caer duc la o receptivitatea mare a tesuturilor la hormonii androgeni. El mi-a zis ca pe langa numarul de repetari CAG din exonul 1 al genei receptivitatea mare la androgeni poate fi data si de anumiti factori epigenetici, legati de paternul de metilare a celor doua alele ale genei prezente la un subiect de sex feminin. M-a ingrijorat cand mi-a zis ca secventiatorul zace nefolosit de ani buni pentru ca facultatea nu are bani pentru reactivii folositi in secventieri si genotipari. Azi ar fi trebuit as facem secventieri la laborator dar am facut doar teorie pentru ca facultatea nu are reactivii necesari pentru secventieri.Am aflat ca pentru studiul meu facultatea nu va aloca fonduri dacat in masura in care ar putea fi incadrat intr-un proiect mai mare, deci daca vin eu cu o idee noua trebuie sa gasesc si sponsorizare babana pentru reactivi, primeri si tot ce mai trebuie.

Finasterida

Deoarece ciproteronul nu poate fi luat timp indelungat pentru ca distruge ficatul m-am hotarat sa schimb tratamentul pentru hirsutism si sa trec pe finasterida. Finasterida blocheaza 5-alfa reductaza (enzima care transforma testosteronul in DHT, un androgen mult mai puternic din cauza caruia creste parul de pe corp in timp ce cel din cap se scurteaza si se rareste). Finasterida actioneaza doar la nievlul pielii mele blocand aceasta enzima si nu are efecte secundare. Aceasta substanta nu influenteaza deloc libidoul meu deoarece in afara de DHT care e prezent doar in piele toti ceilalti hormoni se secreta ca inainte.
Nu stiu de ce la noi in tara nu exista nimic de uz extern pe baza de finasterida.

luni, 18 octombrie 2010

Vesti noi de la laboratoarele facultatii de biologie

Am vorbit saptamana trecuta cu mai multi profesori de la catedra de genetica a facultatii de biologie din Bucuresti si am aflat ca aparatul necesar pentru determinarea numarului de repetari CAG din exonul 1 al genei receptorului androgenic e intr-un laborator din cladirea facultatii de biologie, un laborator care tine de facultatea de biochimie. Pentru a dovedi ca lesbienele au alele scurte ale genei receptorului androgenic va trebui sa determin numarul de repetari CAG din exonul 1 al genei de pe ambele alele ale fiecarui subiect.O sa fie mai problematic cu reactivii care sunt foarte scumpi si cu gasirea subiectilor. Este nevoie si de niste documente pe care subiectii le vor semna pentru a dovedi ca si-au dat acordul pentru prelevarea de probe biologice. Va fi nevoie si de o asistenta care sa recolteze probele de sange.

luni, 11 octombrie 2010

Dupa 10 zile de androcur

Azi e a 10a zi in care iau androcur (cyproteron acetat). De cand iau acest antiandrogen parul meu de pe corp a inceput sa devina mai blond si mai fin, parul din cap nu mai e sufocat de seboree si matreata si nu mai am acnee. Am inceput sa iau din prima zi a ciclului menstrual si acesta a fost primul meu ciclu fara dureri menstruale. Se pare ca androgenii joaca un rol si in aparitia durerilor cumplite de uter si ovare pe care le am la fiecare menstruatie. In aceste zile nu am mai avut acele porniri sexuale fata de alte femei si am dormit linistita fara sa am acele vise erotice care nu ma mai lasau sa dorm dar a ramas ceva, o componenta emotionala. Barbatii nu au inceput sa ma atraga deloc si acest lucru nu se intampla nici daca iau estrogeni, ceea ce dovedeste ca creierul meu a fost defeminizat total. Androcurul nu numai ca blocheaza receptorii androgenici dar linisteste si hipotalamusul, hipofiza nemaisecretand gonadotropi si ACTH. In acest fel este impiedicata secretia de androgeni ovarieni si suprarenalieni dar si secretia de estrogeni, estrogenii fiind secretati de ovare prin aromatizarea androgenilor. Din acest motiv se recomanda ca androcurul sa fie asociat cu estrogeni dar eu nu am mai luat si estrogeni pentru ca imi dau dureri de cap si imi cresc foarte mult valoarea prolactinei. Eu cat timp iau androcur practic nu am hormoni sexuali. M-am temut ca lipsa hormonilor o sa ma faca sa ma ingras dar in fericire greutatea mea a ramas constanta. Voi continua tratamentul cu androcur pana la disparitia parului de pe corp, asta insemnand cel putin 6 luni de tratament neintrerupt.

sâmbătă, 2 octombrie 2010

Androcur

Datorita faptului ca in ultimul timp am avut pulsiuni sexuale foarte puternice si nu am putut sa dorm din cauza faptului ca simteam nevoia sa fac sex cu alte femei m-am hotarat sa fac un mic experiment pe propria piele. De azi am inceput sa iau antiandrogenul Androcur (cyproteron acetat), o substanta care blocheaza receptorii androgenici impiedicand actiunea hormonilor androgeni. Aceest medicament este foarte util impotriva hirsutismului si altor semne de virilizare.
O folie cu 10 pastile m-a costat 40 de lei. Din fericire nu a fost nevoie de reteta de la medic.
Ma intreb daca dupa acest tratament nu voi mai simti deloc acea atractie sexuala fata de alte femei. Oricum nu prea cred ca aceste pastile, combinate sau nu cu hormoni estrogeni ma vor face sa ma simt atrasa de barbati, acest lucru fiind posibil doar in cazul in care pe creierul meu ar exista totusi structurile implicate in comportamentul sexual feminin. Acesta este un test care poate indica daca creierul meu a fost sau nu defeminizat. Am citit ca antiandrogenii au si un efect anafrodisiac, facand praf libidoul. Este foarte probabil ca acest tratament sa ma faca asexuala.
De data asta nu voi lua deloc estrogeni pentru ca imi creeaza migrene.
Sunt foarte curioasa cum va evoula sexualitatea mea sub influenta tratamentului de feminizare.

marți, 21 septembrie 2010

Diferente intre om si sobolan in ceea ce priveste modul de diferentiere sexuala a creierului



S-au facut numeroase experimente pe soareci si sobolani prin care s-au creat in laborator animale homosexuale fie prin castrarea timpurie a masculilor, fie prin tratarea cu testosteron sau cu estradiol a femelelor. La sobolan ca si la alte non-primate structurile de pe creier responsabile cu comportamentul sexual masculin (comportamentul de monta) se formeaza in perioada perinatala sub influenta hormonilor androgeni care actioneaza prin receptorul estrogenic dupa ce sunt aromatizati se transformati in estrogeni, deci la aceste animale masculinizarea si defeminizarea creierului pot fi induse in mod paradoxal si de hormonii estrogeni. Castratrea masculilor si tratarea cu androgeni a femelelor nu mai au aceleasi efecte daca animalul a depasit varsta de 10 zile, ceea ce dovedeste ca zonele dimorfice sexual asa cum s-au format in acea perioada asa raman toata viata.
De ce la aceste mamifere creierele femelelor nu sunt masculinizate si defeminizate de estrogenii proveniti de la mama?
Creierul embrionului este protejat de alfa-fetoproteina (AFP), o proteina care actioneaza ca si proteina SHBG (Sex Hormone Binding Globulin) de la om inactivand estrogenii. Femelele care au mutatii in gena pentru AFP si le lipseste aceasta proteina fiind defeminizate si masculinizate de estrogenii materni cand ajung la maturitate nu mai prezinta reflexul de lordoza (comportament sexual feminin), iar daca sunt tratate cu androgeni incep sa se comporte ca masculii (apare comportamentul de monta), incercand sa se imperecheze cu alte femele. Acelasi lucru se intampla si cu femelele care imediat dupa mastere au fost tratate cu androgeni sau estrogeni. Masculii castrati de la nastere, in absenta androgenilor si a estrogenilor, se vor feminiza, starea de femela fiind starea initiala a tuturor embrionilor. Acesti masculi cand ajung la maturitate nu mai prezinta comportamentul de monta (comportament sexual masculin), iar daca sunt tratati cu estrogeni apare reflexul de lordoza (comportament sexual feminin).
La sobolan si la alte non-primate masculii cu deficienta de aromataza (enzima care transforma androgenii in estrogeni) sau cu mutatii ale genei receptorului pentru estrogeni nu se pot masculiniza iar la maturitate se comporta ca femelele. Cu toate acestea si la aceste animale receptorul androgenic are un rol destul de important in diferentierea sexuala a creierului, soarecii si sobolanii cu mutatii in gena receptorului androgenic comportandu-se ca femelele la maturitate chiar daca au fost injectati cu estrogeni in perioada perinatala. S-a mai dovedit si ca DHT (un adrogen care nu poate fi transformat in estradiol prin procesul de aromatizare si ca urmare poate actiona doar prin receptorul androgenic) masculinizeaza si mai ales defeminizeaza creierul animalelor. Sobolani si soarecii cu deficienta de 5alfa-reductaza (enzima care transforma testosteronul in DHT) nu sunt defeminizati si masculinizarea este doar partiala, acestia prezentand un comportament bisexual la maturitate. Se pare ca initial androgenii actioneaza prin receptorul androgenic si ca raspuns se activeaza gena pentru aromataza, si se produce mai multa aromataza care transforma androgenii in estrogeni, estrogeniicontinuand procesul de masculinizare si defeminizare inceput de androgeni.
Spre deosebire de soarece, sobolan, berbec si alte non-primate la om si la alte primate estrogenii nu contribuie la procesul de defeminizare si masculinizare a creierului, androgenii actionand numai prin receptorul androgenic si din acest motiv barbatii cu deficienta de aromataza sau fara receptori pentru estroegni nu sunt homosexuali si au identitate de gen masculina, in timp ce in randul femeilor cu deficienta de aromataza sunt citate situatii de lesbianism sau transsexualism FtM, in timp ce la soareci si la sobolani deficienta e aromataza impiedica masculinizarea cerierului ducand la aparitia comportamentului sexual feminin atat la femele cat si la masculi.
La om gradul de receptivitate la androgeni (caracter legat de structura foarte polimorfica a genei receptorului androgenic) este strans legat de gradul de masculinizare a creierului, alelele mai lungi si mai putin active ale genei receptorului androgenic fiind intalnite mai des la transsexualii MtF deoarece acestea ingreuneaza masculinizarea creierului.
O alta deosebire consta in faptul ca soarecii si sobolanii se nasc imaturi si perioada in care se creierul diferentiaza din punct de vedere sexual la aceste animale este imediat dupa nastere in timp ce la om aceasta perioada este pana in luna a 5a. Din acest motiv experimentele cu baieti castrati de la nastere si crescuti ca fete au esuat.

luni, 20 septembrie 2010

Lesbianism exclusiv la o femeie cu sindromul Turner

Femeile cu sindromul Turner au un singur cromozom X in loc de doi si in loc de ovare au niște gonade nediferențiate.Majoritatea femeilor cu sindromul Turner sunt hiperfeminine, creiere acestora fiind in majoritatea cazurilor chiar mai feminizate decât creierele femeilor obișnuite. In rândul femeilor cu sindromul Turner homosexualitatea se intalneste mult mai rar decât in restul populației feminine iar cazuri de transsexualism FtM nu au fost consemnate. Totuși este citat un caz de lesbianism exclusiv la o femeie cu sindromul Turner.

