Argumentul biologic

Experimentul cu spironolactona

2011-07-13T14:12:00.001-07:00

In data de 31 mai 2011 am fost la consultație la doctorița Oana Măgurean la Polizu. Nu auzisem ce aceasta doctorița in viața mea dar m-am dus acolo pentru ca mama fiind internata pentru un polip endometrial am beneficiat si eu de o consultație si o ecografie gratuita la care conform legii nu am dreptul pentru ca nu am asigurare de sănătate nefiind angajata si mama insista sa mă duc acolo pentru durerile mele cumplite pe care le am la fiecare menstruație. Aceasta doctorița s-a dovedit a fi o mare incompetenta deoarece nici nu se uita pe analize sau habar nu avea sa le interpreteze si trăgea concluzii pripite dar a făcut un singur lucru bun: Mi-a făcut o ecografie la care am văzut cu ochii mei ca am uter bicorn(uterul in loc sa fie rotund are doua “coarne” si este impartit in doua de un sept semănând foarte mult cu uterul unui mamifer inferior, probabil din cauza unor mutații regresive) dar nu admis ca din cauza acestei malformații am eu dureri cumplite la fiecare menstruație. Nu știu daca aceasta malformație uterina are legătura cu diferențierea mea sexuala din perioada prenatala si cu orientarea mea sexuala. Ea tot insista zicând ca din cauza hormonilor androgeni mă doare si zicea ca testosteronul liber e foarte mare deși scria clar pe foaia de analize ca la femei valorile normale sunt sub 4 iar eu aveam 3,1 si m-a diagnosticat greșit cu sindrom hiperandrogenic insulinorezistent sindrom pe care îl confunda cu sindromul ovarelor polichistice confuzie pe care din păcate mulți medici o fac. Mulți medici nu admit ca exista mai multe forme ale sindromului ovarelor polichistice, sindromul insulinorezistent fiind doar una dintre ele. Pentru ei orice sindrom hiperandrogenic este sindrom de ovar polichistic insulinorezistent, chiar daca analizele si faptele contrazic ceea ce au ei in cap. Persoanele cu sindrom insulinorezistent sunt in primul rând supraponderale de multe ori chiar obeze., tendința de ingrasare fiind principala caracteristica a sindromului, in timp ce eu acum am 40 kg si niciodată nu am avut mai mult de 47.

Doctorița Oana Măgurean mi-a dat o rețeta de androcur, spironolactona si un medicament contra diabetului. Dintre toate acestea am cumpărat doar spironolactona 50 de pastile de 25 mg fiecare. Spironolactona se folosește in primul rând ca diuretic pentru ca blochează receptorii pentru aldosteron dar in același timp blochează si receptorii pentru hormonii androgeni, fiind unul dintre cele mai puternice medicamente antiandrogenice.După ce am terminat finasterida pe care o mai aveam am început tratamentul. Am luat-o mai mult contra pilozității excesive dar am vrut sa vad si ce se întâmpla cu sexualitatea mea atâta timp cat receptorii androgenici sunt blocați si hormonii androgeni nu mai pot acționa deloc in corpul meu.

Pastilele fiind mici, de 25 a trebuit sa iau din 6 in 6 ore ca sa ajung la doza de 100mg necesara pentru blocarea receptorilor androgenici in așa fel incat efectele sa se facă simțite.

După cum era de așteptat libidoul meu a scăzut dramatic in timpul acestui tratament si la un moment dat nu mai simțeam deloc nevoia sa fac sex cu o alta femeie dar deși in corpul meu se produceau mai mulți estrogeni, toți androgenii din sânge fiind pana la urma convertii in estrogeni, nu am început sa mă simt atrasa de barbati, asta pentru ca creierul meu a fost defeminizat total si lipsesc structurile responsabile cu atracția sexuala fata de barbati. Cat timp aveam numai estrogeni in sânge tot o femeie îmi doream langa mine, pot spune ca mi-o doream chiar mai mult langa mine dar nevoia nu mai era una sexuala ci una afectiva. Simțeam nevoia sa mă stranga in brațe, sa o simt aproape, sa simt ca e alături de mine si mă înțelege.

O surpriza neplăcuta a fost apariția depresiei odată cu încetarea acțiunii androgenilor si scăderea libidoului. Imediat după ce am început tratamentul si mi-a dispărut libidoul am început sa dorm foarte mult si sa nu mai am chef de nimic iar după aceea am început sa plâng foarte mult si din orice.

Este cunoscut faptul ca mai ales la indivizii cu creiere masculinizate scăderea nivelului de testosteron cu sau fara adăugarea de estrogeni duce pe la scăderea libidoului dar si la depresii, depresii mai urate decât cele pe care le fac persoanele care poseda creiere de femeie, creierul de femeie fiind mult mai bine adaptat la variațiile hormonale specifice sexului feminin.

Un bărbat heterosexual, cu un creier total masculinizat intra foarte ușor in depresie si daca cantitatea de testosteron scade doar puțin, nu mai vorbesc ce se întâmpla daca este castrat si foarte mulți transsexuali MtF(cei care nu au creiere complet feminizate) au depresii severe in timpul tratamentului cu antiandrogeni si estrogeni, depresia indusa de estrogeni fiind insotita si de hiperprolactinemie.

Insasi hiperprolactinemia indusa de estrogeni poate fi un semn ca creierul a fost defeminizat si masculinizat si nu reacționează bine la estrogeni, in cazul unui creier de femeie estrogenii făcând ca hipotalamusul sa determine hipofiza sa secrete LH, nu prolactina.

Si băieții cu sexul schimbat de la naștere aveau frecvent depresii in urma administrării de estrogeni, acest lucru agravând situația si contribuind la numărul mare de sinucideri din rândul lor.

In general creierele de femeie sunt mult mai stabile si au o adaptabilitate mult mai mare deoarece in natura femelele sunt mult mai importante pentru supraviețuirea speciei, specia putând sa supraviețuiască si daca doar 10% din masculi supraviețuiesc si reușesc sa lase urmași dar fiind serios periclitata si daca mai puțin de jumătate dintre femele nu supraviețuiesc sau nu pot lașa urmași si prin urmare creierele de femeie prezintă o serie de adaptări care le protejează de depresii, de autism, de ADHD si multe altele si studii recente au demonstrat ca si schizofrenia este atenuata de prezenta estrogenilor, aceasta declansandu-se in forme grave la femei abia după menopauza.

Dar cum nici-o gena de pe Y nu este implicata in masculinizarea creierului orice creier care inițial a fost programat sa se dezvolte ca creier de femeie poate fi masculinizat de acțiunea androgenilor din perioada prenatala, indiferent de cromozomii individului.

Eu a trebuit sa întrerup tratamentul acum câteva zile deoarece spironolactona fiind un diuretic care acționează împotriva hormonilor care determina reținerea sărurilor minerale m-am trezit cu carente zdravene de sodiu magneziu si alte săruri minerale, exceptând potasiul care ramane in organism. La un moment dat începusem sa am mereu cârcei si duminica când mi-a venit menstruația am avut niște dureri cumplite insotite de crampe abdmionale care au trecut abia după ce am luat magneziu, deci e clar ca pe langa malformație si carenta de magneziu joaca un rol.

Azi am fost la un cort din oraș unde era un punct de prim ajutor si mi-am luat tensiunea. Si eu am rămas surprinsa când am văzut cat de mica e. Mă așteptam sa fie mica pentru ca eu si așa o aveam scăzuta si spironolactona scade si mai mult tensiunea dar azi de dimineața băusem o cafea care ar fi trebuit sa mi-o ridice puțin. Aveam nici mai mult nici mai puțin decât 9 cu 7. M-am hotărât sa întrerup tratamentul cu spironolactona pentru ca îmi carenteaza organismul de vitamine si săruri minerale.

Acum am o pastila de spironolactona care mi-a rămas din cele 50 si pe care probabil ca o voi păstra ca amintire alături de cutia de Yazmin de anul trecut

Era homosexualitatea feminina mai răspândita la omul de Neanderthal decât la populațiile umane actuale?

2011-07-01T14:04:00.001-07:00

Am gasit un articol interesant despre faptul ca la omul de Neanderthal raportul dintre degetul aratator si inelar era mult in favoarea inelarului ceea ce indica ca embrionii de Neanderthal erau expusi la cantitati mari de testosteron in perioada prenatala. Se pare ca la oamenii de Neanderthal o serie de alele masculinizante erau mult mai raspandite decat la oamenii din ziua de azi. Eu banuiesc ca oameni de Neanderthal erau posesorii unor alele scrute ale genei receptorului androgenic si din cauza asta receptivitatea lor fata de hormonii androgeni era mult mai mare.

Daca stăm sa ne gândim bine androgenii din perioada prenatala sunt responsabili cu formarea structurilor de pe creier care fac ca individul sa se simtă atras din punct de vedere sexual de femei si daca femeile de Neanderthal erau expuse la cantitati mai mari de testosteron in perioada prenatala sau erau mai receptive la androgeni avand alele scurte ale genei receptorului androgenic este foarte probabil ca in randul acestora sa fi fost mult mai multe lesbiene si bisexuale decât in populațiile moderne, la omul de Neanderthal homosexualitatea feminina fiind mai răspândita decât cea masculina spre deosebire de populațiile actuale in care numărul lesbienelor este mult mai mic decât cel al barbatilor homosexuali.

Si acum exista specii de maimuțe cum ar fi macacul japonez la care aproape toate femelele sunt bisexuale, fiind androgenizate prenatal si este foarte posibil ca si la omul de Neanderthal sa fi fost asa.

Din cate se stie barbatii de Neanderthal erau puțin sociabili, de la ei provenind genele pentru autism si sindromul Asperger, sindroame caracterizate printr-o masculinizare extrema a creierului in timp ce micile lor societati erau conduse de femei, fiind vorba de o forma de matriarhat. Probabil ca multe femei de Neanderthal isi asumau roluri considerate masculine de oamenii moderni si bisexualitatea se întâlnea si ea destul de des in rândul acestor femei.

Deși noi acum credem ca omul de Neanderthal a disparut de tot din istorie precum dinozaurii nu este deloc asa. Oamenii moderni, mai ales populațiile din Europa au o multime de gene mostenite de la omul de Neanderthal. Contrar a ceea ce se crede oamenii de Neanderthal nu erau izolați reproductiv de oamenii de Cromanion sau alte varietati umane, oamenii moderni fiind rezultatul hibridării dintre oamenii de Neanderthal, oamenii de Cromanion, Denisovanii, o varietate umana descoperita recent in Asia si alte tiputi de Homo sapiens.

De la omul de Neanderthal moștenim noi o serie de gene cum ar fi genele pentru autism dar si o serie de alele masculinizate cum ar fi alele scurte ale genei receptorului androgenic si multe altele care pot fi considerate gene pentru homosexualitate la indivizii de sex feminin.

Cum tratam pedofilia?

2011-06-29T10:54:00.001-07:00

Din pacate multi necunoscatori tind sa confunde homosexualitatea cu pedofilia desi sunt doua lucruri total diferite. In timp ce un homosexual se simte atras din punct de vedere sexual de indivizii de acelasi sex pentru ca nucleul INAH 3 din hipotalamus este organizat ca la indivizii de sex opus, un pedofil are reacții sexuale fata de copii pentru ca la acesta instinctul sexual se amesteca cu instinctul matern si ca urmare prezenta copilului provoacă o erecție. Creierul pedofilului confunda obiectul instinctului matern, in speța copilul, cu obiectul instinctului sexual, partenerul sexual.

Spre deosebire de homosexualitate pedofilia poate fi considerata o boala pentru ca aduce grave prejudicii celor din jur.

Pe langa pedofilii sadici care violează copii si sunt un adevarat pericol pentru societate exista si multi barbati care ajung la psiholog sau la sexolog pentru ca le plac copiii dar au si pulsiuni sexuale fata de acestia, fiind vorba de o pedofilie afectiva. La acesti oameni iubirea materna se amesteca cu sexualitatea debordanta si agresivitatea data de testosteron.

Ramane o mare întrebare la care trebuie sa ne gândim: De ce nu exista femei pedofile?

Toti pedofilii sadici, periculosi pentru societate care molesteaza copii sunt barbati deoarece femeile au mult mai putin testosteron si nu au un penis care sa intre in erecție si in consecința la o femeie instinctul matern se manifesta mult mai puternic decât instinctul sexual care de multe ori se reduce la componenta lui afectiva. Cu cat cantitatea de testosteron e mai mare cu atat libidoul e mai mare si la barbati cantitatea de testosteron este mult mai mare decât la femei.

După părerea mea cea mai buna metoda pentru vindecarea pedofililor nu este tinerea lor in închisori de unde ies la fel de periculoși ci operația de schimbare de sex urmata de un tratament cu hormoni feminini pe viața, totul făcut obligatoriu. In acest fel un pedofil periculos ar deveni o femeie mămoasa si iubitoare care ar iubi copiii fara sa-i agreseze sexual. In lipsa testiculelor a penisului si a hormonilor androgeni individul nu va mai avea pulsiuni sexual-agresive, ramanand doar componenta afectiva.

Același procedeu ar trebui aplicat si in cazul violatorilor, după intervenția chirurgicala si după tratament aceștia nemaiputând sa comită nici-un alt viol.

Pentru un violator schimbarea forțata de sex ar fi o pedeapsa mult mai grea si mai de temut decât închisoarea in care acesta poate sa comita alte violuri pentru ca dupa ce iese de acolo sa devina si mai periculos si sa o ia de la capăt cu comportamentul sexual-agresiv.

Acum se discuta in parlament o lege care prevede castrarea chimica a pedofililor abia la a 3a abatere. Eu i-as propune deputatului Alin Popoviciu sa modifice legea in asa fel incat pedofilii sa fie supusi unei operatii care presupune castrarea chirurgicala si indepartarea penisului, cu sau fara realizarea unui neovagin, dupa care individul respectiv sa fie obligat sa ia toata viata hormoni estrogeni si antiandrogeni.

Castrarea chimica se face cu antiandrogeni puternici cum este acetatul de ciproteron care se gaseste in pastilele de Androcur. Din pacate castrarea chimica nu este definitiva iar la intreruperea tratamentului pedofilul poate sa aiba iar pulsiuni sexuale si sa abuzeze alti copii. Castrarea chirurgicala este mult mai eficienta deoarece este ireversibila iar daca este indepartat si penisul individul nu va mai avea cum sa abuzeze de copii.

