Experimentul cu spironolactona

In data de 31 mai 2011 am fost la consultație la doctorița Oana Măgurean la Polizu. Nu auzisem ce aceasta doctorița in viața mea dar m-am dus acolo pentru ca mama fiind internata pentru un polip endometrial am beneficiat si eu de o consultație si o ecografie gratuita la care conform legii nu am dreptul pentru ca nu am asigurare de sănătate nefiind angajata si mama insista sa mă duc acolo pentru durerile mele cumplite pe care le am la fiecare menstruație. Aceasta doctorița s-a dovedit a fi o mare incompetenta deoarece nici nu se uita pe analize sau habar nu avea sa le interpreteze si trăgea concluzii pripite dar a făcut un singur lucru bun: Mi-a făcut o ecografie la care am văzut cu ochii mei ca am uter bicorn(uterul in loc sa fie rotund are doua “coarne” si este impartit in doua de un sept semănând foarte mult cu uterul unui mamifer inferior, probabil din cauza unor mutații regresive) dar nu admis ca din cauza acestei malformații am eu dureri cumplite la fiecare menstruație. Nu știu daca aceasta malformație uterina are legătura cu diferențierea mea sexuala din perioada prenatala si cu orientarea mea sexuala. Ea tot insista zicând ca din cauza hormonilor androgeni mă doare si zicea ca testosteronul liber e foarte mare deși scria clar pe foaia de analize ca la femei valorile normale sunt sub 4 iar eu aveam 3,1 si m-a diagnosticat greșit cu sindrom hiperandrogenic insulinorezistent sindrom pe care îl confunda cu sindromul ovarelor polichistice confuzie pe care din păcate mulți medici o fac. Mulți medici nu admit ca exista mai multe forme ale sindromului ovarelor polichistice, sindromul insulinorezistent fiind doar una dintre ele. Pentru ei orice sindrom hiperandrogenic este sindrom de ovar polichistic insulinorezistent, chiar daca analizele si faptele contrazic ceea ce au ei in cap. Persoanele cu sindrom insulinorezistent sunt in primul rând supraponderale de multe ori chiar obeze., tendința de ingrasare fiind principala caracteristica a sindromului, in timp ce eu acum am 40 kg si niciodată nu am avut mai mult de 47.

Doctorița Oana Măgurean mi-a dat o rețeta de androcur, spironolactona si un medicament contra diabetului. Dintre toate acestea am cumpărat doar spironolactona 50 de pastile de 25 mg fiecare. Spironolactona se folosește in primul rând ca diuretic pentru ca blochează receptorii pentru aldosteron dar in același timp blochează si receptorii pentru hormonii androgeni, fiind unul dintre cele mai puternice medicamente antiandrogenice.După ce am terminat finasterida pe care o mai aveam am început tratamentul. Am luat-o mai mult contra pilozității excesive dar am vrut sa vad si ce se întâmpla cu sexualitatea mea atâta timp cat receptorii androgenici sunt blocați si hormonii androgeni nu mai pot acționa deloc in corpul meu.

Pastilele fiind mici, de 25 a trebuit sa iau din 6 in 6 ore ca sa ajung la doza de 100mg necesara pentru blocarea receptorilor androgenici in așa fel incat efectele sa se facă simțite.

După cum era de așteptat libidoul meu a scăzut dramatic in timpul acestui tratament si la un moment dat nu mai simțeam deloc nevoia sa fac sex cu o alta femeie dar deși in corpul meu se produceau mai mulți estrogeni, toți androgenii din sânge fiind pana la urma convertii in estrogeni, nu am început sa mă simt atrasa de barbati, asta pentru ca creierul meu a fost defeminizat total si lipsesc structurile responsabile cu atracția sexuala fata de barbati. Cat timp aveam numai estrogeni in sânge tot o femeie îmi doream langa mine, pot spune ca mi-o doream chiar mai mult langa mine dar nevoia nu mai era una sexuala ci una afectiva. Simțeam nevoia sa mă stranga in brațe, sa o simt aproape, sa simt ca e alături de mine si mă înțelege.

