De ce nu s-a descoperit "gena gay"?

Argumentul multor persoane care sustin ca homosexualitatea "se invata" si este un obicei de judecat si de condamnat este ca "Nu s-a descoperit gena gay". Multi oameni ignoranti si superficiali si indoctrinati de biserica se grabesc sa zica ca daca nu s-a gasit gena homosexualitatii inseamna ca homosexualitatea nu e determinata genetic.
De fapt nu s-a descoperit o singura gena gay, o gena ale carei mutatii sa duca in toate cazurile la homosexualitate, marker genetic care sa fie prezent la toti homosexualii.
Orientarea sexuala este un caracter cantitativ, poligenic, multifactorial care poate fi determint de cel putin 10 gene la care se adauga si factorii de mediu care pot favoriza sau pot ingreuna masculinizarea prenatala a hipotalamusului si din acest motiv este gresit sa vorbim despre o gena a homosexualitatii.
Exista cel putin 10 "gene gay" la care se mai adauga si influentele hormonale din perioada prenatala, pana in luna a 5a. Fiecare dintre aceste cel putin 10 gene isi aduce contributia ei la procesul de diferentiere sexuala a creierului. In timp ce unele alele favorizeaza formarea structurilor de pe creier responsabile cu atractia fata de femeie altele o impiedica.
Daca de exemplu in cazul unui individ de sex feminin balanta este inclinata in favoarea alelelor masculinizante este foarte probabilo ca acea femeie sa fie lesbiana.
In cazul barbatilor homosexuali situatia este si mai complicata pentru ca pe langa homosexualitatea prin hipomasculinizare mai exista si homosexualitate prin hipermasculinizare si homosexualitate cauzata de mutatiile genelor direct responsabile cu formarea nucleului INAH 3, gene neimplicate in metabolismul hormonal.
Este total gresit sa spunem ca daca nu s-a descoperit gena gay inseamna ca aceasta nu exista si homosexualitatea e o alegere sau un comportament invatat pentru ca nu exista doar o singura gebna gay ci foarte multe care pot interactionaia intre ele si cu factorii de mediu PRENATAL. Daca noi nu am reusit sa descoperim gena gay nu inseamna ca homosexualitatea nu este determinata genetic.
Avand in vedere caracterul complex al procesului de diferentiere sexuala a creierului, proces in care sunt implicate toate genele implicate in metabolismul steroidian la care se adauga Xq28 si inca cateva gene plus factorii legati de mediul prenatal este destul de greu pentru oamenii de stiinta sa dovedeasca ca exista un determinism genetic dar el exista. Viciul fundamental al multor studii care s-au facut pana acum este faptul ca s-a pornit de la premiza ca trebuie sa fie acelasi determinism genetic in toate cazurile. Un studiu concludent ar fi un studiu in care s-ar investiga toate genele implicate in metabolismul hormonal, toate alelele masculinizante si feminizante, nu doar Xq28 sau alt marker genetic care poate duce la homosexualitate doar in unele dintre cazuri, nu in toate.
Se cunoaste mecanismul prin care se formeaza pe creier structurile responsabile cu atractia sexuala fata de femele. Experimentele pe animale au dovedit ca androgenii din perioada prenatala la primate sau perinatala la mamiferele inferioare duc la masculinizarea hipotalamusului (soarecii si sobolanii castrati imediat dupa nastere prezinta reflexul de lordoza, comportament specific femelelor in timp ce femelele care au fost injectate cu androgeni nu mai au reflexul de lordoza si incearca sa se imperecheze cu alte femele) si de aici reiese ca genele implicate in metabolismul hormonilor androgeni (gena receptorului androgenic, CYP 17, gena pentru aromataza, gena pentru SHBG si inca cateva gene responsabile cu activitatea suprarenalelor) sunt implicate in determinismul orientarii sexuale.

Oare dupa aceasta descoperire asexualitatea feminina va fi recunoscuta?