După 7 luni de finasterida

2011-06-29T05:27:00.001-07:00

După 7 luni de tratament cu finasterida am constatat ca parul de pe burta si de pe sani s-a transformat intr-un puf fin si blond, pe picioare creste atat de fin si de blond incat începe sa se vadă abia la 2 saptamani după ce l-am ras, parul din cap a crescut mult mai repede si a ajuns la lungimea de 50 cm si nu se mai umple atat de repede de seboree si acneea s-a redus vizibil. Acum si când ma uit in oglinda arat mult mai feminin decât înainte si mi-a zis o prietena ca am pielea mult mai fina. Din cauza ca 5alfa-reductaza a fost blocata s-a activat aromataza si androgenii din corpul meu au fost convertiți in estrogeni rezultând o cantitate mai mare de hormoni feminini. Din cauza acestor hormoni feminini am avut mai des dureri de cap, dar nu ca atunci când luam Yasmin, precum se prioade când plângeam din orice.

De 3 zile la sfatul doctoritei Oana Magurean de la Polizu (care mi-a descoperit si o malformație uterina la ecografie, un uter bicorn septat din cauza caruia am dureri cumplite la fiecare menstruatie, dar a continuat sa zica ca durerile au cauze hormonale si a incercat sa-mi prescrie tot Yasmin dar pana la urma am reusit sa o conving sa-mi prescrie androcur si spironolactona) am înlocuit finasterida cu spironolactona, un alt antiandrogen care actioneaza mai mult la nivelul glandelor suprarenale dar blochează si receptorii androgenici. Daca exista o rezistenta la cortizol cum ar indica analizele mele in care cortizolul mi-a iesit dublu in ciuda faptul ca lipsesc cu desavarsire manifestarile fenotipice ale sindromului Cushing atunci spironolactona este varianta cea mai buna pentru mine pentru ca pe langa receptorii androgenici mai blochează si receptorii pentru aldosteron (hormon secretat in exces in cazul sindromului rezistentei la glucocorticoizi)

De ce nu s-a descoperit "gena gay"?

2011-02-26T03:57:00.000-08:00

Argumentul multor persoane care sustin ca homosexualitatea "se invata" si este un obicei de judecat si de condamnat este ca "Nu s-a descoperit gena gay". Multi oameni ignoranti si superficiali si indoctrinati de biserica se grabesc sa zica ca daca nu s-a gasit gena homosexualitatii inseamna ca homosexualitatea nu e determinata genetic.
De fapt nu s-a descoperit o singura gena gay, o gena ale carei mutatii sa duca in toate cazurile la homosexualitate, marker genetic care sa fie prezent la toti homosexualii.
Orientarea sexuala este un caracter cantitativ, poligenic, multifactorial care poate fi determint de cel putin 10 gene la care se adauga si factorii de mediu care pot favoriza sau pot ingreuna masculinizarea prenatala a hipotalamusului si din acest motiv este gresit sa vorbim despre o gena a homosexualitatii.
Exista cel putin 10 "gene gay" la care se mai adauga si influentele hormonale din perioada prenatala, pana in luna a 5a. Fiecare dintre aceste cel putin 10 gene isi aduce contributia ei la procesul de diferentiere sexuala a creierului. In timp ce unele alele favorizeaza formarea structurilor de pe creier responsabile cu atractia fata de femeie altele o impiedica.
Daca de exemplu in cazul unui individ de sex feminin balanta este inclinata in favoarea alelelor masculinizante este foarte probabilo ca acea femeie sa fie lesbiana.
In cazul barbatilor homosexuali situatia este si mai complicata pentru ca pe langa homosexualitatea prin hipomasculinizare mai exista si homosexualitate prin hipermasculinizare si homosexualitate cauzata de mutatiile genelor direct responsabile cu formarea nucleului INAH 3, gene neimplicate in metabolismul hormonal.
Este total gresit sa spunem ca daca nu s-a descoperit gena gay inseamna ca aceasta nu exista si homosexualitatea e o alegere sau un comportament invatat pentru ca nu exista doar o singura gebna gay ci foarte multe care pot interactionaia intre ele si cu factorii de mediu PRENATAL. Daca noi nu am reusit sa descoperim gena gay nu inseamna ca homosexualitatea nu este determinata genetic.
Avand in vedere caracterul complex al procesului de diferentiere sexuala a creierului, proces in care sunt implicate toate genele implicate in metabolismul steroidian la care se adauga Xq28 si inca cateva gene plus factorii legati de mediul prenatal este destul de greu pentru oamenii de stiinta sa dovedeasca ca exista un determinism genetic dar el exista. Viciul fundamental al multor studii care s-au facut pana acum este faptul ca s-a pornit de la premiza ca trebuie sa fie acelasi determinism genetic in toate cazurile. Un studiu concludent ar fi un studiu in care s-ar investiga toate genele implicate in metabolismul hormonal, toate alelele masculinizante si feminizante, nu doar Xq28 sau alt marker genetic care poate duce la homosexualitate doar in unele dintre cazuri, nu in toate.
Se cunoaste mecanismul prin care se formeaza pe creier structurile responsabile cu atractia sexuala fata de femele. Experimentele pe animale au dovedit ca androgenii din perioada prenatala la primate sau perinatala la mamiferele inferioare duc la masculinizarea hipotalamusului (soarecii si sobolanii castrati imediat dupa nastere prezinta reflexul de lordoza, comportament specific femelelor in timp ce femelele care au fost injectate cu androgeni nu mai au reflexul de lordoza si incearca sa se imperecheze cu alte femele) si de aici reiese ca genele implicate in metabolismul hormonilor androgeni (gena receptorului androgenic, CYP 17, gena pentru aromataza, gena pentru SHBG si inca cateva gene responsabile cu activitatea suprarenalelor) sunt implicate in determinismul orientarii sexuale.

Oare dupa aceasta descoperire asexualitatea feminina va fi recunoscuta?

2011-01-28T03:01:00.001-08:00

Cercetatorii de la Universitatea din Detroit au descoperit ca femeile cu HSDD(apetit sexual hipoactiv) reactioneaza diferit la imaginile cu continut erotic. Femeile cu HSDD nu simt nevoia sa faca sex nici cu un barbat nici cu o femeie. In timp ce la majoritatea femeilor (peste 80%) anumite zone de pe creier se activeaza la vizionarea imaginilor cu continut erotic la femeile cu HSDD nu se intampla nimic.
Acest HSDD nu e altceva decat asexualitatea pe care ei o considera in mod gresit o boala. Confom unor studii mai vechi se pare ca 19% dintre femeile singure care nu au fost niciodata maritate sunt asexuale, asexualitatea fiind mult mai raspandita decat lesbianismul exclusiv in randul femeilor (situatie inversa fata de ceea ce se intampla la barbati unde din randul celor care nu simt nici-o atractie sexuala fata de sexul opus 80% sunt homosexuali si 20% asexuali, doar 1% din totalul barbatilor fiind asexuali).
Aceasta descoperire ar trebui sa duca la recunoasterea si acceptarea asexualitatii feminine (asa cum a fost recunoscuta si homosexualitatea dupa ce s-a descoperit ca aceasta tine de structura creierului, de gene si de dezvoltarea penatala, nu de boli, dezechilibre hormonale sau experienta de viata)
Ei gresesc fundamental pentru ca considera asexualitatea o boala si o disfunctie si incerca cu disperare sa inventeze un medicament care sa "vindece" aceste persoane, un fel de viagra pentru femei. Nu e deloc corect pentru ca problema aceasta a normalitatii este relativa, copii se pot face si prin insamantare artificiala, evitandu-se contactul sexual, indivizii asexuali nu dernjeaza cu nimic pe nimeni si lipsa sexului are si avantaje cum ar fi faptul ca nu exista riscul de a lua o boala cu transmitere sexuala sau de a aparea o sarcina nedorita. Multe femei asexuale fac compromisuri, stau cu un barbat cu care nu sunt deloc fericite facandu-l si pe el nefericit si incearca sa se schimbe de teama sa nu ramana singure. In loc sa se incerce fara succes "vindecarea" lor femeile asexuale ar trebui sa fie invatate sa se accepte asa cum sunt si ajutate sa triasca o viata lipsita de sexualitate asa cum si-ar dori si ele.
La fel ca si homosexualitatea si bisexualitatatea asexualitatea ar trebui sa fie recunoscuta ca o orientare sexuala de sine statatoare iar societatea ar trebui sa lase si loc pentru asexuali, nu sa incerce sa-i schimbe. La fel ca si homosexualitatea si bisexualitatea asexualitatea tine de structura creierului si nu de hormoni, de tot felul de factori de mediu sau de experienta de viata.
Se pare ca in creierul unui asexual nu exista structurile impliacte in comportamentul sexual masculin dar nici cele implicate in cel feminin, creierul asexual fiind un creier de femeie din care lipsesc sau nu sunt functionale anumite circuite neuronale responsabile cu atractia sexuala fata de barbati.
Numarul femeilor asexuale este mult mai mare decat cel al barbatilor asexuali pentru ca pentru a aparea un individ asexual este nevoie in primul rand ca creierul sa nu fie masculinizat, masculinizarea ducand la formarea structurilor responsabile cu atractia sexuala fata de femei. Pe acest teren nemasculinizat esueaza si feminizarea rezultand un creier din care lipsesc atat structurile responsabile cu atractia sexuala fata de femei cat si cele responsabile cu atractia fata de barbati. Din pacate nu se cunosc nici zonele de pe creier implicate in cumportamentul sexual feminin nici genele si factorii prenatali care contribuie la formarea lor deoarece majoritatea studiilor efectuate pana acum s-au concentrat pe masculi, femelele fiind oarecum uitate si neglijate. In timp ce zona de pe creier responsabila cu atractia sexuala sexuala fata de femei este nucleul INAH 3 din hipotalamus si gena direct responsabila de formarea acesteia este Xq28 pana acum nu s-a descoperit un corespondent feminin al nucleului INAH 3 sau al genei Xq28.La majoritatea embrionilor de sex masculin la care masculinizarea creierului esueaza survine feminizarea, acest proces avand o stabilitate mult mai mare decat masculinizarea. Feminizarea este planul B al naturii cand e vorba de diferentierea sexuala a creierului si este putin probabil ca la un embrion de sex masculin dupa ce a esuat masculinizarea sa esueze si feminizarea. La embrionii de sex feminin este mult mai usor ca sa apara o defeminizare legata de mutatiile genelor implicate in formarea zonelor de pe creier responsabile cu comportamentul sexual feminin sau anumiti factori de mediu perturbatori decat o defeminizare indusa de androgenizarea prenatala si masculinizarea totala a creierului si din acest motiv majoritatea femeilor care nu se simt deloc atrase de barbati sunt asexuale, nu lesbiene, lesbianismul exclusiv fiind rarisim.

Despre homosexualitatea detinutilor

2011-01-09T07:00:00.000-08:00

I-am auzit pe multi sustinand ca toti barbatii devin homosexuali in inchisori din cauza ca nu au femei, fiind vorba de o homosexualitate conjuncturala, lucru total neadevarat deoarece si in randul detinutilor procentul homosexualilor si al bisexualilor este acelasi ca si in restul populatiei, 20% dintre detinuti putand fi homosexuali sau bisexuali. Cum detinutii sunt tinuti in grupuri mai mari de 5 persoane este imposibil ca intr-un grup de detinuti sa nu nimereasca macar unul bisexual sau homosexual, acesta este de la inceput asa, nu devine homosexual in inchisoare din cauza lipsei femeilor si inchisoarea nu il "invata" sa devina homosexual. In inchisori procentul homosexualilor nu este nici mai mic nici mai mare decat in restul societatii, homosexualitatea neavand nici-o legatura cu comportamentul deviant si antisocial al celor care ajung la inchisoare dar homosexualii si bisexualii care ajung in inchisori pot sa-i violeze pe ceilalti detinuti datorita personalitati lor antisociale care, subliniez, nu are nici-o legatura cu orientarea lor sexuala asocierea fiind pur intamplatoare si din acest motiv exista atatea violuri si acte homosexuale in puscarii, nu pentru ca acolo barbatii devin din heterosexuali homosexuali fiind "stricati" de mediul de acolo. In ceea ce-i priveste pe cei care ajung sa fie violati acestia pot foarte bine sa nu aiba nici cea mai mica tendinta homosexuala si nici nu devin homosexuali dupa ce sunt violati. Deci homosexualitatea nu are nici-o legatura cu inchisoarea, cu lipsa femeilor si nici cu comportamentul deviant si antisocial al detinutilor. Homosexualitatea este legata de dimensiunea nucleului INAH 3 din hipotalamus in timp ce personalitatea antisociala, agresivitatea si predispozitia spre infractionalitate sunt legate de alte strcuturi de pe creier, asimetria creierului, dimensiunea mai mica a lobilor temporali si/sau frontali sau anumite dezechilibre biochimice la nivelul creierului. Nu are nici-o legatura faptul ca un anumit individ este un criminal si un ticalos si a ajuns in inchisoare cu orientarea lui sexuala, sunt doua lucruri total diferite care tin de zone si structuri diferite de pe creier Numarul mic de acte homosexuale din inchisorile pentru femei se explica prin faptul ca in general in populatia feminina homosexualitatea si bisexualitatea se intalnesc mai rar decat in randul barbatilor, in timpul dezvoltarii prenatale procesul de feminizare a creierului avand o stabilitate mult mai mare decat masculinizarea, starea initiala a tuturor embrionilor fiind starea de femela. Daca ar fi adevarat ca inchisoarea ii "transforma" pe toti barbatii in homosexuali cum sustin unii de ce nu devin si femeile din inchisori toate lesbiene? Cine face asocierea dintre homosexualitate si comportamentul detinutilor le face un mare rau homosexualilor care nu au personalitati antisociale si nu sunt predispusi spre infractionalitate, nu violeaza, nu fac rau nimanui, pot munci, pot fi foarte utili societatii pot avea o viata normala numai ca in loc sa iubeasca un partener de sex opus iubesc un partener de acelasi sex.

Libertatea spune lucrurilor pe nume

2010-12-04T13:43:00.001-08:00

Am citit un articol in libertatea despre determinismul biologic al homosexualitatii masculine. Imi place ca in sfarsit in tara noastra se spune adevarul in ceea ce priveste homosexualitatea. Acest popor trebuie sa stie ca homosexualitatea este o conditie biologica innascuta, nepatologica strict legata de difeerntierea sexuala si a fi gay nu ar trebui sa fie o rusine asa cum a fi femeie sau barbat nu este o rusine. Homosexualitatea nu este o boala sau un pacat impotriva naturii si oamenii nu ar trebui judecati pentru faptul ca o bucatica din creierul lor e ca la indivizii de sex opus. Nu stiu de ce nici macar nu s-a amintit de homosexualitatea feminina. Ar trebui sa se vorbeasca mai mult si despre determinismul biologic al homosexualitatii feminine in loc sa apara articole despre nu stiu ce vedeta care s-a sarutat cu o femeie la cine stie ce petrecere sau in cine stie ce imprejurari (si de fapt a facut-o doar de ochii paparatzilor), articole care strica si mai rau imaginea lesbienelor, acestea fiind asociate cu tot felul de personaje antisociale gen Lindsay Lohan.