O surpriza neplăcuta a fost apariția depresiei odată cu încetarea acțiunii androgenilor si scăderea libidoului. Imediat după ce am început tratamentul si mi-a dispărut libidoul am început sa dorm foarte mult si sa nu mai am chef de nimic iar după aceea  am început sa plâng foarte mult si din orice.

Este cunoscut faptul ca mai ales la indivizii cu creiere masculinizate scăderea nivelului de testosteron cu sau fara adăugarea de estrogeni duce pe la scăderea libidoului dar si la depresii, depresii mai urate decât cele pe care le fac persoanele care poseda creiere de femeie, creierul de femeie fiind mult mai bine adaptat la variațiile hormonale specifice sexului feminin.

Un bărbat heterosexual, cu un creier total masculinizat intra foarte ușor in depresie si daca cantitatea de testosteron scade doar puțin, nu mai vorbesc ce se întâmpla daca este castrat si foarte mulți transsexuali MtF(cei care nu au creiere complet feminizate) au depresii severe in timpul tratamentului cu antiandrogeni si estrogeni, depresia indusa de estrogeni fiind insotita si de hiperprolactinemie.

Insasi hiperprolactinemia indusa de estrogeni poate fi un semn ca creierul a fost defeminizat si masculinizat si nu reacționează bine la estrogeni, in cazul unui creier de femeie estrogenii făcând ca hipotalamusul sa determine hipofiza sa secrete LH, nu prolactina.

Si băieții cu sexul schimbat de la naștere aveau frecvent depresii in urma administrării de estrogeni, acest lucru agravând situația si contribuind la numărul mare de sinucideri din rândul lor.

In general creierele de femeie sunt mult mai stabile si au o adaptabilitate mult mai mare deoarece in natura femelele sunt mult mai importante pentru supraviețuirea speciei, specia putând sa supraviețuiască si daca doar 10% din masculi supraviețuiesc si reușesc sa lase urmași dar fiind serios periclitata si daca mai puțin de jumătate dintre femele nu supraviețuiesc sau nu pot lașa urmași si prin urmare creierele de femeie prezintă o serie de adaptări care le protejează de depresii, de autism, de ADHD si multe altele si studii recente au demonstrat ca si schizofrenia este atenuata de prezenta estrogenilor, aceasta declansandu-se in forme grave la femei abia după menopauza.

Dar cum nici-o gena de pe Y nu este implicata in masculinizarea creierului orice creier care inițial a fost programat sa se dezvolte ca creier de femeie poate fi masculinizat de acțiunea androgenilor din perioada prenatala, indiferent de cromozomii individului.

Eu a trebuit sa întrerup tratamentul acum câteva zile deoarece spironolactona fiind un diuretic care acționează împotriva hormonilor care determina reținerea sărurilor minerale m-am trezit cu carente zdravene de sodiu magneziu si alte săruri minerale, exceptând potasiul care ramane in organism. La un moment dat începusem sa am mereu cârcei si duminica când mi-a venit menstruația am avut niște dureri cumplite insotite de crampe abdmionale care au trecut abia după ce am luat magneziu, deci e clar ca pe langa malformație si carenta de magneziu joaca un rol.

Azi am fost la un cort din  oraș unde era un punct de prim ajutor si mi-am luat tensiunea. Si eu am rămas surprinsa când am văzut cat de mica e. Mă așteptam sa fie mica pentru ca eu si așa o aveam scăzuta si spironolactona scade si mai mult tensiunea dar azi de dimineața băusem o cafea care ar fi trebuit sa mi-o ridice puțin. Aveam nici mai mult nici mai puțin decât 9 cu 7. M-am hotărât sa întrerup tratamentul cu spironolactona pentru ca îmi carenteaza organismul de vitamine si săruri minerale.

Acum am o pastila de spironolactona care mi-a rămas din cele 50 si pe care probabil ca o voi păstra ca amintire alături de cutia de Yazmin de anul trecut

Era homosexualitatea feminina mai răspândita la omul de Neanderthal decât la populațiile umane actuale?

