Este posibila defeminizarea fara masculinizare?

Masculinizarea si defeminizarea sunt doua procese diferite dar strâns legate intre ele. De cele mai multe ori cauza comuna a defeminizării si a masculinizării este expunerea prenatala la androgeni. Defeminizarea este procesul prin care embrionul este împiedicat sa se dezvolte intr-o direcție feminina.

Teoria neuroendocrina a orientării sexuale exclude posibilitatea defeminizării creierului fara masculinizare pentru ca se considera ca starea inițiala a tuturor embrionilor este starea de femela, in absenta androgenilor prenatali toți embrionii având tendința de a se dezvolta intr-o direcție feminina, chiar daca au de exemplu sindromul Turner si nu au ovare care sa secrete estrogeni sau alți hormoni. Conform acestei teorii singurul proces care poate împiedica feminizarea este masculinizarea, defeminizarea fiind o consecința a procesului de masculinizare. Exista multe forme intermediare si situații de masculinizare fara defeminizare care pot duce la bisexualitate dar defeminizarea fara masculinizare este imposibila conform acestei teorii. Tot ce nu se masculinizează se feminizează si tot ce e defeminizat e in primul rând masculinizat.

In timp ce masculinizarea fara defeminizare(întâlnita relativ frecvent) poate predispune individul la bisexualitate, defeminizarea fara masculinizare ar trebui sa fie mecanismul prin care poate sa apară un individ asexual, care nu este atras din punct de vedere sexual nici de barbari nici de femei.

Deși teoria stării inițiale de femela elimina asexualitatea aceasta orientare sexuala se pare ca exista, 1% dintre oameni si berbeci fiind asexuali. Exista chiar si o comunitate online pentru asexuali.

Unii psihologi susțin ca de fapt aceasta asexualitate este strâns legata de sindromul Asperger sau alte forme de tulburări din spectrul autismului, comportamentul asexual fiind datorat unor disfuncții pe linie socio-afectiva care îl împiedica pe individ sa se indragosteasca si nu unei defeminizări fara masculinizare, indivizii cu Asperger sau autism având creiere chiar foarte masculinizate(Unii cercetători considera ca autismul este consecința unei masculinizări duse la extrem a creierului si din acest motiv majoritatea subiecților cu tulburări din spectrul autismului sunt de sex masculin)

Totuși mulți asexuali au preferințe de gen si se îndrăgostesc platonic, ei având un rudiment de instinct sexual de care nu sunt conștienți si dintre cei fara preferințe de gen este posibil ca mulți sa fie de fapt bisexuali care nu sunt conștienți de propria lor sexualitate.

In multe cazuri asexualitatea este ceva care tine mai mult de dinamica decât de orientare, fiind o cu totul alta dimensiune a sexualității.

Oricum problema ramane deschisa. Oare e posibila defeminizarea fara masculinizare? Oare exista indivizi nediferențiați care sunt cu adevărat asexuali, fiind total lipsiți de sexualitate, neavând nici măcar un rudiment de instinct sexual?

Raportul dintre degetul aratator si cel inelar(2D:4D), androgenii prenatali si orientarea sexuala

In timp ce femeile au aratatorul egal cu inelarul la barbati, mai ales la mana dreapta, degetul inelar este puțin mai mare.Si femeile cu cariotip 46,XY si insensibilitate totala la androgeni au aratatorul egal cu inelarul sau chiar puțin mai mare(ca majoritatea femeilor) in timp ce exista si femei cu cariotip 46,XX cu inelarul mai mare, ceea ce dovedește ca nu genele de pe cromozomul Y determina aceasta diferența. Se pare ca aceasta diferența este legata de expunerea prenatala la androgeni sau o receptivitate crescuta la acești hormoni. La om si la unele primate testosteronul din perioada prenatala face ca degetul inelar sa crească puțin mai lung decât aratatorul. Raportul dintre lungimea aratatorului si cea inelarului(2D:4D) este invers proporțional cu intensitatea metabolismului androgenic din perioada prenatala.

La femeile cu hiperplazie adrenala congenitala(situație in care glandele suprarenale secreta cantitati mari de androgeni) degetul inelar este mai mare decât cel aratator.

