sâmbătă, 4 decembrie 2010

Libertatea spune lucrurilor pe nume

Am citit un articol in libertatea despre determinismul biologic al homosexualitatii masculine. Imi place ca in sfarsit in tara noastra se spune adevarul in ceea ce priveste homosexualitatea. Acest popor trebuie sa stie ca homosexualitatea este o conditie biologica innascuta, nepatologica strict legata de difeerntierea sexuala si a fi gay nu ar trebui sa fie o rusine asa cum a fi femeie sau barbat nu este o rusine. Homosexualitatea nu este o boala sau un pacat impotriva naturii si oamenii nu ar trebui judecati pentru faptul ca o bucatica din creierul lor e ca la indivizii de sex opus. Nu stiu de ce nici macar nu s-a amintit de homosexualitatea feminina. Ar trebui sa se vorbeasca mai mult si despre determinismul biologic al homosexualitatii feminine in loc sa apara articole despre nu stiu ce vedeta care s-a sarutat cu o femeie la cine stie ce petrecere sau in cine stie ce imprejurari (si de fapt a facut-o doar de ochii paparatzilor), articole care strica si mai rau imaginea lesbienelor, acestea fiind asociate cu tot felul de personaje antisociale gen Lindsay Lohan.

Nu se reduce totul numai la sex

De la Freud încoace exista o tendința de a se supraestima sexualitatea ignorandu-se alte aspecte. Freud a ajuns chiar sa sustina inepții de genul copilului mic atras din punct de vedere sexual de mama. Prin aceste aberații Freud nu a făcut altceva decat sa incurajeze pedofilia (nu stiu daca nu cumva acest om care a stricat lumea avea tendințe spre pedofilie si incest). Freud nu știa sa facă deosebirea dintre afectivitate si sexualitate. Este adevărat ca atunci când este mic baitelul dezvolta fata de mama un atașament pe care fetița nu-l dezvolta dar asta nu înseamnă nici pe departe ca se simte atras din punct de vedere sexual de mama lui. Copilul deși este lipsit de sexualitate se poate simți atras si se poate atașa de anumite persoane, atracția emoționala fiind prezenta inca de la naștere si având legătura cu structura creierului, nu cu educația. La adult exista o legătura foarte puternica intre afectivitate si comportamentul sexual, cele doua componente făcând parte din mecanismul complex prin care omul ajunge sa iubească si sa formeze cupluri. Principalul organ “sexual” este creierul, nu organele genitale sau cele endocrine iar la nivelul acestuia pe langa instinctul sexual mai sunt encriptate o serie de instincte implicate in comportamentul reproductiv cum ar fi instinctul de cuib, instinctul de cuplu, instinctul matern etc. Pe langa componenta sexuala exista si o componenta afectiva  si așa se explica de ce exista multe femei care se îndrăgostesc de cate un bărbat si stau cu el desi nu le vine sa facă sex cu el. Creierul de femeie fiind mai dezvoltat pe latura socio-afectiva si emoționala mai ales femeile si indivizii care au creier de femeie pot iubi si fara sa existe atracția sexuala. Pe forumul asexualilor de pe www.asexuality.org sunt multi asexuali care se indragostesc si vorbesc despre o atracție si o orientare romantica care poate fi heteroromantica, homoromantica biromantica sau panromantica, asexualii aromantici fiind putini. Pe langa orientarea sexuala exista si o orientare afectiva asa ca este corect sa folosim si termenii de homoafectiv, heteroafectiv si biafectiv, zonele din creier responsabile cu afectivitatea si emoțiile fiind si ele dimorfice sexual. Totusi nucleul INAH 3 din hipotalamus este componenta decisiva in ceea ce privește preferințele legate de genul partenerului si indiferent de structura altor zone din creier, posesorii unui nucleu INAH 3 mic preferând barbatii iar cei care au un nucleu INAH 3 mare vor prefera femeile. Acest nucleu nu este legat doar de simpla atracție sexuala, de reacția primara pe care o are masculul când vede o femela receptiva ci este conectat si la zonele responsabile cu afectivitatea.  Componenta afectiva nu are nici-o legătura cu hormonii, cu funcția sexuala si actul sexual in sine, fiind prezenta si la indivizii la care funcția sexuala lipsește si nefiind modificata de modificările hormonale. Orientarea afectiva tine doar de structura creierului structura care cum s-a format in perioada prenatala așa ramane toata viața si din acest motiv chiar daca iau eu antiandrogeni si estrogeni nu incep sa ma simt atrasa de barbati si nici nu încetez sa mă simt mai bine langa o femeie decât langa un bărbat.