Am gasit un articol interesant despre faptul ca la omul de Neanderthal raportul dintre degetul aratator si inelar era mult in favoarea inelarului ceea ce indica ca embrionii de Neanderthal erau expusi la cantitati mari de testosteron in perioada prenatala. Se pare ca la oamenii de Neanderthal o serie de alele masculinizante erau mult mai raspandite decat la oamenii din ziua de azi. Eu banuiesc ca oameni de Neanderthal erau posesorii unor alele scrute ale genei receptorului androgenic si din cauza asta receptivitatea lor fata de hormonii androgeni era mult mai mare.

Daca stăm sa ne gândim bine androgenii din perioada prenatala sunt responsabili cu formarea structurilor de pe creier care fac ca individul sa se simtă atras din punct de vedere sexual de femei si daca femeile de Neanderthal erau expuse la cantitati mai mari de testosteron in perioada prenatala sau erau mai receptive la androgeni avand alele scurte ale genei receptorului androgenic este foarte probabil ca in randul acestora sa fi fost mult mai multe lesbiene si bisexuale decât in populațiile moderne, la omul de Neanderthal homosexualitatea feminina fiind mai răspândita decât cea masculina spre deosebire de populațiile actuale in care numărul lesbienelor este mult mai mic decât cel al barbatilor homosexuali.

Si acum exista specii de maimuțe cum ar fi macacul japonez la care aproape toate femelele sunt bisexuale, fiind androgenizate prenatal si este foarte posibil ca si la omul de Neanderthal sa fi fost asa.

Din cate se stie barbatii de Neanderthal erau puțin sociabili, de la ei provenind genele pentru autism si sindromul Asperger, sindroame caracterizate printr-o masculinizare extrema a creierului in timp ce micile lor societati erau conduse de femei, fiind vorba de o forma de matriarhat. Probabil ca multe femei de Neanderthal isi asumau roluri considerate masculine de oamenii moderni si bisexualitatea se întâlnea si ea destul de des in rândul acestor femei.

Deși noi acum credem ca omul de Neanderthal a disparut de tot din istorie precum dinozaurii nu este deloc asa. Oamenii moderni, mai ales populațiile din Europa au o multime de gene mostenite de la omul de Neanderthal. Contrar a ceea ce se crede oamenii de Neanderthal nu erau izolați reproductiv de oamenii de Cromanion sau alte varietati umane, oamenii moderni fiind rezultatul hibridării dintre oamenii de Neanderthal, oamenii de Cromanion, Denisovanii, o varietate umana descoperita recent in Asia si alte tiputi de Homo sapiens.

De la omul de Neanderthal moștenim noi o serie de gene cum ar fi genele pentru autism dar si o serie de alele masculinizate cum ar fi alele scurte ale genei receptorului androgenic si multe altele care pot fi considerate gene pentru homosexualitate la indivizii de sex feminin.

Cum tratam pedofilia?

Din pacate multi necunoscatori tind sa confunde homosexualitatea cu pedofilia desi sunt doua lucruri total diferite. In timp ce un homosexual se simte atras din punct de vedere sexual de indivizii de acelasi sex pentru ca nucleul INAH 3 din hipotalamus este organizat ca la indivizii de sex opus, un pedofil are reacții sexuale fata de copii pentru ca la acesta instinctul sexual se amesteca cu instinctul matern si ca urmare prezenta copilului provoacă o erecție. Creierul pedofilului confunda obiectul instinctului matern, in speța copilul, cu obiectul instinctului sexual, partenerul sexual.

Spre deosebire de homosexualitate pedofilia poate fi considerata o boala pentru ca aduce grave prejudicii celor din jur.

Pe langa pedofilii sadici care violează copii si sunt un adevarat pericol pentru societate exista si multi barbati care ajung la psiholog sau la sexolog pentru ca le plac copiii dar au si pulsiuni sexuale fata de acestia, fiind vorba de o pedofilie afectiva. La acesti oameni iubirea materna se amesteca cu sexualitatea debordanta si agresivitatea data de testosteron.

Ramane o mare întrebare la care trebuie sa ne gândim: De ce nu exista femei pedofile?