Exista o legătura clara intre masculinizarea degetelor si masculinizarea creierului. Cu cat raportul 2D:4D este mai mic cu atât creierul are mai multe șanse sa fie mai masculinizat.

Mai ales in cazul femeilor corelația dintre valoarea acestui raport si orientarea sexuala este evidenta. Mai multe studii au dovedit ca lesbienele si femeile bisexuale tind sa aibă degetul inelar mai mare decât aratatorul. In cazul barbatilor homosexuali situația este mai complicata pentru ca exista mai multe determinisme si mai multe tipuri de homosexualitate si in timp ce homosexualii hipomasculinizati tind sa aibă inelarul mai mic(ca si femeile) cei hipermasculinizati au raportul 2D:4D chiar mai mic decât barbatii heterosexuali si mai exista si alte categorii de homosexuali in cazul cărora homosexualitatea nu are legătura cu hormonii prenatali(fiind legata de alți factori genetici cum ar fi mutațiile genei Xq28) acești homosexuali având raportul 2D:4D tipic masculin

In cazul transsexualilor MtF inelarul tinde sa fie mai mic, ca si la femeile heterosexuale.S-a dovedit științific ca transsexuali MtF de multe ori sunt posesorii unor variante mai alungite si mai puțin active ale genei receptorului androgenic. Pe langa expunerea prenatala la androgeni raportul dintre aratator si inelar este si un indicator al receptivității la androgeni, caracter legat de gena foarte polimorfica a receptorului androgenic. Datorita acestui polimorfism foarte mare al genei exista atât de multe grade de receptivitate la androgeni si o varietatea atât de mare de fenotipuri, începând cu cele deloc masculinizate si foarte feminine si terminând cu cele hipermasculinizate. Se pare ca raportul 2D:4D corelează pozitiv cu numărul de repetări CAG din exonul 1 al genei. Cu cat sunt mai multe repetări CAG in exonul 1 cu atât gena funcționează mai greoi si receptivitatea țesuturilor la androgeni este mai mica.

In cazul meu aratatorul masoara 60 mm in timp ce inelarul 65 mm deci exista inca un indiciu ca ori am fost expusa prenatal la androgeni ori am prea mulți receptori pentru androgeni. Daca luam in considerare si hirsutismul nehiperandrogenic apar si mai multe indicii ca de fapt ar fi vorba despre o hipersensibilitate la androgeni legata de polimorfismul genei receptorului androgenic.In imaginile de mai jos este mana mea dreapta cu degetul inelar vizibil mai mare decât aratatorul

De ce sunt mult mai puține femei lesbiene decât barbati homosexuali?

Toate statisticile de pana acum au dovedit ca numărul barbatilor homosexuali este cel puțin dublu fata de cel al femeilor lesbiene. Conform studiilor lui Alfred Kinsey 4% dintre barbati sunt exclusiv homosexuali in timp ce cel mult 2% dintre femei sunt lesbiene. Homosexualitatea feminina se intalneste mult mai rar decât cea masculina si de cele mai multe ori este de fapt bisexualitate, femeile exclusiv homosexuale fiind extrem de rare.

Eu una consider ca acest lucru se explica prin doua mecanisme:

1) cel puțin doua dintre genele implicate in diferențierea sexuala a creierului si formarea orientării sexuale sunt situate pe Cromozomul X: gena receptorului androgenic si faimoasa Xq28

Chiar daca admitem ca mutațiile genei Xq28 predispun la homosexualitate numai indivizii de sex masculin mai ramane o gena foarte importanta in diferențierea sexuala: gena receptorului androgenic.