Cum se explica acest lucru?

După părerea mea este posibil ca aceasta femeie sa aibă pe singurul ei cromozom X o varianta scurta a genei receptorului androgenic. Existând un singur cromozom X acesta este activ in toate celulele, neexistând acea structura mozaicata in care in jumate din celule e activ un cromozom iar in restul e activ celalalt, inactivarea facandu-se intamplator.

Probabil ca in cazul acestei femei a existat o expunere prenatala la androgenii proveniți de la mama sau secretați la nivelul suprarenalelor care pe fondul unei receptivității crescute la hormonii androgeni a dus la masculinizarea prenatala a creierului. Aceasta femeie este exclusiv lesbiana si nu bisexuala pentru ca toate celulele având același cromozom X activ sunt la fel de receptive la androgeni neexistând structura aceea mozaicata in care neuronii in care e activa alela mai scurta a genei receptorului androgenic se masculinizează in timp ce neuronii in care e activa alela mai lunga raman in stadiul feminin inițial.

Este mult mai probabil ca o femeie cu sindromul Turner sa fie exclusiv heterosexuala sau exclusiv homosexuala decât bisexuala. Același mecanism acționează si in cazul femeilor la care inactivarea cromozomului X nu este intamplatoare si in toate celulele este inactivat același cromozom, apariția lesbianismului exclusiv necesitând fie doua alele la fel de scurte al genei receptorului androgenic si lipsa mutatiilor din zona Xq28, fie o inactivare preferențiala nerandomizata a cromozomului X care face ca in toate celulele sa fie activ cromozomul cu alela scurta a genei recceptorului androgenic.

miercuri, 15 septembrie 2010

O sansa de a dovedi ca lesbienele au versiuni mai scurte ale genei receptorului androgenic

Azi am fost la examenul de admitere la masterul de Biotehnologii Microbiene si Genetica de la Universitatea din Bucuresti. Din cele 6 subiecte doua erau de teorie, restul fiind legate de proiectul de disertatie. Am scris acolo doua pagini despe ceea ce vreau sa fac. Am vorbit despre gena receptorului androgenic si despre faptul ca vreau sa dovedesc ca aceasta are un rol crucial in determinismul homosexualitatii feminine. Am luat cu brio examenul si am intrat la buget. La proba orala am vorbit cu lux de amanunt si fara nici-o teama despre proiectul meu de cercetare prin care vreau sa dovedesc ca lesbienele sunt posesoarele unor alele scurte (cu un numar mic de repetari CAG in exonul 1) ale genei receptorului androgenic. Am ales sa fac acest master pentru a avea acces la laborator si pentru a putea realiza acest studiu pe care nu are cine altcineva sa-l faca in tara asta. Studiul va fi realizat in cadrul masterului ca lucrare de disertatie, aceasta fiind singura modalitate de a dovedi ca lesbienele au alele scurte ale genei receptorului androgenic. Proiectul de disertatie a fost acceptat dar exista anumite probleme in ceea ce priveste rectivii care sunt foarte scumpi si profesoarele de acolo mi-au zis ca o sa am nevoie de sponsorizare pentru ca facultatea nu se stie daca va avea fonduri pentru asa ceva. O sa mai vorbesc cu cei de la ACCEPT pentru partea legata de finantare si de gasirea subiectilor.
In cadrul acestui studiu femeile vor completa niste chestionare din care se va calcula indicele Kinsey pentru fiecare (cu o valoare situata intre 0 = exclusiv heterosexual si 6 = exclusiv homosexual), se vor recolta probe biologice si se va verifica daca exista o corelatie intre valoarea indicelui Kinsey si numarul de repetari CAG din exonul 1 al genei receptorului androgenic. Subiectii avand doi cromozomi X vom lua in considerare media lungimii celor doua alele, numarul de repetari CAG de pe alela mai scurta si numarul de repetari de pe alela mai lunga. Va trebui sa luam in considerare si patternul de inactivare a cromozomului X si anumiti factori epigenetici.
Sper ca acest studiu va fi dus la bun sfarsit deoarece pana acum nimeni nu a incercat sa dovedeasca sau sa infirme ipoetza conform careia lesbienele sunt posesoarele unor alele scurte ale genei receptorului androgenic, determinismul genetic al homosexualitatii feminine fiind foarte putin cercetat.

marți, 13 iulie 2010

Bisexualitatea feminina este mult mai răspândita decât cea masculina

Am citit in Adevărul un articol despre “schimbarea preferintelor sexuale”. Eu una consider ca nu este vorba de schimbarea preferințelor sexuale ci de o bisexualitate alternativa, cel puțin 70% dintre femeile care au o oarecare atracție sexuala fata de alte femei fiind de fapt bisexuale, nu exclusiv homosexuale homosexualitatea feminina exclusiva intalnindu-se extrem de rar.

Acest articol îmi amintește de studiul controversat al lui Michael Bailey conform căruia aproape toate femeile sunt bisexuale daca este sa judecam după paternul lor de reacție la vederea unor imagini cu conținut erotic(paternul de arousal), chiar si cele care se bat cu pumnul in piept pentru heterosexualitatea lor, in timp ce barbatii, chiar si cei care se declarau bisexuali, aveau paternuri de arousal fie homosexuale, fie heterosexuale ceea ce a iritat comunitățile de barbati bisexuali pentru ca se mergea pana la negarea existentei bisexualității masculine. Ceea ce nu a facut Bailey este repetarea studiului pentru a vedea daca nu cumva paternul de reacție al bisexualilor se schimba in timp. In studiu au fost introduși si transsexuali MtF si aceștia aveau reacții fie exclusiv homosexuale, fie exclusiv heterosexuale.Bailey a mai descoperit si paternuri de arousal exclusiv heterosexuale sau exclusiv homosexuale la unele femei dar acestea erau puține.

Acest lucru se poate explica in doua moduri: Ori majoritatea femeilor sunt de fapt bisexuale, ori reacția la vederea materialelor erotice este mai puțin importanta in sexualitatea femeii, femeia fiind mai puțin vizuala decât bărbatul. Si a doua ipoteza pare destul de plauzibila pentru ca zonele de pe creier implicate in comportamentul sexual masculin sunt situate in aria preoptica fiind conectate direct la ariile vizuale ale creierului, in timp ce zonele implicate in comportamentul sexual feminin nu sunt.Multe femei nici măcar nu se uita la aspectul fizic al bărbatului si când se simt atrase de un bărbat nici ele nu știu sa definească ce anume le atrage la el. Pur si simplu se simt bine langa el si nu știu nici ele sa explice de ce sau găsesc explicații de genul “mă atrage sufletul lui”, “are umor”, “e simpatic”, “e om bun”etc. De multe ori creierul de femeie “citește” in mirosul bărbatului ce gene are aceasta si femeia se simte atrasa din punct de vedere sexual de bărbatul care e cel mai compatibil cu ea din punct de vedere, bărbatul care are gene diferite de ale ei(mecanism natural de prevenire a incestului) si poate fi tatăl copiilor ei.

In timp ce lesbianismul exclusiv este rarisim, intalnindu-se mult mai rar decât homosexualitatea masculina exclusiva, bisexualitatea feminina se intalneste cel puțin la fel de des ca si cea masculina.

Acest lucru se explica prin faptul ca femeia are doi cromozomi X dintre care in fiecare celula este funcțional doar unul, celalalt fiind inactivat. La majoritatea femelelor aceasta inactivare se produce in mod intamplator, de aici rezultând o structura mozaicata a țesuturilor. Cum cel puțin doua dintre genele pentru homosexualitate sunt situate pe cromozomul X(gena receptorului androgenic si faimoasa Xq28) este foarte puțin probabil ca femeia sa fie homozigota pe alelele care o predispun la homosexualitate(Xq28 funcțional si ambele alele ale genei receptorului androgenic scurte, ceea ce duce la o hipersensibilitate la androgeni ce favorizează masculinizarea prenatala a creierului) dar este foarte probabil ca aceasta sa aibă o alela care duce la homosexualitate(o alela masculinizanta in cazul homosexualității feminine) doar pe unul dintre cei doi cromozomi X, rezultând astfel o structura mozaicata in care neuronii in care este activ cromozomul cu alela masculinizanta se masculinizează iar ceilalți raman in starea feminina inițiala, de aici rezultând atât structurile de pe creier implicate in comportamentul sexual feminin cat si ele implicate in cel masculin. Acest tip de creier va avea un potențial bisexual care se poate manifesta in diverse moduri sau poate sa nu se manifeste deloc femeia respectiva având doar parteneri de un singur sex toata viața(multe femei tind sa fie monogame si in general femeile au mai putini parteneri sexuali decât barbatii). Acest tip de bisexualitate poate fi întâlnit doar la indivizii care poseda doi cromozomi X(femei, barbati cu sindromul Klinefelter, barbati cu doi de X etc)

Eu una cred ca tot la nivelul genei receptorului androgenic se poate explica fenomenul pe care l-a descoperit Bailey. In gena receptorului androgenic, gena situata pe cromozomul X exista o zona foarte polimorfica. Numărul repetărilor CAG din aceasta zona poate varia de la 8 pana la peste 30. Cu cat numărul de repetări CAG din aceasta zona este mai mare cu atât receptivitatea la androgeni este mai mica. Daca diferența dintre cele doua alele ale receptorului androgenic cu care este înzestrata femeia este mare, una dintre ele fiind foarte scurta este foarte probabil ca femeia sa fie bisexuala acționând mecanismul de care am vorbit mai sus.