Nu se reduce totul numai la sex

2010-12-04T05:07:00.001-08:00

De la Freud încoace exista o tendința de a se supraestima sexualitatea ignorandu-se alte aspecte. Freud a ajuns chiar sa sustina inepții de genul copilului mic atras din punct de vedere sexual de mama. Prin aceste aberații Freud nu a făcut altceva decat sa incurajeze pedofilia (nu stiu daca nu cumva acest om care a stricat lumea avea tendințe spre pedofilie si incest). Freud nu știa sa facă deosebirea dintre afectivitate si sexualitate. Este adevărat ca atunci când este mic baitelul dezvolta fata de mama un atașament pe care fetița nu-l dezvolta dar asta nu înseamnă nici pe departe ca se simte atras din punct de vedere sexual de mama lui. Copilul deși este lipsit de sexualitate se poate simți atras si se poate atașa de anumite persoane, atracția emoționala fiind prezenta inca de la naștere si având legătura cu structura creierului, nu cu educația. La adult exista o legătura foarte puternica intre afectivitate si comportamentul sexual, cele doua componente făcând parte din mecanismul complex prin care omul ajunge sa iubească si sa formeze cupluri. Principalul organ “sexual” este creierul, nu organele genitale sau cele endocrine iar la nivelul acestuia pe langa instinctul sexual mai sunt encriptate o serie de instincte implicate in comportamentul reproductiv cum ar fi instinctul de cuib, instinctul de cuplu, instinctul matern etc. Pe langa componenta sexuala exista si o componenta afectiva si așa se explica de ce exista multe femei care se îndrăgostesc de cate un bărbat si stau cu el desi nu le vine sa facă sex cu el. Creierul de femeie fiind mai dezvoltat pe latura socio-afectiva si emoționala mai ales femeile si indivizii care au creier de femeie pot iubi si fara sa existe atracția sexuala. Pe forumul asexualilor de pe www.asexuality.org sunt multi asexuali care se indragostesc si vorbesc despre o atracție si o orientare romantica care poate fi heteroromantica, homoromantica biromantica sau panromantica, asexualii aromantici fiind putini. Pe langa orientarea sexuala exista si o orientare afectiva asa ca este corect sa folosim si termenii de homoafectiv, heteroafectiv si biafectiv, zonele din creier responsabile cu afectivitatea si emoțiile fiind si ele dimorfice sexual. Totusi nucleul INAH 3 din hipotalamus este componenta decisiva in ceea ce privește preferințele legate de genul partenerului si indiferent de structura altor zone din creier, posesorii unui nucleu INAH 3 mic preferând barbatii iar cei care au un nucleu INAH 3 mare vor prefera femeile. Acest nucleu nu este legat doar de simpla atracție sexuala, de reacția primara pe care o are masculul când vede o femela receptiva ci este conectat si la zonele responsabile cu afectivitatea. Componenta afectiva nu are nici-o legătura cu hormonii, cu funcția sexuala si actul sexual in sine, fiind prezenta si la indivizii la care funcția sexuala lipsește si nefiind modificata de modificările hormonale. Orientarea afectiva tine doar de structura creierului structura care cum s-a format in perioada prenatala așa ramane toata viața si din acest motiv chiar daca iau eu antiandrogeni si estrogeni nu incep sa ma simt atrasa de barbati si nici nu încetez sa mă simt mai bine langa o femeie decât langa un bărbat.

Pana pe 15 Decembrie stau ca pe ghimpi

2010-11-26T10:27:00.001-08:00

Azi am vorbit iar cu Danut Cimponeriu de la genetica umana. Pe 9 vor afla profesorii care proiecte de cercetare raman si care se închid nemaifiind finanțate de la guvern. Eu fiind la master si nu la doctorat pot sa-mi realizez studiul ca tema de disertație doar daca acest poate fi încadrat intr-un proiect de cercetare deja început, eu neputând sa demarez un proiect. Pana pe 15 Decembrie când am următorul laborator de genomica cu Danut Cimponeriu treaba ramane in aer si eu stau ca pe ghimpi pentru ca nu știu care proiecte raman deschise. Daca nu voi reuși sa încadrez tema intr-un proiect finanțat de stat va trebui ori sa cer finanțare din alta parte ori sa iau alta tema de disertație si sa mă ocup de studiul referitor la rolul genei receptorului androgenic in determinismul homosexualității feminine la doctorat. Din păcate asociația ACCEPT nu poate finanța studiul deoarece banii necesari pentru acest studiu sunt banii pe care asociația mai sus menționata ii strânge in cel puțin 7 ani. Îmi doresc foarte mult sa dovedesc ca lesbienele sunt posesoarele unor alele scurte (cu un număr mic de repetări CAG in exonul 1) ale genei receptorului androgenic, homosexualitatea feminina fiind o condiție biologica determinata genetic.

O discutie cu Danut Cimponeriu de la genetica umana

2010-10-29T10:07:00.000-07:00

Azi am vorbit cu Danut Cimponeriu de la departamentul de genetica umana al facultatii de biologie despre studiul prin care vreau sa dovedesc ca lesbienele au alele scurte ale genei receptorului androgenic, alele caer duc la o receptivitatea mare a tesuturilor la hormonii androgeni. El mi-a zis ca pe langa numarul de repetari CAG din exonul 1 al genei receptivitatea mare la androgeni poate fi data si de anumiti factori epigenetici, legati de paternul de metilare a celor doua alele ale genei prezente la un subiect de sex feminin. M-a ingrijorat cand mi-a zis ca secventiatorul zace nefolosit de ani buni pentru ca facultatea nu are bani pentru reactivii folositi in secventieri si genotipari. Azi ar fi trebuit as facem secventieri la laborator dar am facut doar teorie pentru ca facultatea nu are reactivii necesari pentru secventieri.Am aflat ca pentru studiul meu facultatea nu va aloca fonduri dacat in masura in care ar putea fi incadrat intr-un proiect mai mare, deci daca vin eu cu o idee noua trebuie sa gasesc si sponsorizare babana pentru reactivi, primeri si tot ce mai trebuie.

Finasterida

2010-10-29T09:47:00.000-07:00

Deoarece ciproteronul nu poate fi luat timp indelungat pentru ca distruge ficatul m-am hotarat sa schimb tratamentul pentru hirsutism si sa trec pe finasterida. Finasterida blocheaza 5-alfa reductaza (enzima care transforma testosteronul in DHT, un androgen mult mai puternic din cauza caruia creste parul de pe corp in timp ce cel din cap se scurteaza si se rareste). Finasterida actioneaza doar la nievlul pielii mele blocand aceasta enzima si nu are efecte secundare. Aceasta substanta nu influenteaza deloc libidoul meu deoarece in afara de DHT care e prezent doar in piele toti ceilalti hormoni se secreta ca inainte.
Nu stiu de ce la noi in tara nu exista nimic de uz extern pe baza de finasterida.

Vesti noi de la laboratoarele facultatii de biologie

2010-10-18T06:11:00.000-07:00

Am vorbit saptamana trecuta cu mai multi profesori de la catedra de genetica a facultatii de biologie din Bucuresti si am aflat ca aparatul necesar pentru determinarea numarului de repetari CAG din exonul 1 al genei receptorului androgenic e intr-un laborator din cladirea facultatii de biologie, un laborator care tine de facultatea de biochimie. Pentru a dovedi ca lesbienele au alele scurte ale genei receptorului androgenic va trebui sa determin numarul de repetari CAG din exonul 1 al genei de pe ambele alele ale fiecarui subiect.O sa fie mai problematic cu reactivii care sunt foarte scumpi si cu gasirea subiectilor. Este nevoie si de niste documente pe care subiectii le vor semna pentru a dovedi ca si-au dat acordul pentru prelevarea de probe biologice. Va fi nevoie si de o asistenta care sa recolteze probele de sange.

Dupa 10 zile de androcur

2010-10-11T00:05:00.000-07:00

Azi e a 10a zi in care iau androcur (cyproteron acetat). De cand iau acest antiandrogen parul meu de pe corp a inceput sa devina mai blond si mai fin, parul din cap nu mai e sufocat de seboree si matreata si nu mai am acnee. Am inceput sa iau din prima zi a ciclului menstrual si acesta a fost primul meu ciclu fara dureri menstruale. Se pare ca androgenii joaca un rol si in aparitia durerilor cumplite de uter si ovare pe care le am la fiecare menstruatie. In aceste zile nu am mai avut acele porniri sexuale fata de alte femei si am dormit linistita fara sa am acele vise erotice care nu ma mai lasau sa dorm dar a ramas ceva, o componenta emotionala. Barbatii nu au inceput sa ma atraga deloc si acest lucru nu se intampla nici daca iau estrogeni, ceea ce dovedeste ca creierul meu a fost defeminizat total. Androcurul nu numai ca blocheaza receptorii androgenici dar linisteste si hipotalamusul, hipofiza nemaisecretand gonadotropi si ACTH. In acest fel este impiedicata secretia de androgeni ovarieni si suprarenalieni dar si secretia de estrogeni, estrogenii fiind secretati de ovare prin aromatizarea androgenilor. Din acest motiv se recomanda ca androcurul sa fie asociat cu estrogeni dar eu nu am mai luat si estrogeni pentru ca imi dau dureri de cap si imi cresc foarte mult valoarea prolactinei. Eu cat timp iau androcur practic nu am hormoni sexuali. M-am temut ca lipsa hormonilor o sa ma faca sa ma ingras dar in fericire greutatea mea a ramas constanta. Voi continua tratamentul cu androcur pana la disparitia parului de pe corp, asta insemnand cel putin 6 luni de tratament neintrerupt.

Androcur

2010-10-02T02:20:00.001-07:00

Datorita faptului ca in ultimul timp am avut pulsiuni sexuale foarte puternice si nu am putut sa dorm din cauza faptului ca simteam nevoia sa fac sex cu alte femei m-am hotarat sa fac un mic experiment pe propria piele. De azi am inceput sa iau antiandrogenul Androcur (cyproteron acetat), o substanta care blocheaza receptorii androgenici impiedicand actiunea hormonilor androgeni. Aceest medicament este foarte util impotriva hirsutismului si altor semne de virilizare.
O folie cu 10 pastile m-a costat 40 de lei. Din fericire nu a fost nevoie de reteta de la medic.
Ma intreb daca dupa acest tratament nu voi mai simti deloc acea atractie sexuala fata de alte femei. Oricum nu prea cred ca aceste pastile, combinate sau nu cu hormoni estrogeni ma vor face sa ma simt atrasa de barbati, acest lucru fiind posibil doar in cazul in care pe creierul meu ar exista totusi structurile implicate in comportamentul sexual feminin. Acesta este un test care poate indica daca creierul meu a fost sau nu defeminizat. Am citit ca antiandrogenii au si un efect anafrodisiac, facand praf libidoul. Este foarte probabil ca acest tratament sa ma faca asexuala.
De data asta nu voi lua deloc estrogeni pentru ca imi creeaza migrene.
Sunt foarte curioasa cum va evoula sexualitatea mea sub influenta tratamentului de feminizare.

Diferente intre om si sobolan in ceea ce priveste modul de diferentiere sexuala a creierului

2010-09-21T04:13:00.000-07:00

S-au facut numeroase experimente pe soareci si sobolani prin care s-au creat in laborator animale homosexuale fie prin castrarea timpurie a masculilor, fie prin tratarea cu testosteron sau cu estradiol a femelelor. La sobolan ca si la alte non-primate structurile de pe creier responsabile cu comportamentul sexual masculin (comportamentul de monta) se formeaza in perioada perinatala sub influenta hormonilor androgeni care actioneaza prin receptorul estrogenic dupa ce sunt aromatizati se transformati in estrogeni, deci la aceste animale masculinizarea si defeminizarea creierului pot fi induse in mod paradoxal si de hormonii estrogeni. Castratrea masculilor si tratarea cu androgeni a femelelor nu mai au aceleasi efecte daca animalul a depasit varsta de 10 zile, ceea ce dovedeste ca zonele dimorfice sexual asa cum s-au format in acea perioada asa raman toata viata.
De ce la aceste mamifere creierele femelelor nu sunt masculinizate si defeminizate de estrogenii proveniti de la mama?
Creierul embrionului este protejat de alfa-fetoproteina (AFP), o proteina care actioneaza ca si proteina SHBG (Sex Hormone Binding Globulin) de la om inactivand estrogenii. Femelele care au mutatii in gena pentru AFP si le lipseste aceasta proteina fiind defeminizate si masculinizate de estrogenii materni cand ajung la maturitate nu mai prezinta reflexul de lordoza (comportament sexual feminin), iar daca sunt tratate cu androgeni incep sa se comporte ca masculii (apare comportamentul de monta), incercand sa se imperecheze cu alte femele. Acelasi lucru se intampla si cu femelele care imediat dupa mastere au fost tratate cu androgeni sau estrogeni. Masculii castrati de la nastere, in absenta androgenilor si a estrogenilor, se vor feminiza, starea de femela fiind starea initiala a tuturor embrionilor. Acesti masculi cand ajung la maturitate nu mai prezinta comportamentul de monta (comportament sexual masculin), iar daca sunt tratati cu estrogeni apare reflexul de lordoza (comportament sexual feminin).
La sobolan si la alte non-primate masculii cu deficienta de aromataza (enzima care transforma androgenii in estrogeni) sau cu mutatii ale genei receptorului pentru estrogeni nu se pot masculiniza iar la maturitate se comporta ca femelele. Cu toate acestea si la aceste animale receptorul androgenic are un rol destul de important in diferentierea sexuala a creierului, soarecii si sobolanii cu mutatii in gena receptorului androgenic comportandu-se ca femelele la maturitate chiar daca au fost injectati cu estrogeni in perioada perinatala. S-a mai dovedit si ca DHT (un adrogen care nu poate fi transformat in estradiol prin procesul de aromatizare si ca urmare poate actiona doar prin receptorul androgenic) masculinizeaza si mai ales defeminizeaza creierul animalelor. Sobolani si soarecii cu deficienta de 5alfa-reductaza (enzima care transforma testosteronul in DHT) nu sunt defeminizati si masculinizarea este doar partiala, acestia prezentand un comportament bisexual la maturitate. Se pare ca initial androgenii actioneaza prin receptorul androgenic si ca raspuns se activeaza gena pentru aromataza, si se produce mai multa aromataza care transforma androgenii in estrogeni, estrogeniicontinuand procesul de masculinizare si defeminizare inceput de androgeni.
Spre deosebire de soarece, sobolan, berbec si alte non-primate la om si la alte primate estrogenii nu contribuie la procesul de defeminizare si masculinizare a creierului, androgenii actionand numai prin receptorul androgenic si din acest motiv barbatii cu deficienta de aromataza sau fara receptori pentru estroegni nu sunt homosexuali si au identitate de gen masculina, in timp ce in randul femeilor cu deficienta de aromataza sunt citate situatii de lesbianism sau transsexualism FtM, in timp ce la soareci si la sobolani deficienta e aromataza impiedica masculinizarea cerierului ducand la aparitia comportamentului sexual feminin atat la femele cat si la masculi.
La om gradul de receptivitate la androgeni (caracter legat de structura foarte polimorfica a genei receptorului androgenic) este strans legat de gradul de masculinizare a creierului, alelele mai lungi si mai putin active ale genei receptorului androgenic fiind intalnite mai des la transsexualii MtF deoarece acestea ingreuneaza masculinizarea creierului.
O alta deosebire consta in faptul ca soarecii si sobolanii se nasc imaturi si perioada in care se creierul diferentiaza din punct de vedere sexual la aceste animale este imediat dupa nastere in timp ce la om aceasta perioada este pana in luna a 5a. Din acest motiv experimentele cu baieti castrati de la nastere si crescuti ca fete au esuat.