Este puțin probabil ca o femeie sa moșteneasca si de la mama si de la tata alele care predispun la o sensibilitate prea mare la androgeni(fie din cauza unei secvențe prea scurte in exonul 1 fie din cauza unor mutații in zona promotor, zona reglatoare a genei). Este mai puțin probabil ca o femeie sa fie homozigota pe o varianta prea activa a genei decât ca un bărbat sa moșteneasca de la mama lui o varianta mai “leneșa” a genei(datorata de cele mai multe ori unui număr mai mare de repetări CAG in exonul 1). O femeie homozigota pe o asemenea varianta a genei si hipersensibila la androgeni trebuie sa fie si expusa prenatal la o cantitate cat de mica de hormonii androgeni pentru ca sa se producă masculinizarea hipotalamusului, aceasta varianta genetica pregătind doar terenul pentru masculinizarea creierului prin facilitarea acțiunii hormonilor androgeni

Totuși sunt multe femei care au doar pe unul dintre cei doi cromozomi X o varianta foarte activa a genei receptorului androgenic. Aceste femei pot fi purtătoare heterosexuale sau pot avea o inclinație mai mica sau mai mare spre bisexualitate in funcție de paternul de inactivare a cromozomului X si de prezenta androgenilor prenatali. La femelele tipului Drosophylla in fiecare celula unul dintre cei doi cromozomi X este inactivat, aceasta inactivare fiind intamplatoare. In cazul unei femei care a moștenit o varianta a genei receptorului androgenic fie cu un număr mic de repetări CAG in exonul 1, fie cu mutații in zona reglatoare in forma heterozigota se creează un adevărat mozaicism. Daca exista androgeni prenatali neuronii in care este activ cromozomul cu alela care predispune la hipersensibilitate la androgeni se masculinizează in timp ce ceilalți neuroni se dezvolta intr-o direcție feminina. Rezultatul este un mozaicism cerebral, o combinație de țesuturi masculinizate cu țesuturi mai puțin masculinizate care duce la bisexualitate. Se pare ca din acest motiv sunt atât de multe femei bisexuale

2) Starea de femela este starea inițiala si starea cea mai stabila a diferențierii sexuale a embrionilor. Procesul de masculinizare e un proces complex care este controlat de un număr destul de mare de gene si implica acțiunea androgenilor prenatali.

Si in cazul indivizilor pseudohermafroditi exista mult mai multe forme si cazuri de pseudohermafroditism masculin(femei si indivizi cu sex incert cu cariotip 46XY) decât de pseudohermafroditism feminin, in majoritatea cazurilor pseudohermafroditismul feminin fiind cauzat de hiperplaziile adrenale sau cantitati mari de androgeni exogeni(tumori secretoare de androgeni care apar la mama), foarte rar alte situații cum ar fi deficienta de aromataza(sindrom genetic din cauza căruia individul este incapabil sa producă estrogeni, estrogenii fiind produși tot din androgeni prin procesul de aromatizare)

La fel se întâmpla si cu creierul.Este mai probabil ca sa apara situații in care acțiunea androgenilor prenatali asupra creierului unui embrion de sex masculin sa fie îngreunata sau împiedicata din diverse motive decât invers.

Testiculele embrionilor de sex masculin produc androgeni in timp ce ovarele celor de sex feminin nu produc nimic, feminizarea mergând de la sine in absenta hormonilor androgeni. Din acest motiv si femeile cu sindromul Turner au un comportament sexual feminin deși au un singur cromozom X si gonadele sunt nediferențiate.

Embrionii de sex feminin produc cantitati mici de androgeni la nivelul glandelor suprarenale, doar in hiperplaziile adrenale suprarenalele producând o cantitate de androgeni care poate masculiniza creierul.

Placenta fiind bogata in SHBG(globulina care inactivează androgenii) si aromataza(enzima care transforma androgenii in estrogeni) protejează embrionul de androgenii proveniți dintr-o sursa externa (de la mama sau de la un frate geamăn)

Testosteronul provenit dintr-o sursa externa poate acționa asupra embrionului doar daca acesta are o deficienta de SHBG

Pentru ca creierul unui embrion de sex feminin sa fie masculinizat prenatal in așa fel incat sa rezulte o orientare sexuala homosexuala este nevoie si de testosteron provenit de la suprarenalele embrionului, iar daca sursa de androgeni este externa(mama, frate geamăn) mai este nevoie si de un deficit de SHBG(cel puțin in perioada critica când se formează hipotalamusul) si/sau de o hipersensibilitate la androgeni legata de polimorfismul genei receptorului androgenic in timp ce hipotalamusul unui embrion de sex masculin poate sa nu se masculinizeze fie din cauza unor mutații ale genei Xq28, fie din cauza unui metabolism deficitar al hormonilor androgeni, dezvoltandu-se intr-o maniera feminina

Homosexualitatea este înnăscută

Homosexualitatea este înnăscută :: Libertatea.ro

Apreciez demersul acestui specialist in neuroendocrinologia comportamentului din Belgia. Încet încet adevărul științific iese învingător in lupta cu homofobia iraționala si intoleranta distructiva.