Cercetatorii de la Universitatea din Detroit au descoperit ca femeile cu HSDD(apetit sexual hipoactiv) reactioneaza diferit la imaginile cu continut erotic. Femeile cu HSDD nu simt nevoia sa faca sex nici cu un barbat nici cu o femeie. In timp ce la majoritatea femeilor (peste 80%) anumite zone de pe creier se activeaza la vizionarea imaginilor cu continut erotic la femeile cu HSDD nu se intampla nimic.
Acest HSDD nu e altceva decat asexualitatea pe care ei o considera in mod gresit o boala. Confom unor studii mai vechi se pare ca 19% dintre femeile singure care nu au fost niciodata maritate sunt asexuale, asexualitatea fiind mult mai raspandita decat lesbianismul exclusiv in randul femeilor (situatie inversa fata de ceea ce se intampla la barbati unde din randul celor care nu simt nici-o atractie sexuala fata de sexul opus 80% sunt homosexuali si 20% asexuali, doar 1% din totalul barbatilor fiind asexuali).
Aceasta descoperire ar trebui sa duca la recunoasterea si acceptarea asexualitatii feminine (asa cum a fost recunoscuta si homosexualitatea dupa ce s-a descoperit ca aceasta tine de structura creierului, de gene si de dezvoltarea penatala, nu de boli, dezechilibre hormonale sau experienta de viata)
Ei gresesc fundamental pentru ca considera asexualitatea o boala si o disfunctie si incerca cu disperare sa inventeze un medicament care sa "vindece" aceste persoane, un fel de viagra pentru femei. Nu e deloc corect pentru ca problema aceasta a normalitatii este relativa, copii se pot face si prin insamantare artificiala, evitandu-se contactul sexual, indivizii asexuali nu dernjeaza cu nimic pe nimeni si lipsa sexului are si avantaje cum ar fi faptul ca nu exista riscul de a lua o boala cu transmitere sexuala sau de a aparea o sarcina nedorita. Multe femei asexuale fac compromisuri, stau cu un barbat cu care nu sunt deloc fericite facandu-l si pe el nefericit si incearca sa se schimbe de teama sa nu ramana singure. In loc sa se incerce fara succes "vindecarea" lor femeile asexuale ar trebui sa fie invatate sa se accepte asa cum sunt si ajutate sa triasca o viata lipsita de sexualitate asa cum si-ar dori si ele.
La fel ca si homosexualitatea si bisexualitatatea asexualitatea ar trebui sa fie recunoscuta ca o orientare sexuala de sine statatoare iar societatea ar trebui sa lase si loc pentru asexuali, nu sa incerce sa-i schimbe. La fel ca si homosexualitatea si bisexualitatea asexualitatea tine de structura creierului si nu de hormoni, de tot felul de factori de mediu sau de experienta de viata.
Se pare ca in creierul unui asexual nu exista structurile impliacte in comportamentul sexual masculin dar nici cele implicate in cel feminin, creierul asexual fiind un creier de femeie din care lipsesc sau nu sunt functionale anumite circuite neuronale responsabile cu atractia sexuala fata de barbati.
Numarul femeilor asexuale este mult mai mare decat cel al barbatilor asexuali pentru ca pentru a aparea un individ asexual este nevoie in primul rand ca creierul sa nu fie masculinizat, masculinizarea ducand la formarea structurilor responsabile cu atractia sexuala fata de femei. Pe acest teren nemasculinizat esueaza si feminizarea rezultand un creier din care lipsesc atat structurile responsabile cu atractia sexuala fata de femei cat si cele responsabile cu atractia fata de barbati. Din pacate nu se cunosc nici zonele de pe creier implicate in cumportamentul sexual feminin nici genele si factorii prenatali care contribuie la formarea lor deoarece majoritatea studiilor efectuate pana acum s-au concentrat pe masculi, femelele fiind oarecum uitate si neglijate. In timp ce zona de pe creier responsabila cu atractia sexuala sexuala fata de femei este nucleul INAH 3 din hipotalamus si gena direct responsabila de formarea acesteia este Xq28 pana acum nu s-a descoperit un corespondent feminin al nucleului INAH 3 sau al genei Xq28.La majoritatea embrionilor de sex masculin la care masculinizarea creierului esueaza survine feminizarea, acest proces avand o stabilitate mult mai mare decat masculinizarea. Feminizarea este planul B al naturii cand e vorba de diferentierea sexuala a creierului si este putin probabil ca la un embrion de sex masculin dupa ce a esuat masculinizarea sa esueze si feminizarea. La embrionii de sex feminin este mult mai usor ca sa apara o defeminizare legata de mutatiile genelor implicate in formarea zonelor de pe creier responsabile cu comportamentul sexual feminin sau anumiti factori de mediu perturbatori decat o defeminizare indusa de androgenizarea prenatala si masculinizarea totala a creierului si din acest motiv majoritatea femeilor care nu se simt deloc atrase de barbati sunt asexuale, nu lesbiene, lesbianismul exclusiv fiind rarisim.