Probabil ca la femeile exclusiv heterosexuale si la cele exclusiv homosexuale descoperite de Bailey cele doua alele ale genei receptorului androgenic erau apropiate ca număr de repetări CAG din exonul 1 sau exista o inactivare preferențiala a unuia dintre cei doi cromozomi X, in toate celulele fiind activ același cromozom. Probabil ca la cele care prezentau arousal numai când vedeau imagini cu barbati existau si mutații in zona Xq28 a cromozomului cu alela mai scurta a genei receptorului androgenic care împiedicau din start formarea structurilor de pe creier responsabile cu atracția sexuala fata de femei, chiar si daca respectiva ar fi fost expusa la testosteron in perioada prenatala. Probabil ca si femeile care au pe ambii cromozomi X alele lungi ale genei receptorului androgenic prezintă același patern de arousal exclusiv heterosexual in timp ce femeile care au alele foarte scurte pe ambii cromozomi X si au fost si expuse la o cantitate cat de mica de androgeni in perioada prenatala(foarte rare) sunt exclusiv homosexuale.

Mă gândeam acum si la alte studii care arătau ca femeile bisexuale sunt mai fertile. Acest lucru s-ar explica prin faptul ca in timp ce o femeie cu alele scurte ale genei receptorului androgenic pe ambii cromozomi X dezvolta sindromul ovarelor polichistice iar una cu secvențe lungi poate ajunge prematur la menopauza, o femeie cu alele diferite ale genei receptorului androgenic are ovare care funcționează foarte bine, fiind deci mai fertila.

Acum sa ne ocupam si de alte animale si sa tratam puțin si problema evoluționista.

La multe specii de animale in timp ce masculii se lupta pentru teritorii si pentru femele si pur si simplu nu se suporta intre ei femelele trăiesc in haremuri, cresc împreuna puii, si când sunt in perioada de călduri tind sa se împerecheze si cu alte femele. Acest comportament a fost observat si la animalele domestice. Vaca când este in călduri încearcă sa monteze alte vaci.

Bisexualitatea feminina a fost fixata de evolutie pentru ca nu numai ca nu împiedica supraviețuirea speciei dar si contribuie la aceasta deoarece femelele in loc sa se bata intre ele pe masculi pot conviețui in armonie si isi pot creste împreuna puii.

sâmbătă, 10 iulie 2010

Despre efectul fratilor mai mari

Cercetatorul Ray Blanchard a descoperit ca probabilitatea ca un baiat sa fie homosexual creste direct proportional cu numarul de frati mai mari ca si cum fiecare embrion de sex masculin ar lasa o amprenta in memoria organismului mamei care in timp dezvolta o reactie imunitara impotriva embrionilor de sex masculin, una nu suficient de puternica pentru a produce avortul dar suficienta pentru a impiedica masculinizarea creierului acestora. Se pare ca fiecare frate mai mare creste cu 28%-48% probabilitatea ca un baiat sa fie homosexual. Acest mecanism actioneaza numai in cazul embrionilor de sex masculin, surorile mai mari neavand nici-un fel de influenta asupra orientarilor sexuale ale fratilor si surorilor mai mici. Fetele care aumai multe surori mai mari au aceleasi sanse ca si restul fetelor sa fie lesbiene deci acest mecanism nu actioneaza decat la indivizii de sex masculin.S-a mai observat ca acest fenomen nu actioneaza decat la dreptaci deci are legatura si cu lateralizarea cerebrala. Este evident ca acest fenomen tine de mediul prenatal deoarece nu actioneaza in cazul baietilor adoptati de familii cu mai multi baieti mai mari.

Se pare ca in natura acest fenomen a fost fixat de evolutie pentru ca este un mecanism de reglare care actioneaza cand se nasc prea multi masculi deoarece pentru supravietuiera speciei nu este nevoie de foarte multi masculi. Nu este nevoie ca toti masculii sa lase urmasi pentru ca specia sa poata supravietui si sa poata evolua. Specia poate supravietui si daca numarul femelelor il depaseste cu mult pe cel al masculilor pentru ca un mascul poate fecunda mai multe femele si chiar si in situatia in care numarul masculilor este egal cu cel al femelelor exista destui masculi care nu reusesc sa se imperecheze cu femelele din cauza ca masculii sunt mereu in competitie unii cu altii si fieacre mascul cauta sa se imperecheze cu cat mai multe femele si sa lase cat mai multi urmasi.

Masculii care au ramas cu creiere nemasculinizate din cauza reactiei imunologice a mamei nu mai intra in aceasta competitie cu fratii lor mai mari lasandu-i pe acestia sa lase urmasi si saduca genele mai departe.

sâmbătă, 12 iunie 2010

Homosexualitatea in lumea insectelor

Pana acum s-a dovedit ca homosexualitatea nu este “o inventie a omului” aceasta existand la multe specii de animale. Indivizi homosexuali pot sa apara si in randul insectelor.

Prima insecta la care s-au observat comportamente homosexuale este faimoasa Drosophila melanogaster (musculita de otet)

Drosophila melanogaster este specia cea mai folosita pentru diverse cercetari genetice deoarece la aceasta specie, ca si la mamifere, indivizii cu heterozomi XY sunt masculi in timp ce indivizii cu heterozomi XX sunt female, acest tip de diferentiere sexuala purtand chiar numele speciei mai sus mentionate.

Se stie ca spre deosebire mamifere unde starea initiala este starea de femela si masculinizarea este initiata de o gena de pe cromosomul Y, in absenta acestei gene feminizarea mergand de la sine, la Drosophilla melanogaster starea initiala este starea de mascul iar feminizarea depinde de niste gene de pe X si niste gene autozomale, genele de cromozomul X trebuind sa fie intr-un numar mai mare decat cele autozomale pentru a se produce feminizarea. La aceste insecte modul in care se produce diferentierea sexuala este legat de raportul dintre numarul de cromozomi X si numarul de autozomi.

La Drosophila melanogaster primul impuls al diferentierii sexuale il da gena Sxl dupa care urmeaza actiunea genelor tra si tra2 urmate de gena doublesex(dsx)

clip_image002

Masculii de Drosophila sunt mai mici si mai inchisi la culoare decat femelele

La Drosophila creierul este si el dimorfic sexual, la masculi existand anumite structuri neuronale responsabile cu comportamentul copulator masculin(neuroni responsabili cu recunoasterea femelei ca partener sexual si cu comportmantul de curtare a acesteia, neuroni care inerveaza muschii implicati in actul copulator cum ar fi muschiul lui Lawrence, etc).Creierele masculilor si ale femelelor difera prin numarul de neuroni, forma acestora, orientarea terminatiilor nervoase si modul in care se realizeaza sinapsele.

clip_image003

Comportamentul sexual al masculilor de Drosophila consta in recunoasterea femelei ca potential partener, ritualul de curtare initiat de mascul care cuprinde „cantecul nuptial”, comportamentul de urmare a femelei si actul imperecherii. Masculul vede femela, simte feromonii, zboara in jurul ei intr-un anumit mod, miscand aripile in asa fel incat produce niste sunete specifice(„cantec nuptial”), urmeaza femela mirosind feromonii si se imperecheaza cu aceasta. Dupa imperechere femela respinge masculul.

clip_image004

Se stie ca comportamentul sexual animal este un comportament innascut cu un puternic determinism genetic.

Se pare ca la musculita de otet procesul de formare structurilor responsabile cu comportamentul sexual este controlat de doua gene: fruitless(fru) si doublesex(dsx).

Gena fruitless(fru) nu este situata pe cromozomul Y si in consecinta este prezenta si la masculi si la femele dar se exprima diferit deoarece la femele transcriptia decurge altfel decat la mascul si proteina rezultata este diferita.

Nu este inca clar daca gena fru are sau nu un corespondent in lumea mamiferelor(S-ar putea ca corespondetul sa fie faimoasa gena Xq28, descoperita de biologul Dean Hamer in 1993, gena esentiala pentru aparitia comportamentului sexual masculin, mutatiile acesteia ducand la abolirea comportamentului sexual masculin si inlocuirea acestuia cu comportamentul sexual feminin la om si probabil si la alte mamifere) dar aceasta gena a fost descoperita si la multe alte specii de insecte cum ar fi tantarul anofel (Anopheles gambiae) si viespea Nasonia vitripennis, la toate dipterele avand acelasi rol in diferentierea sexuala a sistemului nervos. Faptul ca gena se intalneste la multe specii de insecte dovedeste ca aceasta este foarte veche fiind fixata de evolutie inca de pe vremea cand au aparut primele insecte.

La musculita de otet gena fru determina atat masculinizarea sistemului nervos cat si formarea muschiului lui Lawrence(un muschi abdminal care este prezent numai la masculi)

La masculii cu mutatii ale genei fru comportamentul sexual masculin este abolit, acesti masculi fiind infertili din aceasta cauza. Masculii cu alele mutante ale genei fru nu mai recunosc femelele ca parteneri sexuali si in consecinta nu le mai curteaza. In timp ce unele mutatii duc la abolirea intregului comportament sexual, altele duc modificarea acestuia, masculul putand de exemplu sa aibă comportamentul de curtare dar fara recunoasterea femelei ca partener sexual. Masculii cu mutatii ale genei fru tind sa se imperecheze cu alti masculi si cateodata formeaza lanturi in care fiecare mascul se imperecheaza cu cel din fata lui.

clip_image006

Gena se comporta diferit la femele si la masculi dar din cauza unor mutatii in zona reglatoare a genei pot apărea si situaţii in care la o femela gena funcţionează intr-o maniera masculina sau invers in aceste situaţii comportamentul sexual fiind si el inversat(femela se comporta ca masculul sau invers).

Gena fruitless are si un rol reglator, controlând sute de alte gene, unele dintre ele fiind implicate si in procesul de formare a sistemului nervos si implicit in comportamentul insectei.

O alta gena implicata in diferentierea sexuala a sistemului nervos la Drosophila este gena doublesex(dsx).Gena dsx controleaza diferentierea sexuala somatica a insectei. Prezenta genei dsx este necesara pentru exprimarea genei fru si formarea neuronilor de tip masculin responsabili cu comportamentul masculin.

clip_image008

La randul ei gena dsx este controlata de genele de pe cromozomul X tra si tra2 care contribuie amandoua la funtionarea intr-un mod feminin a acesteia.