Toti pedofilii sadici, periculosi pentru societate care molesteaza copii sunt barbati deoarece femeile au mult mai putin testosteron si nu au un penis care sa intre in erecție si in consecința la o femeie instinctul matern se manifesta mult mai puternic decât instinctul sexual care de multe ori se reduce la componenta lui afectiva. Cu cat cantitatea de testosteron e mai mare cu atat libidoul e mai mare si la barbati cantitatea de testosteron este mult mai mare decât la femei.

 

După părerea mea cea mai buna metoda pentru vindecarea pedofililor nu este tinerea lor in închisori de unde ies la fel de periculoși ci operația de schimbare de sex urmata de un tratament cu hormoni feminini pe viața, totul făcut obligatoriu. In acest fel un pedofil periculos ar deveni o femeie mămoasa si iubitoare care ar iubi copiii fara sa-i agreseze sexual. In lipsa testiculelor a penisului si a hormonilor androgeni individul nu va mai avea pulsiuni sexual-agresive, ramanand doar componenta afectiva.

Același procedeu ar trebui aplicat si in cazul violatorilor, după intervenția chirurgicala si după tratament aceștia nemaiputând sa comită nici-un alt viol.

Pentru un violator schimbarea forțata de sex ar fi o pedeapsa mult mai grea si mai de temut decât închisoarea in care acesta poate sa comita alte violuri pentru ca dupa ce iese de acolo sa devina si mai periculos si sa o ia de la capăt cu comportamentul sexual-agresiv.

Acum se discuta in parlament o lege care prevede castrarea chimica a pedofililor abia la a 3a abatere. Eu i-as propune deputatului Alin Popoviciu sa modifice legea in asa fel incat pedofilii sa fie supusi unei operatii care presupune castrarea chirurgicala si indepartarea penisului, cu sau fara realizarea unui neovagin, dupa care individul respectiv sa fie obligat sa ia toata viata hormoni estrogeni si antiandrogeni.

Castrarea chimica se face cu antiandrogeni puternici cum este acetatul de ciproteron care se gaseste in pastilele de Androcur. Din pacate castrarea chimica nu este definitiva iar la intreruperea tratamentului pedofilul poate sa aiba iar pulsiuni sexuale si sa abuzeze alti copii. Castrarea chirurgicala este mult mai eficienta deoarece este ireversibila iar daca este indepartat si penisul individul nu va mai avea cum sa abuzeze de copii.

După 7 luni de finasterida

După 7 luni de tratament cu finasterida am constatat ca parul de pe burta si de pe sani s-a transformat intr-un puf fin si blond, pe picioare creste atat de fin si de blond incat începe sa se vadă abia la 2 saptamani după ce l-am ras, parul din cap a crescut mult mai repede si a ajuns la lungimea de 50 cm si nu se mai umple atat de repede de seboree si acneea s-a redus vizibil. Acum si când ma uit in oglinda arat mult mai feminin decât înainte si mi-a zis o prietena ca am pielea mult mai fina. Din cauza ca 5alfa-reductaza a fost blocata s-a activat aromataza si androgenii din corpul meu au fost convertiți in estrogeni rezultând o cantitate mai mare de hormoni feminini. Din cauza acestor hormoni feminini am avut mai des dureri de cap, dar nu ca atunci când luam Yasmin, precum se prioade când plângeam din orice.

De 3 zile la sfatul doctoritei Oana Magurean de la Polizu (care mi-a descoperit si o malformație uterina la ecografie, un uter bicorn septat din cauza caruia am dureri cumplite la fiecare menstruatie, dar a continuat sa zica ca durerile au cauze hormonale si a incercat sa-mi prescrie tot Yasmin dar pana la urma am reusit sa o conving sa-mi prescrie androcur si spironolactona) am înlocuit finasterida cu spironolactona, un alt antiandrogen care actioneaza mai mult la nivelul glandelor suprarenale dar blochează si receptorii androgenici. Daca exista o rezistenta la cortizol cum ar indica analizele mele in care cortizolul mi-a iesit dublu in ciuda faptul ca lipsesc cu desavarsire manifestarile fenotipice ale sindromului Cushing atunci spironolactona este varianta cea mai buna pentru mine pentru ca pe langa receptorii androgenici mai blochează si receptorii pentru aldosteron (hormon secretat in exces in cazul sindromului rezistentei la glucocorticoizi)

De ce nu s-a descoperit "gena gay"?