Lesbianism exclusiv la o femeie cu sindromul Turner

2010-09-20T03:03:00.001-07:00

Femeile cu sindromul Turner au un singur cromozom X in loc de doi si in loc de ovare au niște gonade nediferențiate.Majoritatea femeilor cu sindromul Turner sunt hiperfeminine, creiere acestora fiind in majoritatea cazurilor chiar mai feminizate decât creierele femeilor obișnuite. In rândul femeilor cu sindromul Turner homosexualitatea se intalneste mult mai rar decât in restul populației feminine iar cazuri de transsexualism FtM nu au fost consemnate. Totuși este citat un caz de lesbianism exclusiv la o femeie cu sindromul Turner.

Cum se explica acest lucru?

După părerea mea este posibil ca aceasta femeie sa aibă pe singurul ei cromozom X o varianta scurta a genei receptorului androgenic. Existând un singur cromozom X acesta este activ in toate celulele, neexistând acea structura mozaicata in care in jumate din celule e activ un cromozom iar in restul e activ celalalt, inactivarea facandu-se intamplator.

Probabil ca in cazul acestei femei a existat o expunere prenatala la androgenii proveniți de la mama sau secretați la nivelul suprarenalelor care pe fondul unei receptivității crescute la hormonii androgeni a dus la masculinizarea prenatala a creierului. Aceasta femeie este exclusiv lesbiana si nu bisexuala pentru ca toate celulele având același cromozom X activ sunt la fel de receptive la androgeni neexistând structura aceea mozaicata in care neuronii in care e activa alela mai scurta a genei receptorului androgenic se masculinizează in timp ce neuronii in care e activa alela mai lunga raman in stadiul feminin inițial.

Este mult mai probabil ca o femeie cu sindromul Turner sa fie exclusiv heterosexuala sau exclusiv homosexuala decât bisexuala. Același mecanism acționează si in cazul femeilor la care inactivarea cromozomului X nu este intamplatoare si in toate celulele este inactivat același cromozom, apariția lesbianismului exclusiv necesitând fie doua alele la fel de scurte al genei receptorului androgenic si lipsa mutatiilor din zona Xq28, fie o inactivare preferențiala nerandomizata a cromozomului X care face ca in toate celulele sa fie activ cromozomul cu alela scurta a genei recceptorului androgenic.

O sansa de a dovedi ca lesbienele au versiuni mai scurte ale genei receptorului androgenic

2010-09-15T11:46:00.000-07:00

Azi am fost la examenul de admitere la masterul de Biotehnologii Microbiene si Genetica de la Universitatea din Bucuresti. Din cele 6 subiecte doua erau de teorie, restul fiind legate de proiectul de disertatie. Am scris acolo doua pagini despe ceea ce vreau sa fac. Am vorbit despre gena receptorului androgenic si despre faptul ca vreau sa dovedesc ca aceasta are un rol crucial in determinismul homosexualitatii feminine. Am luat cu brio examenul si am intrat la buget. La proba orala am vorbit cu lux de amanunt si fara nici-o teama despre proiectul meu de cercetare prin care vreau sa dovedesc ca lesbienele sunt posesoarele unor alele scurte (cu un numar mic de repetari CAG in exonul 1) ale genei receptorului androgenic. Am ales sa fac acest master pentru a avea acces la laborator si pentru a putea realiza acest studiu pe care nu are cine altcineva sa-l faca in tara asta. Studiul va fi realizat in cadrul masterului ca lucrare de disertatie, aceasta fiind singura modalitate de a dovedi ca lesbienele au alele scurte ale genei receptorului androgenic. Proiectul de disertatie a fost acceptat dar exista anumite probleme in ceea ce priveste rectivii care sunt foarte scumpi si profesoarele de acolo mi-au zis ca o sa am nevoie de sponsorizare pentru ca facultatea nu se stie daca va avea fonduri pentru asa ceva. O sa mai vorbesc cu cei de la ACCEPT pentru partea legata de finantare si de gasirea subiectilor.
In cadrul acestui studiu femeile vor completa niste chestionare din care se va calcula indicele Kinsey pentru fiecare (cu o valoare situata intre 0 = exclusiv heterosexual si 6 = exclusiv homosexual), se vor recolta probe biologice si se va verifica daca exista o corelatie intre valoarea indicelui Kinsey si numarul de repetari CAG din exonul 1 al genei receptorului androgenic. Subiectii avand doi cromozomi X vom lua in considerare media lungimii celor doua alele, numarul de repetari CAG de pe alela mai scurta si numarul de repetari de pe alela mai lunga. Va trebui sa luam in considerare si patternul de inactivare a cromozomului X si anumiti factori epigenetici.
Sper ca acest studiu va fi dus la bun sfarsit deoarece pana acum nimeni nu a incercat sa dovedeasca sau sa infirme ipoetza conform careia lesbienele sunt posesoarele unor alele scurte ale genei receptorului androgenic, determinismul genetic al homosexualitatii feminine fiind foarte putin cercetat.

Bisexualitatea feminina este mult mai răspândita decât cea masculina

2010-07-13T15:39:00.001-07:00

Am citit in Adevărul un articol despre “schimbarea preferintelor sexuale”. Eu una consider ca nu este vorba de schimbarea preferințelor sexuale ci de o bisexualitate alternativa, cel puțin 70% dintre femeile care au o oarecare atracție sexuala fata de alte femei fiind de fapt bisexuale, nu exclusiv homosexuale homosexualitatea feminina exclusiva intalnindu-se extrem de rar.

Acest articol îmi amintește de studiul controversat al lui Michael Bailey conform căruia aproape toate femeile sunt bisexuale daca este sa judecam după paternul lor de reacție la vederea unor imagini cu conținut erotic(paternul de arousal), chiar si cele care se bat cu pumnul in piept pentru heterosexualitatea lor, in timp ce barbatii, chiar si cei care se declarau bisexuali, aveau paternuri de arousal fie homosexuale, fie heterosexuale ceea ce a iritat comunitățile de barbati bisexuali pentru ca se mergea pana la negarea existentei bisexualității masculine. Ceea ce nu a facut Bailey este repetarea studiului pentru a vedea daca nu cumva paternul de reacție al bisexualilor se schimba in timp. In studiu au fost introduși si transsexuali MtF si aceștia aveau reacții fie exclusiv homosexuale, fie exclusiv heterosexuale.Bailey a mai descoperit si paternuri de arousal exclusiv heterosexuale sau exclusiv homosexuale la unele femei dar acestea erau puține.

Acest lucru se poate explica in doua moduri: Ori majoritatea femeilor sunt de fapt bisexuale, ori reacția la vederea materialelor erotice este mai puțin importanta in sexualitatea femeii, femeia fiind mai puțin vizuala decât bărbatul. Si a doua ipoteza pare destul de plauzibila pentru ca zonele de pe creier implicate in comportamentul sexual masculin sunt situate in aria preoptica fiind conectate direct la ariile vizuale ale creierului, in timp ce zonele implicate in comportamentul sexual feminin nu sunt.Multe femei nici măcar nu se uita la aspectul fizic al bărbatului si când se simt atrase de un bărbat nici ele nu știu sa definească ce anume le atrage la el. Pur si simplu se simt bine langa el si nu știu nici ele sa explice de ce sau găsesc explicații de genul “mă atrage sufletul lui”, “are umor”, “e simpatic”, “e om bun”etc. De multe ori creierul de femeie “citește” in mirosul bărbatului ce gene are aceasta si femeia se simte atrasa din punct de vedere sexual de bărbatul care e cel mai compatibil cu ea din punct de vedere, bărbatul care are gene diferite de ale ei(mecanism natural de prevenire a incestului) si poate fi tatăl copiilor ei.

In timp ce lesbianismul exclusiv este rarisim, intalnindu-se mult mai rar decât homosexualitatea masculina exclusiva, bisexualitatea feminina se intalneste cel puțin la fel de des ca si cea masculina.

Acest lucru se explica prin faptul ca femeia are doi cromozomi X dintre care in fiecare celula este funcțional doar unul, celalalt fiind inactivat. La majoritatea femelelor aceasta inactivare se produce in mod intamplator, de aici rezultând o structura mozaicata a țesuturilor. Cum cel puțin doua dintre genele pentru homosexualitate sunt situate pe cromozomul X(gena receptorului androgenic si faimoasa Xq28) este foarte puțin probabil ca femeia sa fie homozigota pe alelele care o predispun la homosexualitate(Xq28 funcțional si ambele alele ale genei receptorului androgenic scurte, ceea ce duce la o hipersensibilitate la androgeni ce favorizează masculinizarea prenatala a creierului) dar este foarte probabil ca aceasta sa aibă o alela care duce la homosexualitate(o alela masculinizanta in cazul homosexualității feminine) doar pe unul dintre cei doi cromozomi X, rezultând astfel o structura mozaicata in care neuronii in care este activ cromozomul cu alela masculinizanta se masculinizează iar ceilalți raman in starea feminina inițiala, de aici rezultând atât structurile de pe creier implicate in comportamentul sexual feminin cat si ele implicate in cel masculin. Acest tip de creier va avea un potențial bisexual care se poate manifesta in diverse moduri sau poate sa nu se manifeste deloc femeia respectiva având doar parteneri de un singur sex toata viața(multe femei tind sa fie monogame si in general femeile au mai putini parteneri sexuali decât barbatii). Acest tip de bisexualitate poate fi întâlnit doar la indivizii care poseda doi cromozomi X(femei, barbati cu sindromul Klinefelter, barbati cu doi de X etc)

Eu una cred ca tot la nivelul genei receptorului androgenic se poate explica fenomenul pe care l-a descoperit Bailey. In gena receptorului androgenic, gena situata pe cromozomul X exista o zona foarte polimorfica. Numărul repetărilor CAG din aceasta zona poate varia de la 8 pana la peste 30. Cu cat numărul de repetări CAG din aceasta zona este mai mare cu atât receptivitatea la androgeni este mai mica. Daca diferența dintre cele doua alele ale receptorului androgenic cu care este înzestrata femeia este mare, una dintre ele fiind foarte scurta este foarte probabil ca femeia sa fie bisexuala acționând mecanismul de care am vorbit mai sus.

Probabil ca la femeile exclusiv heterosexuale si la cele exclusiv homosexuale descoperite de Bailey cele doua alele ale genei receptorului androgenic erau apropiate ca număr de repetări CAG din exonul 1 sau exista o inactivare preferențiala a unuia dintre cei doi cromozomi X, in toate celulele fiind activ același cromozom. Probabil ca la cele care prezentau arousal numai când vedeau imagini cu barbati existau si mutații in zona Xq28 a cromozomului cu alela mai scurta a genei receptorului androgenic care împiedicau din start formarea structurilor de pe creier responsabile cu atracția sexuala fata de femei, chiar si daca respectiva ar fi fost expusa la testosteron in perioada prenatala. Probabil ca si femeile care au pe ambii cromozomi X alele lungi ale genei receptorului androgenic prezintă același patern de arousal exclusiv heterosexual in timp ce femeile care au alele foarte scurte pe ambii cromozomi X si au fost si expuse la o cantitate cat de mica de androgeni in perioada prenatala(foarte rare) sunt exclusiv homosexuale.

Mă gândeam acum si la alte studii care arătau ca femeile bisexuale sunt mai fertile. Acest lucru s-ar explica prin faptul ca in timp ce o femeie cu alele scurte ale genei receptorului androgenic pe ambii cromozomi X dezvolta sindromul ovarelor polichistice iar una cu secvențe lungi poate ajunge prematur la menopauza, o femeie cu alele diferite ale genei receptorului androgenic are ovare care funcționează foarte bine, fiind deci mai fertila.

Acum sa ne ocupam si de alte animale si sa tratam puțin si problema evoluționista.

La multe specii de animale in timp ce masculii se lupta pentru teritorii si pentru femele si pur si simplu nu se suporta intre ei femelele trăiesc in haremuri, cresc împreuna puii, si când sunt in perioada de călduri tind sa se împerecheze si cu alte femele. Acest comportament a fost observat si la animalele domestice. Vaca când este in călduri încearcă sa monteze alte vaci.

Bisexualitatea feminina a fost fixata de evolutie pentru ca nu numai ca nu împiedica supraviețuirea speciei dar si contribuie la aceasta deoarece femelele in loc sa se bata intre ele pe masculi pot conviețui in armonie si isi pot creste împreuna puii.

Despre efectul fratilor mai mari

2010-07-10T05:19:00.001-07:00

Cercetatorul Ray Blanchard a descoperit ca probabilitatea ca un baiat sa fie homosexual creste direct proportional cu numarul de frati mai mari ca si cum fiecare embrion de sex masculin ar lasa o amprenta in memoria organismului mamei care in timp dezvolta o reactie imunitara impotriva embrionilor de sex masculin, una nu suficient de puternica pentru a produce avortul dar suficienta pentru a impiedica masculinizarea creierului acestora. Se pare ca fiecare frate mai mare creste cu 28%-48% probabilitatea ca un baiat sa fie homosexual. Acest mecanism actioneaza numai in cazul embrionilor de sex masculin, surorile mai mari neavand nici-un fel de influenta asupra orientarilor sexuale ale fratilor si surorilor mai mici. Fetele care aumai multe surori mai mari au aceleasi sanse ca si restul fetelor sa fie lesbiene deci acest mecanism nu actioneaza decat la indivizii de sex masculin.S-a mai observat ca acest fenomen nu actioneaza decat la dreptaci deci are legatura si cu lateralizarea cerebrala. Este evident ca acest fenomen tine de mediul prenatal deoarece nu actioneaza in cazul baietilor adoptati de familii cu mai multi baieti mai mari.

Se pare ca in natura acest fenomen a fost fixat de evolutie pentru ca este un mecanism de reglare care actioneaza cand se nasc prea multi masculi deoarece pentru supravietuiera speciei nu este nevoie de foarte multi masculi. Nu este nevoie ca toti masculii sa lase urmasi pentru ca specia sa poata supravietui si sa poata evolua. Specia poate supravietui si daca numarul femelelor il depaseste cu mult pe cel al masculilor pentru ca un mascul poate fecunda mai multe femele si chiar si in situatia in care numarul masculilor este egal cu cel al femelelor exista destui masculi care nu reusesc sa se imperecheze cu femelele din cauza ca masculii sunt mereu in competitie unii cu altii si fieacre mascul cauta sa se imperecheze cu cat mai multe femele si sa lase cat mai multi urmasi.