La fel ca si fru, dsx functioneaza diferit la masculi si la femele si anumite mutatii ale genei reglatoare tra care controleaza gena dsx pot face ca femela sa se dezolte intr-o directie masculina si sa se comporte ca masculul. Modul in care functioneaza dsx determina sexul creierului insectei. Daca gena functioneaza intr-o maniera feminina insecta se va feminiza chiar daca din punct de vedere cromozomial este mascul asa cum o Drosophila melanogaster cu heterozomi XX se va masculiniza daca gena dsx functioneaza intr-o maniera masculina.

In situatiile in care gena doublesex nu functioneaza, la fel ca si in cazul mutatiilor genei fruitless comportamentul sexual masculin este abolit si inlocuit de cel feminin. Acesti masculi nu mai recunosc femela ca partener sexual, nu mai initiaza ritualul de imperechere, nu mai produc sunetele specifice dar in schimb tind sa se împerecheze cu alți masculi

Si gena doublesex este o gena foarte veche, fixata de evoluție de la apariția primelor insecte, aceasta gena având corespondenți aproape in tot regnul animal, doar la speciile hermafrodite neexistând nici-un omolog al acestei gene.

Atata timp cat si musculitele de otet pot fi homosexuale din cauza unor variatii genetice este total absurd sa spunem ca homosexualitatea este un pacat impotriva naturii

vineri, 28 mai 2010

Masculinizarea hipotalamusului nu este direct proporționala cu cea a organelor genitale

O doctorița de la laboratorul de testări genetice unde m-am dus pentru gena receptorului androgenic si mi-au făcut doar un cariotip si marcarea genei mi-a zis ca nu am cum sa am eu creierul masculinizat prenatal atâta timp cat organele genitale sunt de tip feminin.

Ceea ce nu știa doctorița este ca creierul si mai ales structurile dimorfice sexual din hipotalamus responsabile cu preferințele sexuale sunt mult mai sensibile la acțiunea hormonilor prenatali si masculinizarea acestora nu se produce in același timp cu masculinizarea organelor genitale. Din acest motiv este greșit sa spunem ca un băiat care s-a născut cu micropenis are șanse de 100% sa fie homosexual.

Operațiile mutilante de “corectare” a indivizilor intersexuati au rezultate dezastroase in mai mult de jumate din cazuri pentru ca nu putem vedea structura nucleilor dimorfici sexual din creier si chiar daca organele genitale sunt mai apropiate de cele feminine creierul poate fi foarte masculinizat sau invers. In jumate dintre cazuri sexul ales la naștere nu corespunde cu modul in care s-au diferențiat zonele de pe creier unde se formează identitatea de gen si când vor ajunge la maturitate acești indivizi nu vor fi mulțumiți(pe buna dreptate) de sexul ales de alții pentru ei. De cele mai multe ori aceste operații mutilante se fac in sensul feminizării deoarece din punct de vedere chirurgical este mai ușor de construit un organ genital de tip feminin. Dintre indivizii cu hermafroditism adevărat(ovotestis unilateral sau bilateral sau un ovar si un testicul) cei mai mulți sunt feminizați chirurgical la naștere si chiar si in rândul celor care se nasc cu organe genitale foarte slab masculinizate exista mulți care încep sa se comporte ca si băieții cu sexul schimbat de la naștere când ajung la adolescenta(comportamente masculine si mai ales atracție sexuala exclusiva fata de femei) pentru ca testosteronul produs de țesutul testicular chiar daca nu e suficient ca sa masculinizeze organele genitale este destul de mult ca sa masculinizeze si sa defeminizeze creierul. Același lucru este valabil si in cazul indivizilor cu hiperplazie adrenala congenitala, situație in care din cauza unor mutații ale genei citocromului 21(CYP21) glandele suprarenale nu pot sintetiza hormonii corticosteroizi si produc cantitati mari de androgeni. Chiar si in cazurile de hiperplazie adrenala congenitala cu debut tardiv creierul se masculinizează chiar daca organele genitale raman feminine. In rândul femeilor cu hiperplazie adrenala congenitala cu debut tardiv exista mai multe lesbiene decât in restul populației feminine. Indivizii intersexuati ar trebui sa fie lăsați așa cum s-au născut si operați doar daca ajung ceara ei asta.

Nucleul INAH 3 fiind doar o aglomerare de neuroni de dimensiuni microscopice se formează mult mai repede si mai ușor decât penisul dar la fel de ușor masculinizarea lui poate fi împiedicata din cauza unor mutații ale genei Xq28 sau din cauza unor factori legați de mediul prenatal care împiedica acțiunea androgenilor sau din cauza unei ușoare insensibilitati la androgeni(datorata unei alele lungi a genei receptorului androgenic). De aici rezulta ca subtilitățile genetice cum ar fi numărul de repetări CAG din exonul 1 al genei receptorului androgenic, polimorfismul genei pentru aromataza si al genei pentru SHBG, micromutatiile genei CYP17 si multe alte variații in limitele normalului ale genelor pot influenta modul in care se diferențiază nucleii dimorfici sexual din hipotalamus si implicit orientarea sexuala si/sau identitatea de gen fara ca sa duca la pseudohermafroditisme.

Același lucru se întâmpla si in cazurile in care mama care a avut mai mulți băieți dezvolta o reacție imunitara împotriva embrionilor de sex masculin si cu cat exista mai mulți frați mai mari cu atât creste probabilitatea ca băiatul respectiv sa fie homosexual. Aceasta reacție imunitara împiedica masculinizarea dar efectul nu este atât de puternic incat copilul rezultat sa fie o fata cu cromozomul Y sau un pseudohermafrodit aceasta fiind băiat din punct de vedere fenotipic dar cu un nucleu INAH 3 nemasculinizat.

miercuri, 26 mai 2010

Oare Mary Cheney este posesoarea unor alele scurte ale genei receptorului androgenic?

4-ormer-vice-president-dick-cheney-and-wife-lynne-and-new-baby-samuel1~s600x600

Mary Claire Cheney este fiica lui Dick Cheney. Nu am putut sa remarc faptul ca Dick Cheney are chelie de tip masculin(ca si tatăl meu care a inceput sa chelească foarte devreme) si Mary este lesbiana. S-a dovedit ca barbatii cu alopecie androgenica(chelie de tip masculin) sunt posesorii unor alele mai scurte(cu un număr mic de repetări CAG in exonul 1) ale genei receptorului androgenic. Stau si mă gândesc daca aceasta alela provenita de la tata in combinație cu o alela tot scurta provenita de la mama a favorizat masculinizarea prenatala a hipotalamusului fiicei lui Dick Cheney, alelele scurte ale genei receptorului androgenic făcând ca țesuturile sa răspundă disproporționat la hormonii androgeni, hormoni care determina formarea structurilor de pe creier responsabile cu atracția sexuala fata de femei si in cantitate mai mare împiedica formarea structurilor implicate in comportamentul sexual feminin.

Eu un cred ca acest mecanism acționează in cazul majoritatii lesbienelor(si in cazul meu) dar din păcate nu exista nici-un studiu care sa ateste ca lesbienele au alele mai scurte ale genei receptorului androgenic si nu exista nici persoane interesate sa-l facă. Pana acum s-a dovedit ca exista o legătura intre homosexualitatea feminina si androgenizarea prenatala, multe lesbiene avand inelarul mai mare decât aratatorul(semn de androgenizare prenatala) dar in majoritatea cazurilor nu exista o secreție excedentara de testosteron nici in organismul femeii respective, nici in organismul mamei si in rândul femeilor care au avut cate un frate geamăn homosexualitatea nu este mult mai răspândita decât in rândul altor femei. E la mintea cocsului ca in cazul lesbienelor daca nu exista o secreție mare de testosteron(cum se întâmpla in hiperplaziile adrenale sau daca mama are un androblastom) trebuie sa existe o receptivitate mai mare la androgeni care tine de structura foarte polimorfica a genei receptorului androgenic. Din păcate nimeni nu s-a ostenit sa dovedească asta.

luni, 24 mai 2010

Nucleul suprachiasmatic este mai mare la barbatii homosexuali decât la cei heterosexuali

Pe lângă nucleul INAH 3 am mai fost descoperit un nucleu in hipotalamus a cărui mărime si forma este legata de orientarea sexuala cel puțin la bărbat: nucleul suprachiasmatic(SCN), structura situata deasupra chiasmei optice care controlează si bioritmul, fiind ceasul intern al creierului. La bărbații homosexuali acest nucleu este mai mare decât la cei heterosexuali, aproape dublu ca mărime. Experimentele pe șobolani au dovedit ca acest nucleu hipotalamic este si el dimorfic sexual, hormonii androgeni(care la șobolan si la alte nonprimate acționează prin receptorul estrogenic in urma procesului de aromatizare) ducând la reducerea volumului acestuia prin procesul de apoptoza(moarte celulara). Șobolanii tratați cu inhibitori ai aromatazei prezentau un comportament bisexual la maturitate pentru ca acest nucleu nu mai era defeminizat de androgenii convertiți in estrogeni ramanand mare si alungit, ca la femele. Nu se știe care este legătura dintre forma si mărimea acestui nucleu si orientarea sexuala la om. Unii cercetătorii susțin ca spre deosebire de INAH 3 nucleul SCN nu este implicat direct in comportamentul sexual. Din experimentele pe șobolani ar reieși ca la nivelul acestui nucleu se formează comportamentul sexual feminin, cu atracția sexuala fata de masculi. Alta zona din hipotalamus de unde se bănuiește ca ar porni comportamentul sexual feminin(pana acum nu e nimic sigur in ceea ce privește sediul cerebral al comportamentului sexual feminin, cercetările pe femele fiind foarte puține) este nucleul ventromedial, nucleu responsabil cu comportamentul de lordoza(comportament sexual feminin care consta in ridicarea partii posterioare a corpului pentru facilitarea montei) la șobolan. O alta zona de pe creier care e mai mare la barbatii homosexuali decât la cei heterosexuali este comisura anterioara a hipotalamusului