Despre homosexualitatea detinutilor

I-am auzit pe multi sustinand ca toti barbatii devin homosexuali in inchisori din cauza ca nu au femei, fiind vorba de o homosexualitate conjuncturala, lucru total neadevarat deoarece si in randul detinutilor procentul homosexualilor si al bisexualilor este acelasi ca si in restul populatiei, 20% dintre detinuti putand fi homosexuali sau bisexuali. Cum detinutii sunt tinuti in grupuri mai mari de 5 persoane este imposibil ca intr-un grup de detinuti sa nu nimereasca macar unul bisexual sau homosexual, acesta este de la inceput asa, nu devine homosexual in inchisoare din cauza lipsei femeilor si inchisoarea nu il "invata" sa devina homosexual. In inchisori procentul homosexualilor nu este nici mai mic nici mai mare decat in restul societatii, homosexualitatea neavand nici-o legatura cu comportamentul deviant si antisocial al celor care ajung la inchisoare dar homosexualii si bisexualii care ajung in inchisori pot sa-i violeze pe ceilalti detinuti datorita personalitati lor antisociale care, subliniez, nu are nici-o legatura cu orientarea lor sexuala asocierea fiind pur intamplatoare si din acest motiv exista atatea violuri si acte homosexuale in puscarii, nu pentru ca acolo barbatii devin din heterosexuali homosexuali fiind "stricati" de mediul de acolo. In ceea ce-i priveste pe cei care ajung sa fie violati acestia pot foarte bine sa nu aiba nici cea mai mica tendinta homosexuala si nici nu devin homosexuali dupa ce sunt violati. Deci homosexualitatea nu are nici-o legatura cu inchisoarea, cu lipsa femeilor si nici cu comportamentul deviant si antisocial al detinutilor. Homosexualitatea este legata de dimensiunea nucleului INAH 3 din hipotalamus in timp ce personalitatea antisociala, agresivitatea si predispozitia spre infractionalitate sunt legate de alte strcuturi de pe creier, asimetria creierului, dimensiunea mai mica a lobilor temporali si/sau frontali sau anumite dezechilibre biochimice la nivelul creierului. Nu are nici-o legatura faptul ca un anumit individ este un criminal si un ticalos si a ajuns in inchisoare cu orientarea lui sexuala, sunt doua lucruri total diferite care tin de zone si structuri diferite de pe creier Numarul mic de acte homosexuale din inchisorile pentru femei se explica prin faptul ca in general in populatia feminina homosexualitatea si bisexualitatea se intalnesc mai rar decat in randul barbatilor, in timpul dezvoltarii prenatale procesul de feminizare a creierului avand o stabilitate mult mai mare decat masculinizarea, starea initiala a tuturor embrionilor fiind starea de femela. Daca ar fi adevarat ca inchisoarea ii "transforma" pe toti barbatii in homosexuali cum sustin unii de ce nu devin si femeile din inchisori toate lesbiene? Cine face asocierea dintre homosexualitate si comportamentul detinutilor le face un mare rau homosexualilor care nu au personalitati antisociale si nu sunt predispusi spre infractionalitate, nu violeaza, nu fac rau nimanui, pot munci, pot fi foarte utili societatii pot avea o viata normala numai ca in loc sa iubeasca un partener de sex opus iubesc un partener de acelasi sex.