Masculii care au ramas cu creiere nemasculinizate din cauza reactiei imunologice a mamei nu mai intra in aceasta competitie cu fratii lor mai mari lasandu-i pe acestia sa lase urmasi si saduca genele mai departe.

Homosexualitatea in lumea insectelor

2010-06-12T09:48:00.001-07:00

Pana acum s-a dovedit ca homosexualitatea nu este “o inventie a omului” aceasta existand la multe specii de animale. Indivizi homosexuali pot sa apara si in randul insectelor.

Prima insecta la care s-au observat comportamente homosexuale este faimoasa Drosophila melanogaster (musculita de otet)

Drosophila melanogaster este specia cea mai folosita pentru diverse cercetari genetice deoarece la aceasta specie, ca si la mamifere, indivizii cu heterozomi XY sunt masculi in timp ce indivizii cu heterozomi XX sunt female, acest tip de diferentiere sexuala purtand chiar numele speciei mai sus mentionate.

Se stie ca spre deosebire mamifere unde starea initiala este starea de femela si masculinizarea este initiata de o gena de pe cromosomul Y, in absenta acestei gene feminizarea mergand de la sine, la Drosophilla melanogaster starea initiala este starea de mascul iar feminizarea depinde de niste gene de pe X si niste gene autozomale, genele de cromozomul X trebuind sa fie intr-un numar mai mare decat cele autozomale pentru a se produce feminizarea. La aceste insecte modul in care se produce diferentierea sexuala este legat de raportul dintre numarul de cromozomi X si numarul de autozomi.

La Drosophila melanogaster primul impuls al diferentierii sexuale il da gena Sxl dupa care urmeaza actiunea genelor tra si tra2 urmate de gena doublesex(dsx)

Masculii de Drosophila sunt mai mici si mai inchisi la culoare decat femelele

La Drosophila creierul este si el dimorfic sexual, la masculi existand anumite structuri neuronale responsabile cu comportamentul copulator masculin(neuroni responsabili cu recunoasterea femelei ca partener sexual si cu comportmantul de curtare a acesteia, neuroni care inerveaza muschii implicati in actul copulator cum ar fi muschiul lui Lawrence, etc).Creierele masculilor si ale femelelor difera prin numarul de neuroni, forma acestora, orientarea terminatiilor nervoase si modul in care se realizeaza sinapsele.

Comportamentul sexual al masculilor de Drosophila consta in recunoasterea femelei ca potential partener, ritualul de curtare initiat de mascul care cuprinde „cantecul nuptial”, comportamentul de urmare a femelei si actul imperecherii. Masculul vede femela, simte feromonii, zboara in jurul ei intr-un anumit mod, miscand aripile in asa fel incat produce niste sunete specifice(„cantec nuptial”), urmeaza femela mirosind feromonii si se imperecheaza cu aceasta. Dupa imperechere femela respinge masculul.

Se stie ca comportamentul sexual animal este un comportament innascut cu un puternic determinism genetic.

Se pare ca la musculita de otet procesul de formare structurilor responsabile cu comportamentul sexual este controlat de doua gene: fruitless(fru) si doublesex(dsx).

Gena fruitless(fru) nu este situata pe cromozomul Y si in consecinta este prezenta si la masculi si la femele dar se exprima diferit deoarece la femele transcriptia decurge altfel decat la mascul si proteina rezultata este diferita.

Nu este inca clar daca gena fru are sau nu un corespondent in lumea mamiferelor(S-ar putea ca corespondetul sa fie faimoasa gena Xq28, descoperita de biologul Dean Hamer in 1993, gena esentiala pentru aparitia comportamentului sexual masculin, mutatiile acesteia ducand la abolirea comportamentului sexual masculin si inlocuirea acestuia cu comportamentul sexual feminin la om si probabil si la alte mamifere) dar aceasta gena a fost descoperita si la multe alte specii de insecte cum ar fi tantarul anofel (Anopheles gambiae) si viespea Nasonia vitripennis, la toate dipterele avand acelasi rol in diferentierea sexuala a sistemului nervos. Faptul ca gena se intalneste la multe specii de insecte dovedeste ca aceasta este foarte veche fiind fixata de evolutie inca de pe vremea cand au aparut primele insecte.

La musculita de otet gena fru determina atat masculinizarea sistemului nervos cat si formarea muschiului lui Lawrence(un muschi abdminal care este prezent numai la masculi)

La masculii cu mutatii ale genei fru comportamentul sexual masculin este abolit, acesti masculi fiind infertili din aceasta cauza. Masculii cu alele mutante ale genei fru nu mai recunosc femelele ca parteneri sexuali si in consecinta nu le mai curteaza. In timp ce unele mutatii duc la abolirea intregului comportament sexual, altele duc modificarea acestuia, masculul putand de exemplu sa aibă comportamentul de curtare dar fara recunoasterea femelei ca partener sexual. Masculii cu mutatii ale genei fru tind sa se imperecheze cu alti masculi si cateodata formeaza lanturi in care fiecare mascul se imperecheaza cu cel din fata lui.

Gena se comporta diferit la femele si la masculi dar din cauza unor mutatii in zona reglatoare a genei pot apărea si situaţii in care la o femela gena funcţionează intr-o maniera masculina sau invers in aceste situaţii comportamentul sexual fiind si el inversat(femela se comporta ca masculul sau invers).

Gena fruitless are si un rol reglator, controlând sute de alte gene, unele dintre ele fiind implicate si in procesul de formare a sistemului nervos si implicit in comportamentul insectei.

O alta gena implicata in diferentierea sexuala a sistemului nervos la Drosophila este gena doublesex(dsx).Gena dsx controleaza diferentierea sexuala somatica a insectei. Prezenta genei dsx este necesara pentru exprimarea genei fru si formarea neuronilor de tip masculin responsabili cu comportamentul masculin.

La randul ei gena dsx este controlata de genele de pe cromozomul X tra si tra2 care contribuie amandoua la funtionarea intr-un mod feminin a acesteia.

La fel ca si fru, dsx functioneaza diferit la masculi si la femele si anumite mutatii ale genei reglatoare tra care controleaza gena dsx pot face ca femela sa se dezolte intr-o directie masculina si sa se comporte ca masculul. Modul in care functioneaza dsx determina sexul creierului insectei. Daca gena functioneaza intr-o maniera feminina insecta se va feminiza chiar daca din punct de vedere cromozomial este mascul asa cum o Drosophila melanogaster cu heterozomi XX se va masculiniza daca gena dsx functioneaza intr-o maniera masculina.

In situatiile in care gena doublesex nu functioneaza, la fel ca si in cazul mutatiilor genei fruitless comportamentul sexual masculin este abolit si inlocuit de cel feminin. Acesti masculi nu mai recunosc femela ca partener sexual, nu mai initiaza ritualul de imperechere, nu mai produc sunetele specifice dar in schimb tind sa se împerecheze cu alți masculi

Si gena doublesex este o gena foarte veche, fixata de evoluție de la apariția primelor insecte, aceasta gena având corespondenți aproape in tot regnul animal, doar la speciile hermafrodite neexistând nici-un omolog al acestei gene.

Atata timp cat si musculitele de otet pot fi homosexuale din cauza unor variatii genetice este total absurd sa spunem ca homosexualitatea este un pacat impotriva naturii

Masculinizarea hipotalamusului nu este direct proporționala cu cea a organelor genitale

2010-05-28T04:30:00.001-07:00

O doctorița de la laboratorul de testări genetice unde m-am dus pentru gena receptorului androgenic si mi-au făcut doar un cariotip si marcarea genei mi-a zis ca nu am cum sa am eu creierul masculinizat prenatal atâta timp cat organele genitale sunt de tip feminin.

Ceea ce nu știa doctorița este ca creierul si mai ales structurile dimorfice sexual din hipotalamus responsabile cu preferințele sexuale sunt mult mai sensibile la acțiunea hormonilor prenatali si masculinizarea acestora nu se produce in același timp cu masculinizarea organelor genitale. Din acest motiv este greșit sa spunem ca un băiat care s-a născut cu micropenis are șanse de 100% sa fie homosexual.

Operațiile mutilante de “corectare” a indivizilor intersexuati au rezultate dezastroase in mai mult de jumate din cazuri pentru ca nu putem vedea structura nucleilor dimorfici sexual din creier si chiar daca organele genitale sunt mai apropiate de cele feminine creierul poate fi foarte masculinizat sau invers. In jumate dintre cazuri sexul ales la naștere nu corespunde cu modul in care s-au diferențiat zonele de pe creier unde se formează identitatea de gen si când vor ajunge la maturitate acești indivizi nu vor fi mulțumiți(pe buna dreptate) de sexul ales de alții pentru ei. De cele mai multe ori aceste operații mutilante se fac in sensul feminizării deoarece din punct de vedere chirurgical este mai ușor de construit un organ genital de tip feminin. Dintre indivizii cu hermafroditism adevărat(ovotestis unilateral sau bilateral sau un ovar si un testicul) cei mai mulți sunt feminizați chirurgical la naștere si chiar si in rândul celor care se nasc cu organe genitale foarte slab masculinizate exista mulți care încep sa se comporte ca si băieții cu sexul schimbat de la naștere când ajung la adolescenta(comportamente masculine si mai ales atracție sexuala exclusiva fata de femei) pentru ca testosteronul produs de țesutul testicular chiar daca nu e suficient ca sa masculinizeze organele genitale este destul de mult ca sa masculinizeze si sa defeminizeze creierul. Același lucru este valabil si in cazul indivizilor cu hiperplazie adrenala congenitala, situație in care din cauza unor mutații ale genei citocromului 21(CYP21) glandele suprarenale nu pot sintetiza hormonii corticosteroizi si produc cantitati mari de androgeni. Chiar si in cazurile de hiperplazie adrenala congenitala cu debut tardiv creierul se masculinizează chiar daca organele genitale raman feminine. In rândul femeilor cu hiperplazie adrenala congenitala cu debut tardiv exista mai multe lesbiene decât in restul populației feminine. Indivizii intersexuati ar trebui sa fie lăsați așa cum s-au născut si operați doar daca ajung ceara ei asta.

Nucleul INAH 3 fiind doar o aglomerare de neuroni de dimensiuni microscopice se formează mult mai repede si mai ușor decât penisul dar la fel de ușor masculinizarea lui poate fi împiedicata din cauza unor mutații ale genei Xq28 sau din cauza unor factori legați de mediul prenatal care împiedica acțiunea androgenilor sau din cauza unei ușoare insensibilitati la androgeni(datorata unei alele lungi a genei receptorului androgenic). De aici rezulta ca subtilitățile genetice cum ar fi numărul de repetări CAG din exonul 1 al genei receptorului androgenic, polimorfismul genei pentru aromataza si al genei pentru SHBG, micromutatiile genei CYP17 si multe alte variații in limitele normalului ale genelor pot influenta modul in care se diferențiază nucleii dimorfici sexual din hipotalamus si implicit orientarea sexuala si/sau identitatea de gen fara ca sa duca la pseudohermafroditisme.

Același lucru se întâmpla si in cazurile in care mama care a avut mai mulți băieți dezvolta o reacție imunitara împotriva embrionilor de sex masculin si cu cat exista mai mulți frați mai mari cu atât creste probabilitatea ca băiatul respectiv sa fie homosexual. Aceasta reacție imunitara împiedica masculinizarea dar efectul nu este atât de puternic incat copilul rezultat sa fie o fata cu cromozomul Y sau un pseudohermafrodit aceasta fiind băiat din punct de vedere fenotipic dar cu un nucleu INAH 3 nemasculinizat.

Oare Mary Cheney este posesoarea unor alele scurte ale genei receptorului androgenic?

2010-05-26T11:11:00.001-07:00

Mary Claire Cheney este fiica lui Dick Cheney. Nu am putut sa remarc faptul ca Dick Cheney are chelie de tip masculin(ca si tatăl meu care a inceput sa chelească foarte devreme) si Mary este lesbiana. S-a dovedit ca barbatii cu alopecie androgenica(chelie de tip masculin) sunt posesorii unor alele mai scurte(cu un număr mic de repetări CAG in exonul 1) ale genei receptorului androgenic. Stau si mă gândesc daca aceasta alela provenita de la tata in combinație cu o alela tot scurta provenita de la mama a favorizat masculinizarea prenatala a hipotalamusului fiicei lui Dick Cheney, alelele scurte ale genei receptorului androgenic făcând ca țesuturile sa răspundă disproporționat la hormonii androgeni, hormoni care determina formarea structurilor de pe creier responsabile cu atracția sexuala fata de femei si in cantitate mai mare împiedica formarea structurilor implicate in comportamentul sexual feminin.

Eu un cred ca acest mecanism acționează in cazul majoritatii lesbienelor(si in cazul meu) dar din păcate nu exista nici-un studiu care sa ateste ca lesbienele au alele mai scurte ale genei receptorului androgenic si nu exista nici persoane interesate sa-l facă. Pana acum s-a dovedit ca exista o legătura intre homosexualitatea feminina si androgenizarea prenatala, multe lesbiene avand inelarul mai mare decât aratatorul(semn de androgenizare prenatala) dar in majoritatea cazurilor nu exista o secreție excedentara de testosteron nici in organismul femeii respective, nici in organismul mamei si in rândul femeilor care au avut cate un frate geamăn homosexualitatea nu este mult mai răspândita decât in rândul altor femei. E la mintea cocsului ca in cazul lesbienelor daca nu exista o secreție mare de testosteron(cum se întâmpla in hiperplaziile adrenale sau daca mama are un androblastom) trebuie sa existe o receptivitate mai mare la androgeni care tine de structura foarte polimorfica a genei receptorului androgenic. Din păcate nimeni nu s-a ostenit sa dovedească asta.