Pana acum nu s-a făcut nici-un studiu referitor la dimensiunea si forma nucleului SCN si orientarea sexuala la femeie așa cum nu s-au făcut nici referitor la alte zone de pe creier, existând doar un studiu care a inclus si niște transsexuali FtM care aveau nucleul INAH 3 mai mare( ca la barbatii heterosexuali) si un studiu care a dovedit ca lesbienele au emisfera dreapta mai mare decât cea stânga(ca la barbatii heterosexuali) in timp ce barbatii homosexuali au emisferele aproape egale sau stânga puțin mai mare(ca si femeile heterosexuale).

joi, 13 mai 2010

Diversitatea in Romania de la nivel genetic pana la nivel populațional

gayfest

Am postat acest material ca răspuns la întrebarea celor de la ACCEPT ”Cum si unde vezi tu diversitate in Romania?” . O sa încep prin a spune ca diversitatea începe inca de la nivel genetic, de la structura foarte polimorfica a genei receptorului androgenic, a genei pentru aromataza precum si a altor gene implicate in procesul de diferențiere sexuala si implicit si in formarea orientării sexuale. Orientarea sexuala este un caracter cantitativ, poligenic care depinde de cel puțin 7 gene si aici nu e vorba de mutații ci de structura genelor. Doar receptorul androgenic poate avea o mulțime de forme in funcție de numărul de repetări CAG din exonul 1 al genei care variază de la 8 pana la peste 30 de aici rezultând un număr mare de grade de receptivitate la androgeni si o gama larga de fenotipuri care începe cu cele deloc masculinizate continua cu cele androgine apoi cele masculinizate si se termina cu cele hipermasculinizate. Cu cat numărul de repetări CAG este mai mic cu atat receptivitatea e mai mare si creierul(inclusiv nucleul INAH 3 din hipotalamus, zona unde se formează orientarea sexuala) se masculinizează mai ușor in perioada prenatala si cu cat numărul de repetări CAG este mai mare cu atât gena este mai “leneșa” si in acest fel se explica de ce transsexualii MtF tind sa aibă mai multe repetări CAG in exonul 1 al genei in timp ce alelele foarte scurte ale genei pot favoriza masculinizarea creierului si implicit apariția atracției sexuale fata de femei si la indivizii de sex feminin. Pe langa gena receptorului androgenic mai e si gena pentru aromataza care e si ea destul de polimorfica.Aromataza este enzima care transforma androgenii in estrogeni. Cu cat se produce mai multa aromataza cu atât mai feminizat va fi fenotipul, in timp ce o gena pentru aromataza mai “lenesa” va favoriza masculinizarea datorita faptului ca embrionul respectiv va produce mai multi androgeni care nefiind convertiti in estrogeni vor masculiniza creierul. O alta gena polimorfica implicat in procesul de diferentiere sexuala a creierului este gena pentru SHBG. SHBG este globulina care inactiveaza androgenii si un deficit de SHBG poate favoriza si el masculinizarea creierului. La aceste gene se mai adaugă inca câteva gene ale căror mutații pot duce la homosexualitate, cum este gena Xq28,

Daca luam in considerare faptul ca gena receptorului androgenic, gena pentru aromataza si gena pentru SHBG pot avea fiecare un număr foarte mare de variante si mai adaugam si eventualele mutații ale altor gene implicate in determinismul orientării sexuale ajungem la concluzia ca exista un număr astronomic de combinații si implicit de fenotipuri posibile, deci trăim intr-o lume plina de DIVERSITATE in care fiecare om este unic.

In tara noastră diversitatea este chiar mai mare decât la alte populații pentru ca spre deosebire de arabi si unde întâlnim mai mult variante mai lungi ale genei receptorului androgenic sau africani unde întâlnim mai mult alele scurte ale genei, la romani întâlnim tot felul de variante genetice datorita originilor diferite ale romanilor. La noi se întâlnesc toate variantele genei receptorului androgenic, de la alelele scurte si foarte scurte pe care le poseda oltenii si romanii care se trag din geto-daci(se pare ca geto-dacii erau posesorii unor variante mai scurte ale genei receptorului androgenic si din acest motiv barbatii erau masivi, aveau bărbi mari si erau considerați “cei mai viteji dintre traci” in timp ce din randul femeilor se recrutau multe amazoane) pana la alelele alungite ale celor care au origini in Asia sau India, precum si multe variante ale celorlalte gene implicate in diferențierea sexuala si toate fenotipurile aferente.

Homosexualitatea NU este un viciu

Am citit pe situl www.homosexualitate.ro ca in rândul persoanelor LGBT fumatul este mult mai răspândit decât in rândul heterosexualilor si in rândul lesbienelor sunt de 3 ori mai multe fumătoare decât in restul populației feminine si din păcate m-am lovit si eu de aceasta realitate. Am cunoscut multe persoane LGBT care fumează si mi-au zis si alții de asta. Ceea ce nu spuneau ei este de ce se întâmpla asta, lăsând sa se inteleaga ca homosexualitatea este un comportament vicios, la fel ca si fumatul si alcoolismul. După ce am citit materialul respectiv scris intr-o maniera foarte tendențioasa si homofoba m-am indispus si am simțit nevoia sa aflu de ce este așa. Inițial am crezut ca in cazul femeilor lesbiene fenomenul ar avea o oarecare legătura cu expunerea prenatala la nicotina dar nici aceasta ipoteza nu sta deloc in picioare pentru ca sunt multe lesbiene care au mame nefumătoare iar in cazul meu este exact invers: deși mama a fumat pe rupte chiar si când a fost gravida cu mine eu nu am simțit niciodată nevoia sa fumez.Mai e o ipoteza conform căreia persoanele LGBT fumează mai mult din cauza stresului si a respingerii sociale. Este adevărat ca exista o respingere sociala foarte puternica, societatea fiind foarte intoleranta fata de cei care au alte orientări sexuale dar acest lucru ar trebui sa aibă exact efectul invers adică persoanele LGBT sa aibă mai puține vicii tocmai pentru a supracompensa si a da un exemplu bun care sa schimbe părerile proaste ale celor din jur.Adevărul este cu totul altul fata de cel prezentat pe homosexualitate.ro . S-a urmărit in mod sistematic creșterea numărului de fumători in rândul persoanelor LGBT prin campanii publicitare având ca ținta homosexualii si lesbienele si prin sponsorizarea unor evenimente si cluburi LGBT de către companiile producătoare de tigari.Acest lucru se întâmpla in SUA inca din anii 80. Pe langa comunitățile LGBT alte grupuri vizate de firmele producătoare de tigari si încurajate sa fumeze sunt afro-americanii, hispanicii si feministele. Tigarile, la fel ca si drogurile, sunt folosite ca o adevărata arma împotriva anumitor grupuri etnice si sociale. Firmele producătoare de tigari au făcut intenționat chestia asta pentru a denigra grupurile LGBT si pentru a le da apa la moara homofobilor care susțin ca homosexualitatea este un viciu care se asociază si cu alte vicii cum ar fi fumatul si alcoolismul sau ca homosexualii si lesbienele sunt niște indivizi antisociali, bolnavi psihic si daunatori pentru societate. Încurajarea persoanelor LGBT sa fumeze s-a făcut cu buna știința pentru distrugerea comunitarilor LGBT, intai distrugerea imaginii si apoi ruinarea sanatatii si grăbirea morții persoanelor LGBT datorita cancerului de plamani sau a altor afecțiuni cauzate de fumat. Producătorii de tigari sunt la fel de homofobi si de criminali ca si nazstii de pe vremea lui Hitler si lovesc special in feministe, in homosexuali si lesbiene si in anumite comunitati rasiale, pentru a extermina mai repede acești oameni. Ceea ce vreau sa retina cei care citesc acest blog este ca:

1) Homosexualitatea nu este un viciu ca si fumatul si alcoolismul si legătura dintre homosexualitate si vicii nu este una organica, naturala, ci a fost creata artificial prin politica producătorilor de tigari si alcool.

2) Fumatul ne distruge imaginea, ne ruinează sănătatea si ne omoară, iar fiecare țigara este un glonț folosit in războiul pe care acești mafioți de producători de tigari îl duc împotriva anumitor comunitati. Numai renunțând la fumat putem sa le închidem gura extremiștilor de dreapta care se leagă de faptul ca persoanele LGBT fumează mai mult decât heterosexualii si sustin ca homosexualitatea este un comportament vicios

duminică, 9 mai 2010

Gena diversității

Orientarea sexuala este un caracter cantitativ, poligenic dar in rândul celor cel puțin 7 gene care pot influenta felul in care creierul se diferențiază din punct de vedere sexual exista o gena care poate fi numita gena diversității deoarece pe langa cele 600 de mutatii pe care le poate suferi prezintă si un polimorfism foarte mare datorita numărului de repetări CAG si GGC din exonul 1 care poate varia de la 8 pana la 31. Aceasta gena este gena receptorului androgenic. Cu cat numărul de repetări CAG si GGC din exonul 1 al genei este mai mare cu atât receptivitatea țesuturilor la androgeni este mai mica, acest lucru influențând felul in care creierul se masculinizează sub influenta androgenilor prenatali. Deja s-a descoperit ca alelele mai lungi ale genei(cu un număr mai mare de repetări CAG in exonul 1) predispun barbatii la transsexualism prin împiedicarea masculinizării prenatale a creierului. Același mecanism ar putea sa funcționeze si in cazul unora dintre homosexualii hipomasculinizati.Din păcate ipoteza conforma căreia un număr mic de repetări CAG pe ambele alele ale genei ar putea sa favorizeze homosexualitatea feminina prin facilitarea masculinizării prenatale a hipotalamusului nu s-a confirmat pentru ca inca nu s-a făcut un studiu pe femei.Se știe ca structurile dimorfice sexual de pe creier se formează sub influenta androgenilor prenatali, in lipsa acestora creierul dezvoltandu-se intr-o direcție feminina. Atâta timp cat testosteronul joaca un rol cheie in diferențierea sexuala a creierului gena receptorului androgenic, deși nu este singura, este una dintre cele mai importante gene implicate in determinismul orientării sexuale. In funcție de numărul de CAG din exonul 1 al genei exista un număr foarte mare de grade de receptivitate la androgeni si in consecința un spectru larg de fenotipuri care începe cu cele deloc masculinizate si foarte feminizate(Cum sunt femeile cu cromozomul Y si insensibilitate totala la androgeni), continua cu cele androgine si se termina cu cele hipermasculinizate. Si cu hipotalamusul lucrurile stau la fel. Indiferent de sexul cromozomial si gonadic al individului hipotalamusul poate fi deloc masculinizat si feminizat in totalitate si in consecința individul ca fi atras din punct de vedere sexual numai de barbati, parțial masculinizat dar si puțin feminizat rezultând o orientare bisexuala sau total masculinizat si defeminizat individul fiind atras numai de femei. Intre forma inițiala de creier de femeie si creierul totalmente masculinizat pot exista diverse grade de masculinizare parțiala a creierului, acest lucru explicând faptul ca intre heterosexualitate si homosexualitatea exclusiva exista o mulțime de forme intermediare de bisexualitate. In cazul femeilor situația este si mai complicata pentru ca femeia având doi cromozomi X are doua alele ale genei receptorului androgenic si in timp ce probabilitatea ca ambele alele sa fie scurte este mica este destul de probabil ca femeia sa aibă o varianta scurta a genei doar pe unul dintre cromozomi, pe celalalt existând o varianta medie sau lunga a genei. Dat fiind faptul ca la majoritatea femeilor(rar exista situații in care unul dintre cromozomi este inactivat in mod preferențial) in jumătate dintre celulele corpului este activ unul dintre cromozomi si in cealaltă jumătate este activ cealaltă, acest proces de inactivare fiind intamplator, la o femeie cu o varianta mai scurta a genei pe unul dintre cromozomi si o varianta medie sau mai lunga pe celalalt rezulta o structura mozaicata a țesuturilor in care unele celule sunt hipersensibile la androgeni iar celelalte nu. Acest lucru se întâmpla si in creierul aflat in plin proces de dezvoltare al embrionului. Neuronii in care e activa alela mai scurta se masculinizează in timp ce restul se dezvolta intr-o maniera feminina. In acest fel daca exista o cantitate cat de mica de hormoni androgeni in mediul prenatal apar atât structurile implicate in comportamentul sexual masculin cat si cele implicate in cel feminin rezultând o femeie bisexuala. Din acest motiv in ciuda faptului ca lesbianismul exclusiv este mult mai rar decât homosexualitatea masculina exclusiva bisexualitatea feminina se intalneste cel puțin la fel de des ca si cea masculina.