Libertatea spune lucrurilor pe nume

Am citit un articol in libertatea despre determinismul biologic al homosexualitatii masculine. Imi place ca in sfarsit in tara noastra se spune adevarul in ceea ce priveste homosexualitatea. Acest popor trebuie sa stie ca homosexualitatea este o conditie biologica innascuta, nepatologica strict legata de difeerntierea sexuala si a fi gay nu ar trebui sa fie o rusine asa cum a fi femeie sau barbat nu este o rusine. Homosexualitatea nu este o boala sau un pacat impotriva naturii si oamenii nu ar trebui judecati pentru faptul ca o bucatica din creierul lor e ca la indivizii de sex opus. Nu stiu de ce nici macar nu s-a amintit de homosexualitatea feminina. Ar trebui sa se vorbeasca mai mult si despre determinismul biologic al homosexualitatii feminine in loc sa apara articole despre nu stiu ce vedeta care s-a sarutat cu o femeie la cine stie ce petrecere sau in cine stie ce imprejurari (si de fapt a facut-o doar de ochii paparatzilor), articole care strica si mai rau imaginea lesbienelor, acestea fiind asociate cu tot felul de personaje antisociale gen Lindsay Lohan.

Nu se reduce totul numai la sex

De la Freud încoace exista o tendința de a se supraestima sexualitatea ignorandu-se alte aspecte. Freud a ajuns chiar sa sustina inepții de genul copilului mic atras din punct de vedere sexual de mama. Prin aceste aberații Freud nu a făcut altceva decat sa incurajeze pedofilia (nu stiu daca nu cumva acest om care a stricat lumea avea tendințe spre pedofilie si incest). Freud nu știa sa facă deosebirea dintre afectivitate si sexualitate. Este adevărat ca atunci când este mic baitelul dezvolta fata de mama un atașament pe care fetița nu-l dezvolta dar asta nu înseamnă nici pe departe ca se simte atras din punct de vedere sexual de mama lui. Copilul deși este lipsit de sexualitate se poate simți atras si se poate atașa de anumite persoane, atracția emoționala fiind prezenta inca de la naștere si având legătura cu structura creierului, nu cu educația. La adult exista o legătura foarte puternica intre afectivitate si comportamentul sexual, cele doua componente făcând parte din mecanismul complex prin care omul ajunge sa iubească si sa formeze cupluri. Principalul organ “sexual” este creierul, nu organele genitale sau cele endocrine iar la nivelul acestuia pe langa instinctul sexual mai sunt encriptate o serie de instincte implicate in comportamentul reproductiv cum ar fi instinctul de cuib, instinctul de cuplu, instinctul matern etc. Pe langa componenta sexuala exista si o componenta afectiva  si așa se explica de ce exista multe femei care se îndrăgostesc de cate un bărbat si stau cu el desi nu le vine sa facă sex cu el. Creierul de femeie fiind mai dezvoltat pe latura socio-afectiva si emoționala mai ales femeile si indivizii care au creier de femeie pot iubi si fara sa existe atracția sexuala. Pe forumul asexualilor de pe www.asexuality.org sunt multi asexuali care se indragostesc si vorbesc despre o atracție si o orientare romantica care poate fi heteroromantica, homoromantica biromantica sau panromantica, asexualii aromantici fiind putini. Pe langa orientarea sexuala exista si o orientare afectiva asa ca este corect sa folosim si termenii de homoafectiv, heteroafectiv si biafectiv, zonele din creier responsabile cu afectivitatea si emoțiile fiind si ele dimorfice sexual. Totusi nucleul INAH 3 din hipotalamus este componenta decisiva in ceea ce privește preferințele legate de genul partenerului si indiferent de structura altor zone din creier, posesorii unui nucleu INAH 3 mic preferând barbatii iar cei care au un nucleu INAH 3 mare vor prefera femeile. Acest nucleu nu este legat doar de simpla atracție sexuala, de reacția primara pe care o are masculul când vede o femela receptiva ci este conectat si la zonele responsabile cu afectivitatea.  Componenta afectiva nu are nici-o legătura cu hormonii, cu funcția sexuala si actul sexual in sine, fiind prezenta si la indivizii la care funcția sexuala lipsește si nefiind modificata de modificările hormonale. Orientarea afectiva tine doar de structura creierului structura care cum s-a format in perioada prenatala așa ramane toata viața si din acest motiv chiar daca iau eu antiandrogeni si estrogeni nu incep sa ma simt atrasa de barbati si nici nu încetez sa mă simt mai bine langa o femeie decât langa un bărbat.