Argumentul multor persoane care sustin ca homosexualitatea "se invata" si este un obicei de judecat si de condamnat este ca "Nu s-a descoperit gena gay". Multi oameni ignoranti si superficiali si indoctrinati de biserica se grabesc sa zica ca daca nu s-a gasit gena homosexualitatii inseamna ca homosexualitatea nu e determinata genetic.
De fapt nu s-a descoperit o singura gena gay, o gena ale carei mutatii sa duca in toate cazurile la homosexualitate, marker genetic care sa fie prezent la toti homosexualii.
Orientarea sexuala este un caracter cantitativ, poligenic, multifactorial care poate fi determint de cel putin 10 gene la care se adauga si factorii de mediu care pot favoriza sau pot ingreuna masculinizarea prenatala a hipotalamusului si din acest motiv este gresit sa vorbim despre o gena a homosexualitatii.
Exista cel putin 10 "gene gay" la care se mai adauga si influentele hormonale din perioada prenatala, pana in luna a 5a. Fiecare dintre aceste cel putin 10 gene isi aduce contributia ei la procesul de diferentiere sexuala a creierului. In timp ce unele alele favorizeaza formarea structurilor de pe creier responsabile cu atractia fata de femeie altele o impiedica.
Daca de exemplu in cazul unui individ de sex feminin balanta este inclinata in favoarea alelelor masculinizante este foarte probabilo ca acea femeie sa fie lesbiana.
In cazul barbatilor homosexuali situatia este si mai complicata pentru ca pe langa homosexualitatea prin hipomasculinizare mai exista si homosexualitate prin hipermasculinizare si homosexualitate cauzata de mutatiile genelor direct responsabile cu formarea nucleului INAH 3, gene neimplicate in metabolismul hormonal.
Este total gresit sa spunem ca daca nu s-a descoperit gena gay inseamna ca aceasta nu exista si homosexualitatea e o alegere sau un comportament invatat pentru ca nu exista doar o singura gebna gay ci foarte multe care pot interactionaia intre ele si cu factorii de mediu PRENATAL. Daca noi nu am reusit sa descoperim gena gay nu inseamna ca homosexualitatea nu este determinata genetic.
Avand in vedere caracterul complex al procesului de diferentiere sexuala a creierului, proces in care sunt implicate toate genele implicate in metabolismul steroidian la care se adauga Xq28 si inca cateva gene plus factorii legati de mediul prenatal este destul de greu pentru oamenii de stiinta sa dovedeasca ca exista un determinism genetic dar el exista. Viciul fundamental al multor studii care s-au facut pana acum este faptul ca s-a pornit de la premiza ca trebuie sa fie acelasi determinism genetic in toate cazurile. Un studiu concludent ar fi un studiu in care s-ar investiga toate genele implicate in metabolismul hormonal, toate alelele masculinizante si feminizante, nu doar Xq28 sau alt marker genetic care poate duce la homosexualitate doar in unele dintre cazuri, nu in toate.
Se cunoaste mecanismul prin care se formeaza pe creier structurile responsabile cu atractia sexuala fata de femele. Experimentele pe animale au dovedit ca androgenii din perioada prenatala la primate sau perinatala la mamiferele inferioare duc la masculinizarea hipotalamusului (soarecii si sobolanii castrati imediat dupa nastere prezinta reflexul de lordoza, comportament specific femelelor in timp ce femelele care au fost injectate cu androgeni nu mai au reflexul de lordoza si incearca sa se imperecheze cu alte femele) si de aici reiese ca genele implicate in metabolismul hormonilor androgeni (gena receptorului androgenic, CYP 17, gena pentru aromataza, gena pentru SHBG si inca cateva gene responsabile cu activitatea suprarenalelor) sunt implicate in determinismul orientarii sexuale.

Oare dupa aceasta descoperire asexualitatea feminina va fi recunoscuta?