Nucleul suprachiasmatic este mai mare la barbatii homosexuali decât la cei heterosexuali

2010-05-24T04:37:00.001-07:00

Pe lângă nucleul INAH 3 am mai fost descoperit un nucleu in hipotalamus a cărui mărime si forma este legata de orientarea sexuala cel puțin la bărbat: nucleul suprachiasmatic(SCN), structura situata deasupra chiasmei optice care controlează si bioritmul, fiind ceasul intern al creierului. La bărbații homosexuali acest nucleu este mai mare decât la cei heterosexuali, aproape dublu ca mărime. Experimentele pe șobolani au dovedit ca acest nucleu hipotalamic este si el dimorfic sexual, hormonii androgeni(care la șobolan si la alte nonprimate acționează prin receptorul estrogenic in urma procesului de aromatizare) ducând la reducerea volumului acestuia prin procesul de apoptoza(moarte celulara). Șobolanii tratați cu inhibitori ai aromatazei prezentau un comportament bisexual la maturitate pentru ca acest nucleu nu mai era defeminizat de androgenii convertiți in estrogeni ramanand mare si alungit, ca la femele. Nu se știe care este legătura dintre forma si mărimea acestui nucleu si orientarea sexuala la om. Unii cercetătorii susțin ca spre deosebire de INAH 3 nucleul SCN nu este implicat direct in comportamentul sexual. Din experimentele pe șobolani ar reieși ca la nivelul acestui nucleu se formează comportamentul sexual feminin, cu atracția sexuala fata de masculi. Alta zona din hipotalamus de unde se bănuiește ca ar porni comportamentul sexual feminin(pana acum nu e nimic sigur in ceea ce privește sediul cerebral al comportamentului sexual feminin, cercetările pe femele fiind foarte puține) este nucleul ventromedial, nucleu responsabil cu comportamentul de lordoza(comportament sexual feminin care consta in ridicarea partii posterioare a corpului pentru facilitarea montei) la șobolan. O alta zona de pe creier care e mai mare la barbatii homosexuali decât la cei heterosexuali este comisura anterioara a hipotalamusului

Pana acum nu s-a făcut nici-un studiu referitor la dimensiunea si forma nucleului SCN si orientarea sexuala la femeie așa cum nu s-au făcut nici referitor la alte zone de pe creier, existând doar un studiu care a inclus si niște transsexuali FtM care aveau nucleul INAH 3 mai mare( ca la barbatii heterosexuali) si un studiu care a dovedit ca lesbienele au emisfera dreapta mai mare decât cea stânga(ca la barbatii heterosexuali) in timp ce barbatii homosexuali au emisferele aproape egale sau stânga puțin mai mare(ca si femeile heterosexuale).

Diversitatea in Romania de la nivel genetic pana la nivel populațional

2010-05-13T08:27:00.001-07:00

Am postat acest material ca răspuns la întrebarea celor de la ACCEPT ”Cum si unde vezi tu diversitate in Romania?” . O sa încep prin a spune ca diversitatea începe inca de la nivel genetic, de la structura foarte polimorfica a genei receptorului androgenic, a genei pentru aromataza precum si a altor gene implicate in procesul de diferențiere sexuala si implicit si in formarea orientării sexuale. Orientarea sexuala este un caracter cantitativ, poligenic care depinde de cel puțin 7 gene si aici nu e vorba de mutații ci de structura genelor. Doar receptorul androgenic poate avea o mulțime de forme in funcție de numărul de repetări CAG din exonul 1 al genei care variază de la 8 pana la peste 30 de aici rezultând un număr mare de grade de receptivitate la androgeni si o gama larga de fenotipuri care începe cu cele deloc masculinizate continua cu cele androgine apoi cele masculinizate si se termina cu cele hipermasculinizate. Cu cat numărul de repetări CAG este mai mic cu atat receptivitatea e mai mare si creierul(inclusiv nucleul INAH 3 din hipotalamus, zona unde se formează orientarea sexuala) se masculinizează mai ușor in perioada prenatala si cu cat numărul de repetări CAG este mai mare cu atât gena este mai “leneșa” si in acest fel se explica de ce transsexualii MtF tind sa aibă mai multe repetări CAG in exonul 1 al genei in timp ce alelele foarte scurte ale genei pot favoriza masculinizarea creierului si implicit apariția atracției sexuale fata de femei si la indivizii de sex feminin. Pe langa gena receptorului androgenic mai e si gena pentru aromataza care e si ea destul de polimorfica.Aromataza este enzima care transforma androgenii in estrogeni. Cu cat se produce mai multa aromataza cu atât mai feminizat va fi fenotipul, in timp ce o gena pentru aromataza mai “lenesa” va favoriza masculinizarea datorita faptului ca embrionul respectiv va produce mai multi androgeni care nefiind convertiti in estrogeni vor masculiniza creierul. O alta gena polimorfica implicat in procesul de diferentiere sexuala a creierului este gena pentru SHBG. SHBG este globulina care inactiveaza androgenii si un deficit de SHBG poate favoriza si el masculinizarea creierului. La aceste gene se mai adaugă inca câteva gene ale căror mutații pot duce la homosexualitate, cum este gena Xq28,

Daca luam in considerare faptul ca gena receptorului androgenic, gena pentru aromataza si gena pentru SHBG pot avea fiecare un număr foarte mare de variante si mai adaugam si eventualele mutații ale altor gene implicate in determinismul orientării sexuale ajungem la concluzia ca exista un număr astronomic de combinații si implicit de fenotipuri posibile, deci trăim intr-o lume plina de DIVERSITATE in care fiecare om este unic.

In tara noastră diversitatea este chiar mai mare decât la alte populații pentru ca spre deosebire de arabi si unde întâlnim mai mult variante mai lungi ale genei receptorului androgenic sau africani unde întâlnim mai mult alele scurte ale genei, la romani întâlnim tot felul de variante genetice datorita originilor diferite ale romanilor. La noi se întâlnesc toate variantele genei receptorului androgenic, de la alelele scurte si foarte scurte pe care le poseda oltenii si romanii care se trag din geto-daci(se pare ca geto-dacii erau posesorii unor variante mai scurte ale genei receptorului androgenic si din acest motiv barbatii erau masivi, aveau bărbi mari si erau considerați “cei mai viteji dintre traci” in timp ce din randul femeilor se recrutau multe amazoane) pana la alelele alungite ale celor care au origini in Asia sau India, precum si multe variante ale celorlalte gene implicate in diferențierea sexuala si toate fenotipurile aferente.

Homosexualitatea NU este un viciu

2010-05-13T07:04:00.001-07:00

Am citit pe situl www.homosexualitate.ro ca in rândul persoanelor LGBT fumatul este mult mai răspândit decât in rândul heterosexualilor si in rândul lesbienelor sunt de 3 ori mai multe fumătoare decât in restul populației feminine si din păcate m-am lovit si eu de aceasta realitate. Am cunoscut multe persoane LGBT care fumează si mi-au zis si alții de asta. Ceea ce nu spuneau ei este de ce se întâmpla asta, lăsând sa se inteleaga ca homosexualitatea este un comportament vicios, la fel ca si fumatul si alcoolismul. După ce am citit materialul respectiv scris intr-o maniera foarte tendențioasa si homofoba m-am indispus si am simțit nevoia sa aflu de ce este așa. Inițial am crezut ca in cazul femeilor lesbiene fenomenul ar avea o oarecare legătura cu expunerea prenatala la nicotina dar nici aceasta ipoteza nu sta deloc in picioare pentru ca sunt multe lesbiene care au mame nefumătoare iar in cazul meu este exact invers: deși mama a fumat pe rupte chiar si când a fost gravida cu mine eu nu am simțit niciodată nevoia sa fumez.Mai e o ipoteza conform căreia persoanele LGBT fumează mai mult din cauza stresului si a respingerii sociale. Este adevărat ca exista o respingere sociala foarte puternica, societatea fiind foarte intoleranta fata de cei care au alte orientări sexuale dar acest lucru ar trebui sa aibă exact efectul invers adică persoanele LGBT sa aibă mai puține vicii tocmai pentru a supracompensa si a da un exemplu bun care sa schimbe părerile proaste ale celor din jur.Adevărul este cu totul altul fata de cel prezentat pe homosexualitate.ro . S-a urmărit in mod sistematic creșterea numărului de fumători in rândul persoanelor LGBT prin campanii publicitare având ca ținta homosexualii si lesbienele si prin sponsorizarea unor evenimente si cluburi LGBT de către companiile producătoare de tigari.Acest lucru se întâmpla in SUA inca din anii 80. Pe langa comunitățile LGBT alte grupuri vizate de firmele producătoare de tigari si încurajate sa fumeze sunt afro-americanii, hispanicii si feministele. Tigarile, la fel ca si drogurile, sunt folosite ca o adevărata arma împotriva anumitor grupuri etnice si sociale. Firmele producătoare de tigari au făcut intenționat chestia asta pentru a denigra grupurile LGBT si pentru a le da apa la moara homofobilor care susțin ca homosexualitatea este un viciu care se asociază si cu alte vicii cum ar fi fumatul si alcoolismul sau ca homosexualii si lesbienele sunt niște indivizi antisociali, bolnavi psihic si daunatori pentru societate. Încurajarea persoanelor LGBT sa fumeze s-a făcut cu buna știința pentru distrugerea comunitarilor LGBT, intai distrugerea imaginii si apoi ruinarea sanatatii si grăbirea morții persoanelor LGBT datorita cancerului de plamani sau a altor afecțiuni cauzate de fumat. Producătorii de tigari sunt la fel de homofobi si de criminali ca si nazstii de pe vremea lui Hitler si lovesc special in feministe, in homosexuali si lesbiene si in anumite comunitati rasiale, pentru a extermina mai repede acești oameni. Ceea ce vreau sa retina cei care citesc acest blog este ca:

1) Homosexualitatea nu este un viciu ca si fumatul si alcoolismul si legătura dintre homosexualitate si vicii nu este una organica, naturala, ci a fost creata artificial prin politica producătorilor de tigari si alcool.

2) Fumatul ne distruge imaginea, ne ruinează sănătatea si ne omoară, iar fiecare țigara este un glonț folosit in războiul pe care acești mafioți de producători de tigari îl duc împotriva anumitor comunitati. Numai renunțând la fumat putem sa le închidem gura extremiștilor de dreapta care se leagă de faptul ca persoanele LGBT fumează mai mult decât heterosexualii si sustin ca homosexualitatea este un comportament vicios

Gena diversității

2010-05-09T12:58:00.001-07:00

Orientarea sexuala este un caracter cantitativ, poligenic dar in rândul celor cel puțin 7 gene care pot influenta felul in care creierul se diferențiază din punct de vedere sexual exista o gena care poate fi numita gena diversității deoarece pe langa cele 600 de mutatii pe care le poate suferi prezintă si un polimorfism foarte mare datorita numărului de repetări CAG si GGC din exonul 1 care poate varia de la 8 pana la 31. Aceasta gena este gena receptorului androgenic. Cu cat numărul de repetări CAG si GGC din exonul 1 al genei este mai mare cu atât receptivitatea țesuturilor la androgeni este mai mica, acest lucru influențând felul in care creierul se masculinizează sub influenta androgenilor prenatali. Deja s-a descoperit ca alelele mai lungi ale genei(cu un număr mai mare de repetări CAG in exonul 1) predispun barbatii la transsexualism prin împiedicarea masculinizării prenatale a creierului. Același mecanism ar putea sa funcționeze si in cazul unora dintre homosexualii hipomasculinizati.Din păcate ipoteza conforma căreia un număr mic de repetări CAG pe ambele alele ale genei ar putea sa favorizeze homosexualitatea feminina prin facilitarea masculinizării prenatale a hipotalamusului nu s-a confirmat pentru ca inca nu s-a făcut un studiu pe femei.Se știe ca structurile dimorfice sexual de pe creier se formează sub influenta androgenilor prenatali, in lipsa acestora creierul dezvoltandu-se intr-o direcție feminina. Atâta timp cat testosteronul joaca un rol cheie in diferențierea sexuala a creierului gena receptorului androgenic, deși nu este singura, este una dintre cele mai importante gene implicate in determinismul orientării sexuale. In funcție de numărul de CAG din exonul 1 al genei exista un număr foarte mare de grade de receptivitate la androgeni si in consecința un spectru larg de fenotipuri care începe cu cele deloc masculinizate si foarte feminizate(Cum sunt femeile cu cromozomul Y si insensibilitate totala la androgeni), continua cu cele androgine si se termina cu cele hipermasculinizate. Si cu hipotalamusul lucrurile stau la fel. Indiferent de sexul cromozomial si gonadic al individului hipotalamusul poate fi deloc masculinizat si feminizat in totalitate si in consecința individul ca fi atras din punct de vedere sexual numai de barbati, parțial masculinizat dar si puțin feminizat rezultând o orientare bisexuala sau total masculinizat si defeminizat individul fiind atras numai de femei. Intre forma inițiala de creier de femeie si creierul totalmente masculinizat pot exista diverse grade de masculinizare parțiala a creierului, acest lucru explicând faptul ca intre heterosexualitate si homosexualitatea exclusiva exista o mulțime de forme intermediare de bisexualitate. In cazul femeilor situația este si mai complicata pentru ca femeia având doi cromozomi X are doua alele ale genei receptorului androgenic si in timp ce probabilitatea ca ambele alele sa fie scurte este mica este destul de probabil ca femeia sa aibă o varianta scurta a genei doar pe unul dintre cromozomi, pe celalalt existând o varianta medie sau lunga a genei. Dat fiind faptul ca la majoritatea femeilor(rar exista situații in care unul dintre cromozomi este inactivat in mod preferențial) in jumătate dintre celulele corpului este activ unul dintre cromozomi si in cealaltă jumătate este activ cealaltă, acest proces de inactivare fiind intamplator, la o femeie cu o varianta mai scurta a genei pe unul dintre cromozomi si o varianta medie sau mai lunga pe celalalt rezulta o structura mozaicata a țesuturilor in care unele celule sunt hipersensibile la androgeni iar celelalte nu. Acest lucru se întâmpla si in creierul aflat in plin proces de dezvoltare al embrionului. Neuronii in care e activa alela mai scurta se masculinizează in timp ce restul se dezvolta intr-o maniera feminina. In acest fel daca exista o cantitate cat de mica de hormoni androgeni in mediul prenatal apar atât structurile implicate in comportamentul sexual masculin cat si cele implicate in cel feminin rezultând o femeie bisexuala. Din acest motiv in ciuda faptului ca lesbianismul exclusiv este mult mai rar decât homosexualitatea masculina exclusiva bisexualitatea feminina se intalneste cel puțin la fel de des ca si cea masculina.

Rolul genei pentru SHBG in determinismul homosexualității feminine

2010-05-03T12:47:00.001-07:00

SHBG(Sex Hormone Binding Globulin) este o proteina(globulina) din sânge care inactivează hormonii sexuali, in special androgenii. Doar testosteronul liber, nelegat de SHBG este activ biologic.

Gena pentru SHBG este situata pe cromozomul 17 la locusul 17p13-p12 si este compusa din 9 exoni.

Studiul in urma căruia s-a descoperit legătura dintre sindromul ovarelor polichistice si homosexualitatea feminina a dovedit si ca multe lesbiene au o deficienta de SHBG.Se pare ca aceasta deficienta de SHBG este cauza comuna si pentru homosexualitate si pentru ovarul polichistic in unele dintre cazuri.