Apar din ce in ce mai multe dovezi științifice ca homosexualitatea nu este o alegere ci o condiție biologica înnăscuta. Omul nu devine homosexual ci se naște așa, orientarea sexuala formandu-se la nivelul zonelor dimorfice sexual din hipotalamus, zone care se formează in primele 3 luni din viața embrionului si cum s-au format atunci așa raman toata viața. Aceste structuri dimorfice sexual se masculinizează sub influenta hormonilor androgeni, procesul de formare a orientării sexuale fiind controlat genetic si hormonal.

Jos palaria pentru acest om de știința si pentru toate studiile lui care aduc lumina in acest domeniu al biologiei orientării sexuale. Jos palaria pentru el si pentru alți cercetători si doctori(mai ales americani) care in urma experimentelor pe animale si chiar pe băieți cu sexul schimbat de la naștere, a cercetărilor genetice si a studiilor pe indivizi intersexuati au dovedit ca preferințele sexuale si identitatea de gen țin de condiția biologica a individului. Jos palaria pentru psihiatrii americani care in urma cercetărilor științifice legate de biologia orientării sexuale au scos homosexualitatea de pe lista bolilor psihice pentru ca au știut ca homosexualitatea este o condiție biologica care nu deranjează cu nimic așa cum este si culoarea ochilor, culoarea parului sau oricare alt caracter genetic.

Oare când o sa admită si romanii ca homosexualitatea este o condiție biologica înnăscuta si nu o perversiune, un viciu sau un păcat? Am avut neplăcuta surpriza sa dau si peste medici care deși datorita profesiei lor ar fi trebuit sa fie primii care cunosc biologia speciei umane, inclusiv biologia diferențierii sexuale si a comportamentului sexual erau anchilozați in teoriile învechite conform cărora oamenii devin homosexuali fie din cauza “proastei educații” sau a unor experiențe de viața, fie pentru ca așa vor ei. Oare când o sa inteleaga si romanii ca a fi gay, lesbiana, bisexual sau transsexual nu inseama a fi împotriva naturii pentru ca însuși natura ne-a făcut pe unii dintre noi așa? Avem si noi nevoie de specialiști in neuroendocrinologie, medici si biologi care sa dovedească științific ca unii oameni SE NASC cu alte orientări sexuale si nu trebuie sa fie condamnați pentru asta ci trebuie sa aibă aceleași drepturi ca si majoritatea heterosexuala pentru ca nimeni nu isi alege sa se nască intr-un fel sau altul.

Exista o legătura intre cheliile barbatilor din familia mea si orientarea mea sexuala?