Pana pe 15 Decembrie stau ca pe ghimpi

Azi am vorbit iar cu Danut Cimponeriu de la genetica umana. Pe 9 vor afla profesorii care proiecte de cercetare raman si care se închid nemaifiind finanțate de la guvern. Eu fiind la master si nu la doctorat pot sa-mi realizez studiul ca tema de disertație doar daca acest poate fi încadrat intr-un proiect de cercetare deja început, eu neputând sa demarez un proiect. Pana pe 15 Decembrie când am următorul laborator de genomica cu Danut Cimponeriu treaba ramane in aer si eu stau ca pe ghimpi pentru ca nu știu care proiecte raman deschise. Daca nu voi reuși sa încadrez tema intr-un proiect finanțat de stat va trebui ori sa cer finanțare din  alta parte ori sa iau alta tema de disertație si sa mă ocup de studiul referitor la rolul genei receptorului androgenic in determinismul homosexualității feminine la doctorat. Din păcate asociația ACCEPT nu poate finanța studiul deoarece banii necesari pentru acest studiu sunt banii pe care asociația mai sus menționata ii strânge in cel puțin 7 ani. Îmi doresc foarte mult sa dovedesc ca lesbienele sunt posesoarele unor alele scurte (cu un număr mic de repetări CAG in exonul 1) ale genei receptorului androgenic, homosexualitatea feminina fiind o condiție biologica determinata genetic.

O discutie cu Danut Cimponeriu de la genetica umana

Azi am vorbit cu Danut Cimponeriu de la departamentul de genetica umana al facultatii de biologie despre studiul prin care vreau sa dovedesc ca lesbienele au alele scurte ale genei receptorului androgenic, alele caer duc la o receptivitatea mare a tesuturilor la hormonii androgeni. El mi-a zis ca pe langa numarul de repetari CAG din exonul 1 al genei receptivitatea mare la androgeni poate fi data si de anumiti factori epigenetici, legati de paternul de metilare a celor doua alele ale genei prezente la un subiect de sex feminin. M-a ingrijorat cand mi-a zis ca secventiatorul zace nefolosit de ani buni pentru ca facultatea nu are bani pentru reactivii folositi in secventieri si genotipari. Azi ar fi trebuit as facem secventieri la laborator dar am facut doar teorie pentru ca facultatea nu are reactivii necesari pentru secventieri.Am aflat ca pentru studiul meu facultatea nu va aloca fonduri dacat in masura in care ar putea fi incadrat intr-un proiect mai mare, deci daca vin eu cu o idee noua trebuie sa gasesc si sponsorizare babana pentru reactivi, primeri si tot ce mai trebuie.