Cercetatorii de la Universitatea din Detroit au descoperit ca femeile cu HSDD(apetit sexual hipoactiv) reactioneaza diferit la imaginile cu continut erotic. Femeile cu HSDD nu simt nevoia sa faca sex nici cu un barbat nici cu o femeie. In timp ce la majoritatea femeilor (peste 80%) anumite zone de pe creier se activeaza la vizionarea imaginilor cu continut erotic la femeile cu HSDD nu se intampla nimic.
Acest HSDD nu e altceva decat asexualitatea pe care ei o considera in mod gresit o boala. Confom unor studii mai vechi se pare ca 19% dintre femeile singure care nu au fost niciodata maritate sunt asexuale, asexualitatea fiind mult mai raspandita decat lesbianismul exclusiv in randul femeilor (situatie inversa fata de ceea ce se intampla la barbati unde din randul celor care nu simt nici-o atractie sexuala fata de sexul opus 80% sunt homosexuali si 20% asexuali, doar 1% din totalul barbatilor fiind asexuali).
Aceasta descoperire ar trebui sa duca la recunoasterea si acceptarea asexualitatii feminine (asa cum a fost recunoscuta si homosexualitatea dupa ce s-a descoperit ca aceasta tine de structura creierului, de gene si de dezvoltarea penatala, nu de boli, dezechilibre hormonale sau experienta de viata)
Ei gresesc fundamental pentru ca considera asexualitatea o boala si o disfunctie si incerca cu disperare sa inventeze un medicament care sa "vindece" aceste persoane, un fel de viagra pentru femei. Nu e deloc corect pentru ca problema aceasta a normalitatii este relativa, copii se pot face si prin insamantare artificiala, evitandu-se contactul sexual, indivizii asexuali nu dernjeaza cu nimic pe nimeni si lipsa sexului are si avantaje cum ar fi faptul ca nu exista riscul de a lua o boala cu transmitere sexuala sau de a aparea o sarcina nedorita. Multe femei asexuale fac compromisuri, stau cu un barbat cu care nu sunt deloc fericite facandu-l si pe el nefericit si incearca sa se schimbe de teama sa nu ramana singure. In loc sa se incerce fara succes "vindecarea" lor femeile asexuale ar trebui sa fie invatate sa se accepte asa cum sunt si ajutate sa triasca o viata lipsita de sexualitate asa cum si-ar dori si ele.
La fel ca si homosexualitatea si bisexualitatatea asexualitatea ar trebui sa fie recunoscuta ca o orientare sexuala de sine statatoare iar societatea ar trebui sa lase si loc pentru asexuali, nu sa incerce sa-i schimbe. La fel ca si homosexualitatea si bisexualitatea asexualitatea tine de structura creierului si nu de hormoni, de tot felul de factori de mediu sau de experienta de viata.
Se pare ca in creierul unui asexual nu exista structurile impliacte in comportamentul sexual masculin dar nici cele implicate in cel feminin, creierul asexual fiind un creier de femeie din care lipsesc sau nu sunt functionale anumite circuite neuronale responsabile cu atractia sexuala fata de barbati.
Numarul femeilor asexuale este mult mai mare decat cel al barbatilor asexuali pentru ca pentru a aparea un individ asexual este nevoie in primul rand ca creierul sa nu fie masculinizat, masculinizarea ducand la formarea structurilor responsabile cu atractia sexuala fata de femei. Pe acest teren nemasculinizat esueaza si feminizarea rezultand un creier din care lipsesc atat structurile responsabile cu atractia sexuala fata de femei cat si cele responsabile cu atractia fata de barbati. Din pacate nu se cunosc nici zonele de pe creier implicate in cumportamentul sexual feminin nici genele si factorii prenatali care contribuie la formarea lor deoarece majoritatea studiilor efectuate pana acum s-au concentrat pe masculi, femelele fiind oarecum uitate si neglijate. In timp ce zona de pe creier responsabila cu atractia sexuala sexuala fata de femei este nucleul INAH 3 din hipotalamus si gena direct responsabila de formarea acesteia este Xq28 pana acum nu s-a descoperit un corespondent feminin al nucleului INAH 3 sau al genei Xq28.La majoritatea embrionilor de sex masculin la care masculinizarea creierului esueaza survine feminizarea, acest proces avand o stabilitate mult mai mare decat masculinizarea. Feminizarea este planul B al naturii cand e vorba de diferentierea sexuala a creierului si este putin probabil ca la un embrion de sex masculin dupa ce a esuat masculinizarea sa esueze si feminizarea. La embrionii de sex feminin este mult mai usor ca sa apara o defeminizare legata de mutatiile genelor implicate in formarea zonelor de pe creier responsabile cu comportamentul sexual feminin sau anumiti factori de mediu perturbatori decat o defeminizare indusa de androgenizarea prenatala si masculinizarea totala a creierului si din acest motiv majoritatea femeilor care nu se simt deloc atrase de barbati sunt asexuale, nu lesbiene, lesbianismul exclusiv fiind rarisim.