luni, 3 mai 2010

Rolul genei pentru SHBG in determinismul homosexualității feminine

SHBG(Sex Hormone Binding Globulin) este o proteina(globulina) din sânge care inactivează hormonii sexuali, in special androgenii. Doar testosteronul liber, nelegat de SHBG este activ biologic.

GC17P007472_SHBG

Gena pentru SHBG este situata pe cromozomul 17 la locusul 17p13-p12 si este compusa din 9 exoni.

Studiul in urma căruia s-a descoperit legătura dintre sindromul ovarelor polichistice si homosexualitatea feminina a dovedit si ca multe lesbiene au o deficienta de SHBG.Se pare ca aceasta deficienta de SHBG este cauza comuna si pentru homosexualitate si pentru ovarul polichistic in unele dintre cazuri.

In perioada prenatala globulina SHBG inactivează androgenii proveniți din exterior(de la mama sau de la un frate geamăn) protejând astfel creierul embrionului de sex feminin de masculinizare. Daca exista o mutație in gena pentru SHBG sau gena este mai “leneșa” din cauza unei variante mai alungite a genei(cu un număr mai mare de repetări TAAAA) secreția de SHBG are de suferit si toți androgenii secretați de embrion sau proveniți de la mama sau de la un frate geamăn sunt activi biologic si masculinizează hipotalamusul, inclusiv nucleul INAH3(responsabil cu orientarea sexuala) si nucleul arcuat(responsabil cu secreția ciclica de LH si ovulația).

Efectul disfunctionalitatii genei pentru SHBG poate fi accentuat de un receptor androgenic scurt(cu un număr mai mic de repetări CAG in exonul 1), combinația dintre o varianta alungita a genei pentru SHBG si o varianta scurta a receptorului androgenic ducând la sindromul ovarelor polichistice si la homosexualitate in cazul subiecților de sex feminin.Daca in aceasta ecuație adăugam si gena pentru aromataza, gena care e si ea destul de polimorfica lucrurile se complica si mai mult deoarece o gena pentru aromataza(CYP19) mai puțin funcționala datorita unui număr mic de repetări TTTA favorizează si ea masculinizarea prenatala a hipotalamusului. De aici rezulta ce cele mai mari șanse sa fie lesbiana le are o femeie cu variante scurte ale receptorului androgenic pe ambii cromozomi X, o varianta mai alungita a genei pentru SHBG si o varianta scurta a genei CYP19.

In cazul indivizilor de sex masculin gena pentru SHBG are o influenta foarte slaba asupra diferențierii sexuale a creierului si asupra formarii orientării sexuale. Singura situație in care gena pentru SHBG poate contribui la homosexualitatea masculina este situația in care o alela scurta si hipefunctionala a genei se asociază cu o alela lunga si mai puțin funcționala a genei receptorului androgenic, situație in care rolul genei pentru SHBG este minor deoarece componenta principala este secvența mai lunga in gena receptorului androgenic.

In cazul meu secreția de SHBG este chiar in limita superioara a valorilor normale(115,8 nmol/L) deci nu se pune problema unor mutații in gena pentru SHBG sau a unei variante mai alungite a genei

luni, 26 aprilie 2010

Cromozomul X si orientarea sexuala

CromozomX

Spre deosebire de cromozomul Y care este foarte sărac in gene, având pe el doar gena SRY si inca câteva gene implicate in spermatogeneza, cromozomul X conține un număr destul de mare de gene.Unele dintre aceste gene sunt vitale pentru supraviețuire, indivizii lipsiți de cromozomul X fiind neviabili, in timp ce altele sunt foarte importante pentru diferențierea sexuala(Aici intra si gena pentru diferențierea gonadelor ca ovare, gena care trebuie sa fie in dublu exemplar, in caz contrar gonadele ramanand nediferențiate ca in sindromul Turner).

image011

Cel puțin doua dintre genele implicate in determinismul orientării sexuale se afla pe cromozomul X, la cele doua capete ale brațului lung al cromozomului(Xq11-Xq12, respectiv Xq28). Aceste gene sunt gena receptorului androgenic(la locusul Xq11-Xq12) si faimoasa “gena gay”(locusul Xq28). La specia umana gena receptorului androgenic are o zona foarte polimorfica in exonul 1, numărul de repetări CAG din aceasta zona mergând de la 8 pana la 30. Sunt si cazuri in care numărul de repetări CAG depaseste 30 dar aceste cazuri sunt patologice pentru ca apare boala Kennedy(atrofia musculara spinobulbara X-lincata).Cu cat numărul de repetări CAG din exonul 1 este mai mare cu atât receptivitatea la androgeni este mai mica. In urma experimentelor pe animale s-a dovedit ca acțiunea androgenilor in anumite perioade din viața intrauterina joaca un rol cheie in masculinizarea creierului si formarea zonelor responsabile cu atracția sexuala fata de femei. Cu cat numărul de repetări CAG este mai mare si in consecința gena receptorului androgenic este mai “leneșa” cu atât mai greoaie este masculinizarea creierului. Acest lucru explica de ce majoritatea transsexualilor MtF si probabil si mulți homosexuali hipomasculinizati sunt posesorii unor alele mai alungite ale genei receptorului androgenic. Inca nu s-a făcut un studiu care sa dovedească ca lesbienele sunt posesoarele unor alele mai scurte si mai active ale genei receptorului androgenic dar având in vedere faptul ca la femeie homosexualitatea este strâns legata de androgenizarea prenatala este la mintea cocosului ca ar trebui sa existe o legătura intre numărul de repetări CAG din exonul 1 al celor doua alele ale genei receptorului androgenic prezente la o femeie si orientarea sexuala a acesteia deoarece cu cat țesuturile răspund mai bine la androgeni cu atât este mai ușor sa se formeze zonele de pe creier responsabile cu atracția sexuala fata de femei in condițiile in care nu exista un exces de androgeni in mediul prenatal .

Cealaltă gena de pe cromozomul X despre care se știe ca este implicata in determinismul orientării sexuale este faimoasa gena Xq28 denumita chiar “gena gay”. Aceasta gena a fost descoperita de geneticianul Dean Hamer in 1993 in urma unui studiu pe homosexuali care aveau unchi sau veri din partea mamei homosexuali. Dean Hamer a descoperit ca 64% dintre barbatii homosexuali pe care i-a studiat aveau mutații ale acestei gene. In ideea simplista ca aceeași gena poate predispune si barbatii si femeile la homosexualitate s-a mai făcut un studiu in 1995 in urma căruia nu s-au găsit mutații ale genei Xq28 la femeile homosexuale. Se pare ca aceasta gena este direct implicata in formarea structurilor neuronale responsabile cu atracția fata de femei. Gena Xq28 se activează doar in prezenta androgenilor prenatali si din acest motiv indivizii neandrogenizati in perioada in care se formează hipotalamusul nu vor avea pe creier acele structuri la nivelul cărora se formează atracția sexuala fata de femei si deși nu au mutații in zona Xq28 vor fi atrași din punct de vedere sexual de barbati. Gena Xq28 exista si la femei dar nu apuca sa se manifeste decât daca respectiva femeie a fost androgenizata prenatal, in caz contrar ramanand intr-o stare latenta, La masculii cu mutații ale genei Xq28 structurile de pe creier responsabile cu atracția sexuala fata de femei nu se pot forma chiar daca exista androgenii prenatali si receptori androgenici funcționali.

Având in vedere faptul ca cel puțin aceste doua gene foarte importante pentru formarea orientării sexuale se afla pe cromozomul X nu e de mirare ca exista o legătura intre paternul de inactivare a cromozomului X al mamei si orientarea sexuala a fiului(despre fiice iar nu se știe nimic pentru ca nu s-au făcut studii). S-a descoperit ca la mamele barbatilor homosexuali inactivarea cromozomului X in loc sa fie intamplatoare si echilibrata(in jumate dintre celule este activ unul dintre cromozomi iar in cealaltă jumate celalalt) este preferențiala, unul dintre cei doi cromozomi X fiind inactivat in majoritatea celulelor.