In perioada prenatala globulina SHBG inactivează androgenii proveniți din exterior(de la mama sau de la un frate geamăn) protejând astfel creierul embrionului de sex feminin de masculinizare. Daca exista o mutație in gena pentru SHBG sau gena este mai “leneșa” din cauza unei variante mai alungite a genei(cu un număr mai mare de repetări TAAAA) secreția de SHBG are de suferit si toți androgenii secretați de embrion sau proveniți de la mama sau de la un frate geamăn sunt activi biologic si masculinizează hipotalamusul, inclusiv nucleul INAH3(responsabil cu orientarea sexuala) si nucleul arcuat(responsabil cu secreția ciclica de LH si ovulația).

Efectul disfunctionalitatii genei pentru SHBG poate fi accentuat de un receptor androgenic scurt(cu un număr mai mic de repetări CAG in exonul 1), combinația dintre o varianta alungita a genei pentru SHBG si o varianta scurta a receptorului androgenic ducând la sindromul ovarelor polichistice si la homosexualitate in cazul subiecților de sex feminin.Daca in aceasta ecuație adăugam si gena pentru aromataza, gena care e si ea destul de polimorfica lucrurile se complica si mai mult deoarece o gena pentru aromataza(CYP19) mai puțin funcționala datorita unui număr mic de repetări TTTA favorizează si ea masculinizarea prenatala a hipotalamusului. De aici rezulta ce cele mai mari șanse sa fie lesbiana le are o femeie cu variante scurte ale receptorului androgenic pe ambii cromozomi X, o varianta mai alungita a genei pentru SHBG si o varianta scurta a genei CYP19.

In cazul indivizilor de sex masculin gena pentru SHBG are o influenta foarte slaba asupra diferențierii sexuale a creierului si asupra formarii orientării sexuale. Singura situație in care gena pentru SHBG poate contribui la homosexualitatea masculina este situația in care o alela scurta si hipefunctionala a genei se asociază cu o alela lunga si mai puțin funcționala a genei receptorului androgenic, situație in care rolul genei pentru SHBG este minor deoarece componenta principala este secvența mai lunga in gena receptorului androgenic.

In cazul meu secreția de SHBG este chiar in limita superioara a valorilor normale(115,8 nmol/L) deci nu se pune problema unor mutații in gena pentru SHBG sau a unei variante mai alungite a genei

Cromozomul X si orientarea sexuala

2010-04-26T13:55:00.001-07:00

Spre deosebire de cromozomul Y care este foarte sărac in gene, având pe el doar gena SRY si inca câteva gene implicate in spermatogeneza, cromozomul X conține un număr destul de mare de gene.Unele dintre aceste gene sunt vitale pentru supraviețuire, indivizii lipsiți de cromozomul X fiind neviabili, in timp ce altele sunt foarte importante pentru diferențierea sexuala(Aici intra si gena pentru diferențierea gonadelor ca ovare, gena care trebuie sa fie in dublu exemplar, in caz contrar gonadele ramanand nediferențiate ca in sindromul Turner).

Cel puțin doua dintre genele implicate in determinismul orientării sexuale se afla pe cromozomul X, la cele doua capete ale brațului lung al cromozomului(Xq11-Xq12, respectiv Xq28). Aceste gene sunt gena receptorului androgenic(la locusul Xq11-Xq12) si faimoasa “gena gay”(locusul Xq28). La specia umana gena receptorului androgenic are o zona foarte polimorfica in exonul 1, numărul de repetări CAG din aceasta zona mergând de la 8 pana la 30. Sunt si cazuri in care numărul de repetări CAG depaseste 30 dar aceste cazuri sunt patologice pentru ca apare boala Kennedy(atrofia musculara spinobulbara X-lincata).Cu cat numărul de repetări CAG din exonul 1 este mai mare cu atât receptivitatea la androgeni este mai mica. In urma experimentelor pe animale s-a dovedit ca acțiunea androgenilor in anumite perioade din viața intrauterina joaca un rol cheie in masculinizarea creierului si formarea zonelor responsabile cu atracția sexuala fata de femei. Cu cat numărul de repetări CAG este mai mare si in consecința gena receptorului androgenic este mai “leneșa” cu atât mai greoaie este masculinizarea creierului. Acest lucru explica de ce majoritatea transsexualilor MtF si probabil si mulți homosexuali hipomasculinizati sunt posesorii unor alele mai alungite ale genei receptorului androgenic. Inca nu s-a făcut un studiu care sa dovedească ca lesbienele sunt posesoarele unor alele mai scurte si mai active ale genei receptorului androgenic dar având in vedere faptul ca la femeie homosexualitatea este strâns legata de androgenizarea prenatala este la mintea cocosului ca ar trebui sa existe o legătura intre numărul de repetări CAG din exonul 1 al celor doua alele ale genei receptorului androgenic prezente la o femeie si orientarea sexuala a acesteia deoarece cu cat țesuturile răspund mai bine la androgeni cu atât este mai ușor sa se formeze zonele de pe creier responsabile cu atracția sexuala fata de femei in condițiile in care nu exista un exces de androgeni in mediul prenatal .

Cealaltă gena de pe cromozomul X despre care se știe ca este implicata in determinismul orientării sexuale este faimoasa gena Xq28 denumita chiar “gena gay”. Aceasta gena a fost descoperita de geneticianul Dean Hamer in 1993 in urma unui studiu pe homosexuali care aveau unchi sau veri din partea mamei homosexuali. Dean Hamer a descoperit ca 64% dintre barbatii homosexuali pe care i-a studiat aveau mutații ale acestei gene. In ideea simplista ca aceeași gena poate predispune si barbatii si femeile la homosexualitate s-a mai făcut un studiu in 1995 in urma căruia nu s-au găsit mutații ale genei Xq28 la femeile homosexuale. Se pare ca aceasta gena este direct implicata in formarea structurilor neuronale responsabile cu atracția fata de femei. Gena Xq28 se activează doar in prezenta androgenilor prenatali si din acest motiv indivizii neandrogenizati in perioada in care se formează hipotalamusul nu vor avea pe creier acele structuri la nivelul cărora se formează atracția sexuala fata de femei si deși nu au mutații in zona Xq28 vor fi atrași din punct de vedere sexual de barbati. Gena Xq28 exista si la femei dar nu apuca sa se manifeste decât daca respectiva femeie a fost androgenizata prenatal, in caz contrar ramanand intr-o stare latenta, La masculii cu mutații ale genei Xq28 structurile de pe creier responsabile cu atracția sexuala fata de femei nu se pot forma chiar daca exista androgenii prenatali si receptori androgenici funcționali.

Având in vedere faptul ca cel puțin aceste doua gene foarte importante pentru formarea orientării sexuale se afla pe cromozomul X nu e de mirare ca exista o legătura intre paternul de inactivare a cromozomului X al mamei si orientarea sexuala a fiului(despre fiice iar nu se știe nimic pentru ca nu s-au făcut studii). S-a descoperit ca la mamele barbatilor homosexuali inactivarea cromozomului X in loc sa fie intamplatoare si echilibrata(in jumate dintre celule este activ unul dintre cromozomi iar in cealaltă jumate celalalt) este preferențiala, unul dintre cei doi cromozomi X fiind inactivat in majoritatea celulelor.

Deși inca nu s-a dovedit științific este posibil ca inactivarea preferențiala a unuia dintre cei doi cromozomi X sa predispună femeile la homosexualitate, mai ales daca femeia poseda o alela a receptorului androgenic cu un număr mic de repetări CAG si in majoritatea celulelor este activ cromozomul cu alela respectiva(așa cum se întâmpla in unele cazuri de hirsutism nehiperandrogenic).

Trăim in Romania…

2010-04-23T10:18:00.001-07:00

Din păcate iar am vesti proaste de la laboratorul de testări genetice. Cei de la Cytogenomic Medical Laboratory nu mi-au făcut decât cariotipul si testul pentru mutații care fac gena receptorului androgenic total nefuncționala. Nu mi-au făcut secventierea prin care se determina structura genei si numărul de repetări CAG din exonul 1. Ei mi-au zis ca așa ceva nu se face nicăieri in tara si ceea ce am cerut eu tine de cercetarea fundamentala in timp ce ei se ocupa numai de boli genetice, nu si de polimorfismul si variațiile in limitele normalului ale genelor. Cu alte cuvinte ei fac testul numai pentru a descoperi femeile cu cromozomul Y si insensibilitate totala la androgeni. Analiza cu lux de amanunt a genei pentru determinarea numărului de repetări CAG se face la laboratoare din alte tari, durează 2 luni si costa 600 de euro. In imaginea de mai jos este cariotpul meu.

Din păcate ei nu mi-au făcut nici testul pentru paternul de inactivare a cromozomului X. Doctorița de acolo mi-a zis ca vezi doamne orientarea sexuala tine de modul cum m-am socializat si ca nu are cauze genetice si ca daca as fi fost androgenizata prenatal organele mele genitale ar fi fost masculinizate. Nu știa ca creierul se masculinizează mult mai ușor decât organele genitale si si perioada in care se masculinizează creierul e diferita de perioada in care se masculinizează organele genitale.

Nu știu unde as putea sa mă duc ca sa dovedesc ca din cauza unui număr prea mic de repetări CAG din axonul 1 al genei corpul meu răspunde disproporționat la hormonii androgeni si din aceasta cauza creierul meu a fost masculinizat prenatal, de aici rezultând orientarea mea sexuala. Trăim in Romania, tara unde nu exista nici tehnologia nici interesul pentru asemenea teste. Adevărul e ca NU CONVINE sa se dovedească ca lesbienele au un număr prea mic de repetări CAG in exonul 1 al genei receptorului androgenic pentru ca asta ar fi dovada beton ca noi ne naștem așa, nu alegem sa fim așa si meritam sa avem drepturi egale cu ale heterosexualilor, inclusiv dreptul la casatorie. Nu le convine romanilor conservatori si homofobi ca adevărul sa iasă la iveala si sa nu mai poată ei sa judece si sa acuze.M-am saturat de tara asta cu mentalitati învechite. Poate peste 100 de ani vor înțelege si romanii ca homosexualitatea nu este "un păcat împotriva naturii" ci o variație BIOLOGICA in limitele normalului

Șobolani homosexuali creați in laborator prin manipulări hormonale

2010-04-18T09:50:00.001-07:00

La șobolan, ca si la majoritatea mamiferelor, comportamentul sexual este dimorfic sexual, femelele având acel reflex de lordoza pe masculii nu îl au, având in schimb reflexele de monta.Comportamentele de lordoza si de monta sunt legate de structurile dimorfice sexual din hipotalamus. In timp ce comportamentul de lordoza este comandat de nucleul ventromedian din hipotalamus, cel de monta pornește din nucleul dimorfic sexual din aria preoptica, nucleu foarte important pentru recunoașterea femelei ca partener sexual.

S-au făcut mai multe experimente pe șobolani care au dovedit ca hormonii androgeni joaca un rol crucial in diferențierea sexuala a creierului si formarea structurilor implicate in comportamentul de monta sau de lordoza. Femelele injectate cu testosteron imediat după naștere nu mai au reflexul de lordoza când ajung la maturitate si daca sunt tratate iar cu testosteron in viața de adult apare comportamentul specific masculin de monta, acestea încercând sa monteze alte femele in timp ce masculii castrați imediat după naștere sunt total lipsiți de orice forma de comportament masculin iar daca sunt tratați cu estrogeni in viața de adult prezintă comportamentul de lordoza specific femelelor.

Aceasta modificare a comportamentului sexual nu se produce la femele tratate cu androgeni si masculii castrați mai târziu ceea ce dovedește ca acele structuri dimorfice sexual de pe creier se formează intr-o perioada critica foarte bine delimitata si cum s-au format atunci așa raman toata viața, hormonii de la pubertate având doar rol activator, nu si rol organizațional.

Testosteronul din perioada pre- si perinatala defeminizează si masculinizează creierul animalului. Masculinizarea este procesul prin care se formează nucleul dimorfic sexual din aria preoptica, precum si alte structuri implicate in comportamentul sexual masculin in timp ce defeminizarea este procesul prin care este împiedicata formarea zonelor responsabile cu comportamentul sexual feminin.

Femelele tratate cu testosteron imediat după naștere au nucleul dimorfic sexual din aria preoptica a hipotalamusului mai mare(ca la masculi) in timp ce la masculii castrați imediat după naștere acest nucleu este mai mic.La șobolan, ca si la alte mamifere exceptând primatele si omul, androgenii nu acționează direct prin receptorul androgenic ci indirect prin receptorul estrogenic in urma procesului de aromatizare. Cu toate acestea receptorul androgenic are si el un rol in acest proces. Se pare ca in faza inițiala hormonii androgeni se leagă de receptorul androgenic si ca răspuns se intensifica producția de aromataza, deci receptorul androgenic este scânteia care inițiază acest proces. Indivizii cu mutații in gena receptorului androgenic au un comportament sexual feminin. Pentru ca creierul femelelor sa nu fie masculinizat si defeminizat de estrogeni la șoarece si șobolan exista o proteina denumita alfafetoproteina care acționează ca si SHBGul uman. Femelele cu gena pentru alfafetoproteina nefunctionala au creiere defeminizate si masculinizate si nu au reflex de lordoza. 5alfa-reductaza are un rol esențial in procesul de defeminizare, prin blocarea activității 5alfa reductazei obtinandu-se un șobolan bisexual care a fost masculinizat dar nu si defeminizat sau defeminizarea a fost doar parțiala. Spre deosebire de șobolan, care se naște oarecum imatur si s-ar putea spune despre el ca e “neutru la naștere”, la om perioada critica este cu mult timp înainte de naștere(pana in luna a 6a) si din acest motiv nu sta in picioare teoria doctorului Money care susținea ca omul este neutru la naștere si pana la vârsta de doi ani poate fi castrat si crescut ca fata. Experimentul Bruce-Brenda-David Reimer a dovedit ca spre deosebire de șobolan la om in momentul nașterii creierul este deja format si diferențiat din punct de vedere sexual si daca pana in luna a 6a a fost expus la testosteron s-a masculinizat si masculinizat ramane chiar daca toate țesuturile testiculare sunt îndepărtate imediat după naștere. O alta diferența intre șobolan si primate consta in faptul ca spre deosebire de șobolan la primate androgenii acționează direct prin receptorul androgenic in timp ce estrogeni pe langa faptul ca nu masculinizează creierul măresc secreția de SHBG îngreunând si mai mult androgenizarea. Din acest motiv la om barbatii cu deficienta de aromataza sau cu mutații in gena receptorului pentru estrogeni sunt heterosexuali in timp ce femeile cu deficienta de aromataza au șanse mai mari sa fie asexuale(era citat un caz al unei asemenea femei care avea 30 de ani si era virgina) sau homosexuale sau pot avea chiar disforie de gen.