Tatăl, unchiul si străbunicul meu au început sa chelească de tineri. In cazul tatălui meu primele semne de alopecie androgenica au apărut inca din liceu.După cum ii spune numele alopecia androgenica este cauzata de acțiunea hormonilor androgeni, femeile făcând acest tip de chelie doar daca au dereglări hormonale care implica un exces de androgeni. Se pare ca barbatii cu alopecie androgenica sunt posesorii unor variante hiperactive ale genei receptorului androgenic.Aceasta hiperactivitate a genei receptorului androgenic poate fi datorata unui număr prea mic de repetări CAG si GGC in exonul 1 al genei la care se mai poate adăuga si o mutație in zona promoter a genei. S-a observat de mult timp o transmitere pe linie materna a acestui caracter dar pana acum nu se știa care sunt genele implicate. Se știa doar ca e ceva pe cromozomul X. Mai e si o gena de pe cromozomul 20 implicata dar fara aceasta varianta hiperactiva a genei receptorului androgenic chelia poate in cel mai rău caz sa apară mai târziu, in nici-un caz la tinerețe. Se pare ce tatăl meu are o mutație in zona promoter si un număr mic de repetări CAG si GGC in exonul 1 al genei receptorului androgenic si de la el am moștenit si eu aceasta varianta a genei care face ca țesuturile sa fie hipersensibile la androgeni. Am mai citit undeva ca fiicele barbatilor cu chelie au șanse mai mari sa aibă hirsutism(par de tip androgenic) in condițiile in care nu exista o secreție in plus de androgeni. Eu s-ar putea sa am variante mai scurte ale genei pe ambii cromozomi X pentru ca si in familia mamei mele sunt cazuri de hirsutism si hiperandrogenism la femei(Doua dintre surorile bunicului meu au avut sindroame hiperandrogenice si nu au putut sa facă copii), iar bunicul din partea mamei a avut cancer la prostata(afecțiune care apare mai des la barbatii cu un metabolism androgenic intens, fiind corespondentul masculin al cancerului la sân). Numai aceste variante ale genei receptorului androgenic pe care le-am moștenit de la ambii parinti ar putea explica hipersensibiltatea țesuturilor mele la hormonii androgeni. Mi-am făcut analizele hormonale de patru ori si de fiecare data atât testosteronul total cat si cel liber mi-au ieșit normale si cu toate acestea am ovare polichistice si îmi apar o serie de caractere androgenice cum ar fi linia verticala de par de pe burta. Este posibil ca din cauza acestei hipersensibilității mele la hormonii androgeni creierul meu sa fi fost masculinizat prenatal de o cantitate mica de testosteron provenit fie de la suprarenalele mele fie de la mama care asupra altor embrioni de sex feminin nu are nici-un efect si prin acest mecanism am ajuns eu sa am orientarea sexuala pe care o am

Teoria lui Freud răsturnată

Freud susținea ca un băiat devine homosexual din cauza atitudinii distante a tatălui lui . Ceea ce nu știa Freud este ca in aceste situații cauzalitatea este inversă. Freud confunda cauza cu efectul.Majoritatea băieților dezvolta un atașament fata de mama. Un băiat care are structura de homosexual va dezvolta acest atașament fata de tata si isi va percepe tatal ca fiind distant.

Freud mai credea si ca un baiat ajunge sa-si dorească sa fie fata din cauza ca mama lui a fost o femeie foarte feminina si eleganta care si-a dorit o fata care sa semene cu ea, iar băiatul începe sa se fardeze si sa poarte rochii si alte haine de fata imitandu-si mama. Si aici lucrurile stau exact invers. Majoritatea transsexualilor au o varianta mai lunga si mai “leneșa” a genei receptorului androgenic. Gena receptorului androgenic fiind situata pe cromozomul X aceasta varianta mai puțin activa a genei nu poate fi moștenita decât de la mama. O femeie posesoare a acestei variante genetice va fi mai feminina si isi va dori o fata simțind instinctiv ca genele ei sunt foarte bune pentru femei si este mai bine sa aibă o fata

Deși copilul este lipsit de sexualitate anumite caractere psihice dimorfice sexual se cunosc inca din copilărie, in felul acesta explicandu-se faptul ca băieții invata mai târziu sa vorbească si majoritatea copiilor cu autism/sindrom Asperger si/sau ADHD sunt băieți(pentru autism raportul este de o fata la 4 băieți, pentru Asperger, o fata la 9 băieți si pentru ADHD o fata la 6 băieți). Autismul/Sindromul Asperger se pare ca este chiar forma extrema de masculinizare cerebrala, ADHDul apare tot pe fondul unei masculinizări prenatale a creierului, iar verbalizarea funcționează mai bine la indivizii cu creiere nemasculinizate si feminizate, aceștia invatand mai devreme sa vorbească.