Deși inca nu s-a dovedit științific este posibil ca inactivarea preferențiala a unuia dintre cei doi cromozomi X sa predispună femeile la homosexualitate, mai ales daca femeia poseda o alela a receptorului androgenic cu un număr mic de repetări CAG si in majoritatea celulelor este activ cromozomul cu alela respectiva(așa cum se întâmpla in unele cazuri de hirsutism nehiperandrogenic).

vineri, 23 aprilie 2010

Trăim in Romania…

Cromozomi

Din păcate iar am vesti proaste de la laboratorul de testări genetice. Cei de la Cytogenomic Medical Laboratory nu mi-au făcut decât cariotipul si testul pentru mutații care fac gena receptorului androgenic total nefuncționala. Nu mi-au făcut secventierea prin care se determina structura genei si numărul de repetări CAG din exonul 1. Ei mi-au zis ca așa ceva nu se face nicăieri in tara si ceea ce am cerut eu tine de cercetarea fundamentala in timp ce ei se ocupa numai de boli genetice, nu si de polimorfismul si variațiile in limitele normalului ale genelor. Cu alte cuvinte ei fac testul numai pentru a descoperi femeile cu cromozomul Y si insensibilitate totala la androgeni. Analiza cu lux de amanunt a genei pentru determinarea numărului de repetări CAG se face la laboratoare din alte tari, durează 2 luni si costa 600 de euro. In imaginea de mai jos este cariotpul meu. cariotip



Din păcate ei nu mi-au făcut nici testul pentru paternul de inactivare a cromozomului X. Doctorița de acolo mi-a zis ca vezi doamne orientarea sexuala tine de modul cum m-am socializat si ca nu are cauze genetice si ca daca as fi fost androgenizata prenatal organele mele genitale ar fi fost masculinizate. Nu știa ca creierul se masculinizează mult mai ușor decât organele genitale si si perioada in care se masculinizează creierul e diferita de perioada in care se masculinizează organele genitale.

Nu știu unde as putea sa mă duc ca sa dovedesc ca din cauza unui număr prea mic de repetări CAG din axonul 1 al genei corpul meu răspunde disproporționat la hormonii androgeni si din aceasta cauza creierul meu a fost masculinizat prenatal, de aici rezultând orientarea mea sexuala. Trăim in Romania, tara unde nu exista nici tehnologia nici interesul pentru asemenea teste. Adevărul e ca NU CONVINE sa se dovedească ca lesbienele au un număr prea mic de repetări CAG in exonul 1 al genei receptorului androgenic pentru ca asta ar fi dovada beton ca noi ne naștem așa, nu alegem sa fim așa si meritam sa avem drepturi egale cu ale heterosexualilor, inclusiv dreptul la casatorie. Nu le convine romanilor conservatori si homofobi ca adevărul sa iasă la iveala si sa nu mai poată ei sa judece si sa acuze.M-am saturat de tara asta cu mentalitati învechite. Poate peste 100 de ani vor înțelege si romanii ca homosexualitatea nu este "un păcat împotriva naturii" ci o variație BIOLOGICA in limitele normalului

duminică, 18 aprilie 2010

Șobolani homosexuali creați in laborator prin manipulări hormonale

rat_sex1

La șobolan, ca si la majoritatea mamiferelor, comportamentul sexual este dimorfic sexual, femelele având acel reflex de lordoza pe masculii nu îl au, având in schimb reflexele de monta.Comportamentele de lordoza si de monta sunt legate de structurile dimorfice sexual din hipotalamus. In timp ce comportamentul de lordoza este comandat de nucleul ventromedian din hipotalamus, cel de monta pornește din nucleul dimorfic sexual din aria preoptica, nucleu foarte important pentru recunoașterea femelei ca partener sexual.

feminizationmasculinization

S-au făcut mai multe experimente pe șobolani care au dovedit ca hormonii androgeni joaca un rol crucial in diferențierea sexuala a creierului si formarea structurilor implicate in comportamentul de monta sau de lordoza. Femelele injectate cu testosteron imediat după naștere nu mai au reflexul de lordoza când ajung la maturitate si daca sunt tratate iar cu testosteron in viața de adult apare comportamentul specific masculin de monta, acestea încercând sa monteze alte femele in timp ce masculii castrați imediat după naștere sunt total lipsiți de orice forma de comportament masculin iar daca sunt tratați cu estrogeni in viața de adult prezintă comportamentul de lordoza specific femelelor.

b208621393

Aceasta modificare a comportamentului sexual nu se produce la femele tratate cu androgeni si masculii castrați mai târziu ceea ce dovedește ca acele structuri dimorfice sexual de pe creier se formează intr-o perioada critica foarte bine delimitata si cum s-au format atunci așa raman toata viața, hormonii de la pubertate având doar rol activator, nu si rol organizațional.

summary_sex_differentiation

Testosteronul din perioada pre- si perinatala defeminizează si masculinizează creierul animalului. Masculinizarea este procesul prin care se formează nucleul dimorfic sexual din aria preoptica, precum si alte structuri implicate in comportamentul sexual masculin in timp ce defeminizarea este procesul prin care este împiedicata formarea zonelor responsabile cu comportamentul sexual feminin.

sdn_nucleus_rat

Femelele tratate cu testosteron imediat după naștere au nucleul dimorfic sexual din aria preoptica a hipotalamusului mai mare(ca la masculi) in timp ce la masculii castrați imediat după naștere acest nucleu este mai mic.La șobolan, ca si la alte mamifere exceptând primatele si omul, androgenii nu acționează direct prin receptorul androgenic ci indirect prin receptorul estrogenic in urma procesului de aromatizare. Cu toate acestea receptorul androgenic are si el un rol in acest proces. Se pare ca in faza inițiala hormonii androgeni se leagă de receptorul androgenic si ca răspuns se intensifica producția de aromataza, deci receptorul androgenic este scânteia care inițiază acest proces. Indivizii cu mutații in gena receptorului androgenic au un comportament sexual feminin. Pentru ca creierul femelelor sa nu fie masculinizat si defeminizat de estrogeni la șoarece si șobolan exista o proteina denumita alfafetoproteina care acționează ca si SHBGul uman. Femelele cu gena pentru alfafetoproteina nefunctionala au creiere defeminizate si masculinizate si nu au reflex de lordoza. 5alfa-reductaza are un rol esențial in procesul de defeminizare, prin blocarea activității 5alfa reductazei obtinandu-se un șobolan bisexual care a fost masculinizat dar nu si defeminizat sau defeminizarea a fost doar parțiala. Spre deosebire de șobolan, care se naște oarecum imatur si s-ar putea spune despre el ca e “neutru la naștere”, la om perioada critica este cu mult timp înainte de naștere(pana in luna a 6a) si din acest motiv nu sta in picioare teoria doctorului Money care susținea ca omul este neutru la naștere si pana la vârsta de doi ani poate fi castrat si crescut ca fata. Experimentul Bruce-Brenda-David Reimer a dovedit ca spre deosebire de șobolan la om in momentul nașterii creierul este deja format si diferențiat din punct de vedere sexual si daca pana in luna a 6a a fost expus la testosteron s-a masculinizat si masculinizat ramane chiar daca toate țesuturile testiculare sunt îndepărtate imediat după naștere. O alta diferența intre șobolan si primate consta in faptul ca spre deosebire de șobolan la primate androgenii acționează direct prin receptorul androgenic in timp ce estrogeni pe langa faptul ca nu masculinizează creierul măresc secreția de SHBG îngreunând si mai mult androgenizarea. Din acest motiv la om barbatii cu deficienta de aromataza sau cu mutații in gena receptorului pentru estrogeni sunt heterosexuali in timp ce femeile cu deficienta de aromataza au șanse mai mari sa fie asexuale(era citat un caz al unei asemenea femei care avea 30 de ani si era virgina) sau homosexuale sau pot avea chiar disforie de gen.

Secreția hipotalamo-hipofizara de gonadotropi si orientarea sexuala

Pe 1 aprilie m-am dus iar la analize si LHul avea valoarea de 5,47 UI/L.Pana acum mi-am făcut LHul de mai multe ori, in diferite faze ale ciclului sexual si chiar si după ce am luat contraceptivul Yasmin. Secreția mea de LH in loc sa varieze in funcție de fazele ciclului sexual si de cantitatea de estrogeni era aproape constanta mentinandu-se in jurul valorii de 6 UI/L(cu foarte mici variații). Faptul ca la mine estrogenii nu determina creșteri foarte mari ale valorii LHului este inca o dovada a masculinizării hipotalamusului.La mamifere secreția de gonadotropi(FSH si LH) este dimorfica sexual. In timp ce la mascul secreția este continua la femela aceasta este ciclica, cu un maxim indus de estrogeni înainte de ovulație.

Modul in care se secreta FSH si LH tine de structura hipotalamusului, hipotalamusul fiind dimorfic sexual. Daca nucleul arcuat din hipotalamus a fost masculinizat prenatal hipotalamusul nu mai răspunde la estrogeni prin creșterea secreției de LH si apar ovarele polichistice. Acest mecanism explica faptul ca la bovine, ovine si la alte mamifere gemenii freemartini(femele care au fost masculinizate de testosteronul fratelui geamăn) au ovare nefuncționale si sunt infertili. Daca nucleul arcuat a fost masculinizat este foarte probabil ca si nucleul INAH 3 sa fie masculinizat. Așa se explica faptul ca sindromul ovarelor polichistice este mai răspândit in rândul lesbienelor decât in rândul femeilor heterosexuale. Nu toate femeile care au ovare polichistice sunt lesbiene dar 80% dintre lesbiene au ovare cu aspect polichistic. Acest lucru se explica prin faptul ca este posibil ca doar nucleul arcuat sa fie masculinizat in timp ce INAH 3 e nemasculinizat sau invers. La toate femeile cu cromozom Y si insensibilitate totala la androgeni si la mulți transsexuali MtF secreția de gonadotropi este ciclica si s-a descoperit ca si la barbatii homosexuali secreția de LH creste semnificativ in urma administrării de estrogeni.

gladue1984

sâmbătă, 17 aprilie 2010

Traumele, abuzurile si hartuirea sexuala nu schimba orientarea sexuala

Când aveam 16 ani am fost la psihologul din liceul in care am invatat si am întrebat-o de ce mie nu-mi plac deloc băieții si chiar am repulsie fata de ei. Psihologul mi-a zis ca s-ar putea sa fie vorba de o trauma din copilărie, ca poate am patit ceva si am uitat dar ceva rămas in subconștient. Eu nu-mi amintesc de nici-un eveniment neplăcut din viața mea si știu ca inca din frageda copilărie era ceva in felul cum arata, cum se mișca si cum miroase un bărbat, ceva respingător, ceva care mă face sa nu mă simt deloc bine langa el. Din păcate chiar si mulți psihologi supraestimează rolul experienței de viața si nu țin cont de condiția biologica a subiectului. Este foarte incetatenita idea(din păcate si printre unii psihologi) ca o femeie poate sa ajungă sa urască barbatii din cauza unor experiențe neplăcute cu aceștia. Se considera ca multe femei ajung lesbiene in urma unor abuzuri sexuale din partea barbatilor așa cum se considera ca un băiat care a fost abuzat sexual de un alt bărbat va ajunge homosexual din cauza asta.