Despre homosexualitatea detinutilor

I-am auzit pe multi sustinand ca toti barbatii devin homosexuali in inchisori din cauza ca nu au femei, fiind vorba de o homosexualitate conjuncturala, lucru total neadevarat deoarece si in randul detinutilor procentul homosexualilor si al bisexualilor este acelasi ca si in restul populatiei, 20% dintre detinuti putand fi homosexuali sau bisexuali. Cum detinutii sunt tinuti in grupuri mai mari de 5 persoane este imposibil ca intr-un grup de detinuti sa nu nimereasca macar unul bisexual sau homosexual, acesta este de la inceput asa, nu devine homosexual in inchisoare din cauza lipsei femeilor si inchisoarea nu il "invata" sa devina homosexual. In inchisori procentul homosexualilor nu este nici mai mic nici mai mare decat in restul societatii, homosexualitatea neavand nici-o legatura cu comportamentul deviant si antisocial al celor care ajung la inchisoare dar homosexualii si bisexualii care ajung in inchisori pot sa-i violeze pe ceilalti detinuti datorita personalitati lor antisociale care, subliniez, nu are nici-o legatura cu orientarea lor sexuala asocierea fiind pur intamplatoare si din acest motiv exista atatea violuri si acte homosexuale in puscarii, nu pentru ca acolo barbatii devin din heterosexuali homosexuali fiind "stricati" de mediul de acolo. In ceea ce-i priveste pe cei care ajung sa fie violati acestia pot foarte bine sa nu aiba nici cea mai mica tendinta homosexuala si nici nu devin homosexuali dupa ce sunt violati. Deci homosexualitatea nu are nici-o legatura cu inchisoarea, cu lipsa femeilor si nici cu comportamentul deviant si antisocial al detinutilor. Homosexualitatea este legata de dimensiunea nucleului INAH 3 din hipotalamus in timp ce personalitatea antisociala, agresivitatea si predispozitia spre infractionalitate sunt legate de alte strcuturi de pe creier, asimetria creierului, dimensiunea mai mica a lobilor temporali si/sau frontali sau anumite dezechilibre biochimice la nivelul creierului. Nu are nici-o legatura faptul ca un anumit individ este un criminal si un ticalos si a ajuns in inchisoare cu orientarea lui sexuala, sunt doua lucruri total diferite care tin de zone si structuri diferite de pe creier Numarul mic de acte homosexuale din inchisorile pentru femei se explica prin faptul ca in general in populatia feminina homosexualitatea si bisexualitatea se intalnesc mai rar decat in randul barbatilor, in timpul dezvoltarii prenatale procesul de feminizare a creierului avand o stabilitate mult mai mare decat masculinizarea, starea initiala a tuturor embrionilor fiind starea de femela. Daca ar fi adevarat ca inchisoarea ii "transforma" pe toti barbatii in homosexuali cum sustin unii de ce nu devin si femeile din inchisori toate lesbiene? Cine face asocierea dintre homosexualitate si comportamentul detinutilor le face un mare rau homosexualilor care nu au personalitati antisociale si nu sunt predispusi spre infractionalitate, nu violeaza, nu fac rau nimanui, pot munci, pot fi foarte utili societatii pot avea o viata normala numai ca in loc sa iubeasca un partener de sex opus iubesc un partener de acelasi sex.