Daca se studiază atent comportamentul copiilor se poate observa inca din copilărie care urmează sa fie heterosexual si care urmează sa fie homosexual. 80% dintre copiii care prezintă un comportament specific copiilor de sex opus ajung sa aibă un comportament sexual homosexual când devin adulți. Eu eram un copil hiperactiv, lucru destul de rar întâlnit la fete, majoritatea fetelor fiind mai liniștite decât băieții, si nu suportam deloc papusile. Cum primeam o papusa cum o stricam. Nu am fost data la grădinița si nu am fost diagnostica cu autism si/sau ADHD dar am invatat târziu sa vorbesc si eram un copil foarte agitat si stricător si nu prea mă integram printre alți copii si am avut probleme si in primii ani de școala din cauza asta

Copilul are anumite preferințe afective si acestea nu depind de atitudinea parintilor si de educație ci de modul in care s-a diferențiat creierul. Si eu când eram mica mă simțeam mult mai bine in compania persoanelor de sex feminin. Si acum îmi aduc aminte cat de atașata eram de sora mai mare a unui coleg. Eu aveam 6-7 ani si ea 14. Simțeam ceva foarte plăcut in prezenta ei, ceva ce nu simțeam in prezenta băieților.

Nu datorita atitudinii mamei ajunge băiatul sa dezvolte acel atașament fata de mama pe care majoritatea fetițelor nu îl dezvolta. Aceasta este o caracteristica dimorfica sexual care se observa in copilărie. Eu am dezvoltat acel atașament fata de mama si simțeam nevoia sa stau mereu cu ea in timp ce mirosul tatălui meu mă deranja. Era un miros intepator care se simțea mai ales in sebumul de pe pielea capului. Se știe ca glandele sebacee secreta si feromoni. Se pare ca acești feromoni mă deranjau pe mine. Ceea ce nu știa Freud este nu numai părintele isi modelează si isi influențează copilul prin educație ci si copilul are o influenta asupra părintelui prin comportamentele lui care pot fi si instinctive, structurale, nu numai formate in urma experienței de viața. O anumita atitudine a părintelui poate fi determinata si de comportamentul copilului.Copilul nu este un material maleabil pe care părintele sau profesorul poate sa îl modeleze oricum prin educație

Poate sindromul insensibilității la glucocorticoizi sa predispună femeile la homosexualitate?

Sindromul rezistentei la glucocorticoizi este cauzat de mutațiile genei receptorului pentru glucocorticoizi si se caracterizează printr-o cantitate de cortizol seric si urinar care depaseste cu mult valorile normale fara ca sa apară caracteristicile fenotipice ale sindromului Cushing(retenție de apa in țesuturi, tendința de ingrasare, topirea musculaturii).

Rezistenta la cortizol este in toate cazurile parțiala, mutațiile in forma homozigota care fac ca gena receptorului pentru glucocorticoizi sa fie total nefuncționala fiind letale.

Gena receptorului pentru glucocorticoizi este situata pe cromozomul 5(locusul 5q31-q32) si conține 9 exoni. Daca aceasta gena este mutanta organismul este rezistent la cortizol si printr-un mecanism de feedback glandele suprarenale secreta cantitati mult mai mari nu numai de cortizol dar si de androgeni(DHEA, DHEAS). Din acest punct de vedere acest sindrom seamănă foarte mult cu hiperplaziile adrenale numai ca aici deficienta nu este legata de secreția de cortizol ci de receptivitatea țesuturilor la cortizol. Femeile care au acest sindrom de multe ori se plâng de hirsutism si alte semne de virilism.

Nici in cazul meu nu ar fi exclus sa fie vorba de fapt despre așa ceva atâta timp cat cortizolul meu are valori tipice pentru sindromul Cushing(925.6 nmol/l, dintr-o proba luata la ora 8 dimineața) dar arat normal si caracteristicile fenotipice ale acestui sindrom lipsesc.

Faptul ca acest sindrom seamănă foarte mult cu hiperplazia adrenala m-a făcut sa mă gândesc daca nu cumva si acest sindrom predispune femeile la homosexualitate datorita secreției mari de androgeni suprarenali, inclusiv in perioada prenatala. Ramane de văzut daca si mutațiile genei receptorului pentru glucocorticoizi pot fi adăugate pe lunga lista a factorilor genetici care predispun femeile la homosexualitate. Din păcate nu s-a făcut nici-un studiu concludent pe tema asta si cazurile fiind rare ar fi si greu de făcut un asemenea studiu.