Lucrurile stau exact invers. Tot din in cauza concepției ca “totul se invata” si ca vezi doamne “o femeie care nu are experiența sexuala nu știe ce vrea” multe lesbiene ajung sa fie hartuite sexual sau chiar violate pentru “a fi aduse la normal”. Si mie mi-au împuiat capul diverși cu teorii de genul ”nu-ti place pentru ca nu ai încercat”, “O femeie nu are cum sa știe daca e lesbiana sau nu daca nu a fost niciodată cu nici-un bărbat”,”trebuie sa faci sex cu un bărbat măcar o data in viața ca altfel înnebunești” si multe altele. E trist ca chiar si persoane din comunitate care se identifica ca fiind lesbiene susțin asemenea aberații(Alexandra Toader a zis intr-un interviu la Antena 1 ca nu avea cum sa știe daca e lesbiana sau nu daca nu ar fi avut relații cu barbati).O femeie care nu simte nici-un fel de atracție fata de barbati nu este lăsata in pace de aceștia si este hartuita pana când ajunge sa-i urască de-a binelea pentru ca barbatii, datorita instinctului lor de masculi dominanți insista sperând ca pana la urma vor reuși sa aibă femeia care nu a fost si nu este cu nici-un bărbat. Existenta unei virgine ii irita la culme pe barbati, fiind perceputa ca un fel de atac la barbatie, bărbatul simtindu-se mai puțin bărbat daca exista o femeie la care nu poate sa ajungă si din acest motiv femeile asexuale sau exclusiv homosexuale sunt hartuite sexual si câteodată chiar violate.Un exemplu e ceea ce se întâmpla in Africa de Sud. Femeile heterosexuale ajung mult mai rar sa fie hartuite sexual pentru ca dintre barbatii care le curtează isi aleg unul care le atrage mai mult iar ceilalți sunt ținuți la distanta de acel bărbat.

Si in cazul băieților care au fost abuzați sexual de alți barbati lucrurile stau oarecum asemănător. Mulți dintre ei ajung la psiholog temandu-se grozav de faptul ca ar putea deveni homosexuali din cauza asta. Un psiholog bun ar trebui sa știe sa-i explice unu băiat care a trecut printr-o asemenea experiența ca orientarea sexuala este înnăscuta, structurala iar daca el prin natura lui este heterosexual violul nu îl poate transforma intr-un homosexual. Cazurile băieților care aparent au devenit homosexuali in urma unui viol se explica altfel: Acești băieți aveau de la început o structura biologica care ii predispune la homosexualitate si pe care violatorii “au mirosit-o”(erau mai feminini, mai slab masculinizați). Un caz edificator este cazul Sorin/Sorina. Sorin a fost abuzat sexual de niște băieți si din acest motiv a ajuns sa considere ca decât sa aibă relații cu barbati ca bărbat homosexual mai bine ca femeie heterosexuala. După operația de schimbare de sex Sorina a încercat sa aibă relații cu barbati dar nu a mers. Nu simțea nici-un fel de atracție si la un moment dat si-a dat seama ca se simte atrasa de fete, nu de băieți. Acum Sorina vrea sa devina din nou Sorin. Daca cineva i-ar fi explicat lui Sorin ca faptul ca a fost abuzat sexual de niște băieți nu l-a transformat intr-un homosexual si ca daca creierul lui este un creier de bărbat heterosexual va putea sa se indragosteasca de o femeie si nu va ajunge sa-si dorească sa aibă relații cu barbati nu s-ar fi ajuns la schimbarea de sex care s-a soldat cu un eșec lamentabil. Sorin/Sorina nu avea creier de femeie, a fost doar un băiat de la casa de copii care din cauza unei experiențe homosexuale nedorite(viol) si din cauza neadaptării sociale a ajuns sa considere ca e mai bine sa isi schimbe sexul. Mulți băieți care au fost abuzați sexual de alți barbati au nevoie de consiliere psihologica pentru ca experiența respectiva ii face sa-si pună întrebări referitor la orientarea lor sexuala.

Ceea ce trebuie sa știe atât băieții abuzați sexual cat si cei care încearcă sa “vindece” lesbienele prin hartuire sexuala este ca orientarea sexuala este structurala, înnăscuta si nu se poate schimba. Si eu am cunoscut multe lesbiene care m-au dezamăgit si mulți tipi ok dar asta nu m-a făcut sa devin hetero.

sâmbătă, 10 aprilie 2010

Au cromozomul Y dar sunt mai femei decât femeile

Deși la tipul Drosophylla(din care facem si noi parte) femelele au doi cromozomi X si masculii au un cromozom X si un cromozom Y exista si situații in care individul deși poseda un cromozom Y se afla chiar la capătul extrem al spectrului feminității, fiind din anumite puncte de vedere mai femeie decât femeile, atât fizic cat si psihic si comportamental.

af3_22Cei patru subiecți din imaginea de mai sus sunt fenotipic femei deși din punct de vedere cromozomial ar fi trebuit sa fie barbati pentru ca o mutație a genei receptorului androgenic le-a împiedicat procesul de masculinizare.

Cromozomul Y conține o gena care inițiază procesul de masculinizare dar nu-l garantează pentru ca celelalte gene implicate in acest proces sunt fie gene autozomale fie gene situate pe cromozomul X. Aceste gene sunt genele implicate in metabolismul hormonilor androgeni pentru ca odată ce gonadele s-au diferențiat ca testicule si încep sa secrete testosteron testosteronul este cel care asigura masculinizarea. Ultima piesa din acest mecanism genetic este gena receptorului androgenic, gena situata pe cromozomul X. Daca aceasta gena este mutanta si nu funtioneaza embrionul deși are cromozomul Y si gonade diferențiate ca testicule care secreta cantitati mari de testosteron se dezvolta in direcția feminina care este stabilita de la început de natura deoarece testosteronul nu poate fi folosit de țesuturi, masculinizarea fiind împiedicata in etapa ei finala. Cu toate acestea nici uterul nu se formează pentru ca testiculele pe langa testosteron mai secreta si un hormon care inhiba formarea uterului. Datorita insensibilității totale la androgeni individul deși are cromozomul Y si gonade diferențiate ca testicule este fenotipic femeie, din anumite puncte de vedere chiar mai femeie decât femeile obișnuite pentru ca in mod normal si la femei exista hormoni androgeni deoarece si estrogenii sunt sintetizați tot din androgeni si pe deasupra mai exista si androgenii secretați de suprarenale, in timp ce la aceste femei cu cromozomul Y si insensibilitate totala la androgeni androgenizarea e 0. Aceste femei nu au pilozitate pubiana si axilara pentru ca parul din aceste zone este legat de acțiunea androgenilor secretați de suprarenale si nici nu suferă de acnee sau calviție. Gonadele lor diferențiate ca testicule raman in locul in care ar trebui sa fie ovarele si secreta cantitati foarte mari de androgeni care circula prin sânge pana când enzima aromataza ii transforma in estrogeni si din acest motiv la pubertate apar caracterele sexuale secundare ca la oricare alta fata. Aceste femei se deosebesc de femeile obișnuite prin inaltimea mare(Se pare ca exista niște gene pe Y care fac ca individul sa crească mai înalt si sa aibă oasele mai lungi) si absenta uterului. De cele mai multe ori acest sindrom este depistat când fata trece de pubertate dar nu apare menstruația.

Creierele acestor femei la fel ca si restul corpului neputând sa se masculinizeze se feminizează, fiind chiar mai feminizate decât creierele femeilor obișnuite si din acest motiv femeile cu insensibilitate totala la androgeni sunt atrase foarte puternic de barbati, au instinctul matern foarte dezvoltat si sunt foarte feminine in tot comportamentul lor. In rândul femeilor cu insensibilitate totala la androgeni bisexualitatea este extrem de rara(sub 4%) si pana acum nu a fost consemnat nici-un caz de homosexualitate exclusiva. Multe dintre aceste femei se căsătoresc si isi doresc foarte mult sa aibă copii si sunt foarte afectate de faptul ca nu pot. De multe ori aceste femei ajung sa adopte copii.

Nu exista nici-o diferența intre creierul unei femei cu Y si insensibilitate totala la androgeni si creierul unei femei obișnuite, ceea ce dovedește inca odată ca nu genele de pe Y sunt responsabile de masculinizarea prenatala a creierului ci acțiunea hormonilor androgeni.

Aceste femei de multe ori isi aleg profesii cum ar fi cea de manechin, fotomodel, dansatoare, actrița etc., profesii care le pun in valoare atractivitatea lor feminina, ele fiind înalte longiline si chiar mai atrăgătoare decât multe alte femei cu cariotip 46XX.

1210533995_eden-atwood-waves-the-bossa-nova

Cantareata Eden Atwood este doar un exemplu de femeie cu cromozomul Y. Se pare ca si Amanda Lear este o posesoare a cromozomului Y dar faptul ca are vocea foarte groasa sugerează ca in cazul ei ar putea fi vorba de o insensibilitate parțiala la androgeni.

Si un transsexual MtF care a început tranziția devreme poate fi ca o asemenea femeie. Faptul ca un individ poate fi chiar mai femeie decât multe alte femei deși are cromozomul Y dovedește ca si un transsexual daca este depistat la timp si începe tranziția înainte ca sa apară efectele androgenizarii postpubertare poate deveni femeie din toate punctele de vedere. De multe ori transsexualii sunt mai puțin receptivi la androgeni datorita unor secvențe mai lungi in exonul 1 al genei receptorului androgenic si din acest motiv creierul nu se masculinizează si individul se naște cu un creier de femeie singurul lucru care mai rama de făcut fiind feminizarea corpului. Atâta timp cat o femeie cu insensibilitate la androgeni poate sa se căsătoreasca si sa adopte copii de ce nu ar putea si un transsexual MtF?