Secreția hipotalamo-hipofizara de gonadotropi si orientarea sexuala

2010-04-18T03:15:00.001-07:00

Pe 1 aprilie m-am dus iar la analize si LHul avea valoarea de 5,47 UI/L.Pana acum mi-am făcut LHul de mai multe ori, in diferite faze ale ciclului sexual si chiar si după ce am luat contraceptivul Yasmin. Secreția mea de LH in loc sa varieze in funcție de fazele ciclului sexual si de cantitatea de estrogeni era aproape constanta mentinandu-se in jurul valorii de 6 UI/L(cu foarte mici variații). Faptul ca la mine estrogenii nu determina creșteri foarte mari ale valorii LHului este inca o dovada a masculinizării hipotalamusului.La mamifere secreția de gonadotropi(FSH si LH) este dimorfica sexual. In timp ce la mascul secreția este continua la femela aceasta este ciclica, cu un maxim indus de estrogeni înainte de ovulație.

Modul in care se secreta FSH si LH tine de structura hipotalamusului, hipotalamusul fiind dimorfic sexual. Daca nucleul arcuat din hipotalamus a fost masculinizat prenatal hipotalamusul nu mai răspunde la estrogeni prin creșterea secreției de LH si apar ovarele polichistice. Acest mecanism explica faptul ca la bovine, ovine si la alte mamifere gemenii freemartini(femele care au fost masculinizate de testosteronul fratelui geamăn) au ovare nefuncționale si sunt infertili. Daca nucleul arcuat a fost masculinizat este foarte probabil ca si nucleul INAH 3 sa fie masculinizat. Așa se explica faptul ca sindromul ovarelor polichistice este mai răspândit in rândul lesbienelor decât in rândul femeilor heterosexuale. Nu toate femeile care au ovare polichistice sunt lesbiene dar 80% dintre lesbiene au ovare cu aspect polichistic. Acest lucru se explica prin faptul ca este posibil ca doar nucleul arcuat sa fie masculinizat in timp ce INAH 3 e nemasculinizat sau invers. La toate femeile cu cromozom Y si insensibilitate totala la androgeni si la mulți transsexuali MtF secreția de gonadotropi este ciclica si s-a descoperit ca si la barbatii homosexuali secreția de LH creste semnificativ in urma administrării de estrogeni.

Traumele, abuzurile si hartuirea sexuala nu schimba orientarea sexuala

2010-04-17T12:40:00.001-07:00

Când aveam 16 ani am fost la psihologul din liceul in care am invatat si am întrebat-o de ce mie nu-mi plac deloc băieții si chiar am repulsie fata de ei. Psihologul mi-a zis ca s-ar putea sa fie vorba de o trauma din copilărie, ca poate am patit ceva si am uitat dar ceva rămas in subconștient. Eu nu-mi amintesc de nici-un eveniment neplăcut din viața mea si știu ca inca din frageda copilărie era ceva in felul cum arata, cum se mișca si cum miroase un bărbat, ceva respingător, ceva care mă face sa nu mă simt deloc bine langa el. Din păcate chiar si mulți psihologi supraestimează rolul experienței de viața si nu țin cont de condiția biologica a subiectului. Este foarte incetatenita idea(din păcate si printre unii psihologi) ca o femeie poate sa ajungă sa urască barbatii din cauza unor experiențe neplăcute cu aceștia. Se considera ca multe femei ajung lesbiene in urma unor abuzuri sexuale din partea barbatilor așa cum se considera ca un băiat care a fost abuzat sexual de un alt bărbat va ajunge homosexual din cauza asta.

Lucrurile stau exact invers. Tot din in cauza concepției ca “totul se invata” si ca vezi doamne “o femeie care nu are experiența sexuala nu știe ce vrea” multe lesbiene ajung sa fie hartuite sexual sau chiar violate pentru “a fi aduse la normal”. Si mie mi-au împuiat capul diverși cu teorii de genul ”nu-ti place pentru ca nu ai încercat”, “O femeie nu are cum sa știe daca e lesbiana sau nu daca nu a fost niciodată cu nici-un bărbat”,”trebuie sa faci sex cu un bărbat măcar o data in viața ca altfel înnebunești” si multe altele. E trist ca chiar si persoane din comunitate care se identifica ca fiind lesbiene susțin asemenea aberații(Alexandra Toader a zis intr-un interviu la Antena 1 ca nu avea cum sa știe daca e lesbiana sau nu daca nu ar fi avut relații cu barbati).O femeie care nu simte nici-un fel de atracție fata de barbati nu este lăsata in pace de aceștia si este hartuita pana când ajunge sa-i urască de-a binelea pentru ca barbatii, datorita instinctului lor de masculi dominanți insista sperând ca pana la urma vor reuși sa aibă femeia care nu a fost si nu este cu nici-un bărbat. Existenta unei virgine ii irita la culme pe barbati, fiind perceputa ca un fel de atac la barbatie, bărbatul simtindu-se mai puțin bărbat daca exista o femeie la care nu poate sa ajungă si din acest motiv femeile asexuale sau exclusiv homosexuale sunt hartuite sexual si câteodată chiar violate.Un exemplu e ceea ce se întâmpla in Africa de Sud. Femeile heterosexuale ajung mult mai rar sa fie hartuite sexual pentru ca dintre barbatii care le curtează isi aleg unul care le atrage mai mult iar ceilalți sunt ținuți la distanta de acel bărbat.

Si in cazul băieților care au fost abuzați sexual de alți barbati lucrurile stau oarecum asemănător. Mulți dintre ei ajung la psiholog temandu-se grozav de faptul ca ar putea deveni homosexuali din cauza asta. Un psiholog bun ar trebui sa știe sa-i explice unu băiat care a trecut printr-o asemenea experiența ca orientarea sexuala este înnăscuta, structurala iar daca el prin natura lui este heterosexual violul nu îl poate transforma intr-un homosexual. Cazurile băieților care aparent au devenit homosexuali in urma unui viol se explica altfel: Acești băieți aveau de la început o structura biologica care ii predispune la homosexualitate si pe care violatorii “au mirosit-o”(erau mai feminini, mai slab masculinizați). Un caz edificator este cazul Sorin/Sorina. Sorin a fost abuzat sexual de niște băieți si din acest motiv a ajuns sa considere ca decât sa aibă relații cu barbati ca bărbat homosexual mai bine ca femeie heterosexuala. După operația de schimbare de sex Sorina a încercat sa aibă relații cu barbati dar nu a mers. Nu simțea nici-un fel de atracție si la un moment dat si-a dat seama ca se simte atrasa de fete, nu de băieți. Acum Sorina vrea sa devina din nou Sorin. Daca cineva i-ar fi explicat lui Sorin ca faptul ca a fost abuzat sexual de niște băieți nu l-a transformat intr-un homosexual si ca daca creierul lui este un creier de bărbat heterosexual va putea sa se indragosteasca de o femeie si nu va ajunge sa-si dorească sa aibă relații cu barbati nu s-ar fi ajuns la schimbarea de sex care s-a soldat cu un eșec lamentabil. Sorin/Sorina nu avea creier de femeie, a fost doar un băiat de la casa de copii care din cauza unei experiențe homosexuale nedorite(viol) si din cauza neadaptării sociale a ajuns sa considere ca e mai bine sa isi schimbe sexul. Mulți băieți care au fost abuzați sexual de alți barbati au nevoie de consiliere psihologica pentru ca experiența respectiva ii face sa-si pună întrebări referitor la orientarea lor sexuala.

Ceea ce trebuie sa știe atât băieții abuzați sexual cat si cei care încearcă sa “vindece” lesbienele prin hartuire sexuala este ca orientarea sexuala este structurala, înnăscuta si nu se poate schimba. Si eu am cunoscut multe lesbiene care m-au dezamăgit si mulți tipi ok dar asta nu m-a făcut sa devin hetero.

Au cromozomul Y dar sunt mai femei decât femeile

2010-04-10T06:18:00.001-07:00

Deși la tipul Drosophylla(din care facem si noi parte) femelele au doi cromozomi X si masculii au un cromozom X si un cromozom Y exista si situații in care individul deși poseda un cromozom Y se afla chiar la capătul extrem al spectrului feminității, fiind din anumite puncte de vedere mai femeie decât femeile, atât fizic cat si psihic si comportamental.

Cei patru subiecți din imaginea de mai sus sunt fenotipic femei deși din punct de vedere cromozomial ar fi trebuit sa fie barbati pentru ca o mutație a genei receptorului androgenic le-a împiedicat procesul de masculinizare.

Cromozomul Y conține o gena care inițiază procesul de masculinizare dar nu-l garantează pentru ca celelalte gene implicate in acest proces sunt fie gene autozomale fie gene situate pe cromozomul X. Aceste gene sunt genele implicate in metabolismul hormonilor androgeni pentru ca odată ce gonadele s-au diferențiat ca testicule si încep sa secrete testosteron testosteronul este cel care asigura masculinizarea. Ultima piesa din acest mecanism genetic este gena receptorului androgenic, gena situata pe cromozomul X. Daca aceasta gena este mutanta si nu funtioneaza embrionul deși are cromozomul Y si gonade diferențiate ca testicule care secreta cantitati mari de testosteron se dezvolta in direcția feminina care este stabilita de la început de natura deoarece testosteronul nu poate fi folosit de țesuturi, masculinizarea fiind împiedicata in etapa ei finala. Cu toate acestea nici uterul nu se formează pentru ca testiculele pe langa testosteron mai secreta si un hormon care inhiba formarea uterului. Datorita insensibilității totale la androgeni individul deși are cromozomul Y si gonade diferențiate ca testicule este fenotipic femeie, din anumite puncte de vedere chiar mai femeie decât femeile obișnuite pentru ca in mod normal si la femei exista hormoni androgeni deoarece si estrogenii sunt sintetizați tot din androgeni si pe deasupra mai exista si androgenii secretați de suprarenale, in timp ce la aceste femei cu cromozomul Y si insensibilitate totala la androgeni androgenizarea e 0. Aceste femei nu au pilozitate pubiana si axilara pentru ca parul din aceste zone este legat de acțiunea androgenilor secretați de suprarenale si nici nu suferă de acnee sau calviție. Gonadele lor diferențiate ca testicule raman in locul in care ar trebui sa fie ovarele si secreta cantitati foarte mari de androgeni care circula prin sânge pana când enzima aromataza ii transforma in estrogeni si din acest motiv la pubertate apar caracterele sexuale secundare ca la oricare alta fata. Aceste femei se deosebesc de femeile obișnuite prin inaltimea mare(Se pare ca exista niște gene pe Y care fac ca individul sa crească mai înalt si sa aibă oasele mai lungi) si absenta uterului. De cele mai multe ori acest sindrom este depistat când fata trece de pubertate dar nu apare menstruația.

Creierele acestor femei la fel ca si restul corpului neputând sa se masculinizeze se feminizează, fiind chiar mai feminizate decât creierele femeilor obișnuite si din acest motiv femeile cu insensibilitate totala la androgeni sunt atrase foarte puternic de barbati, au instinctul matern foarte dezvoltat si sunt foarte feminine in tot comportamentul lor. In rândul femeilor cu insensibilitate totala la androgeni bisexualitatea este extrem de rara(sub 4%) si pana acum nu a fost consemnat nici-un caz de homosexualitate exclusiva. Multe dintre aceste femei se căsătoresc si isi doresc foarte mult sa aibă copii si sunt foarte afectate de faptul ca nu pot. De multe ori aceste femei ajung sa adopte copii.

Nu exista nici-o diferența intre creierul unei femei cu Y si insensibilitate totala la androgeni si creierul unei femei obișnuite, ceea ce dovedește inca odată ca nu genele de pe Y sunt responsabile de masculinizarea prenatala a creierului ci acțiunea hormonilor androgeni.

Aceste femei de multe ori isi aleg profesii cum ar fi cea de manechin, fotomodel, dansatoare, actrița etc., profesii care le pun in valoare atractivitatea lor feminina, ele fiind înalte longiline si chiar mai atrăgătoare decât multe alte femei cu cariotip 46XX.

Cantareata Eden Atwood este doar un exemplu de femeie cu cromozomul Y. Se pare ca si Amanda Lear este o posesoare a cromozomului Y dar faptul ca are vocea foarte groasa sugerează ca in cazul ei ar putea fi vorba de o insensibilitate parțiala la androgeni.

Si un transsexual MtF care a început tranziția devreme poate fi ca o asemenea femeie. Faptul ca un individ poate fi chiar mai femeie decât multe alte femei deși are cromozomul Y dovedește ca si un transsexual daca este depistat la timp si începe tranziția înainte ca sa apară efectele androgenizarii postpubertare poate deveni femeie din toate punctele de vedere. De multe ori transsexualii sunt mai puțin receptivi la androgeni datorita unor secvențe mai lungi in exonul 1 al genei receptorului androgenic si din acest motiv creierul nu se masculinizează si individul se naște cu un creier de femeie singurul lucru care mai rama de făcut fiind feminizarea corpului. Atâta timp cat o femeie cu insensibilitate la androgeni poate sa se căsătoreasca si sa adopte copii de ce nu ar putea si un transsexual MtF?

Homosexualitatea in lumea animala

2010-04-05T12:01:00.001-07:00

Deși toți am fost invatati ca in natura comportamentul sexual are ca unic scop reproducerea, orice forma de comportament sexual care nu are ca finalitate procreația fiind eliminat din start de evoluție, se pare ca in lumea animala, din care, ne place sau nu sa credem, si noi oamenii facem parte exista comportamente homosexuale si câteodată chiar indivizi exclusiv homosexuali care nu periclitează supraviețuirea speciei pentru ca genele care ii predispun la homosexualitate ii fac mai fertili pe indivizii de sex opus si din acest motiv rudele de sex opus ale acestor indivizi lasă mai mulți urmași.Pana acum s-au observat comportamente homosexuale la peste 1500 de specii de animale. Interesant este ca procentele in care se găsesc indivizii neheterosexuali la diferite specii de mamifere si pasări tind sa fie constante ceea ce dovedește ca homosexualitatea nu este o “invenție umana” ci un caracter destul de vechi din punct de vedere filogenetic, comportamente homosexuale intalnindu-se si la caracatițe.

Evoluția a fixat ca in jur de de 5% dintre indivizi sa fie homosexuali si 15-20% sa aibă alte orientări sexuale decât cea heterosexuala

La berbec 2% dintre masculi sunt asexuali, 6-8% homosexuali si aproape 15% bisexuali. La cobai 12% dintre masculi nu sunt interesați deloc de femele.Nu se știe cați dintre aceștia sunt homosexuali si cați asexuali pentru ca nu s-a măsurat si atracția fata de masculi.Contrar părerii bisericii care susține ca homosexualitatea este un “păcat împotriva firii” indivizi homosexuali găsim si la o serie de specii mult mai vechi din punct de vedere filogenetic decât noi, ca dovada ca evoluția nu elimina genele pentru homosexualitate, acestea având si ele avantajele lor(cel puțin pentru unul dintre sexe).

La șopârlele din genul Teiidae femelele se pot înmulți prin partenogeneza dar deși se înmulțesc asexuat comportamentul lor nu este asexual si pentru a se putea reproduce femela are nevoie de stimulare sexuala, chiar daca aceasta stimulare sexuala vine de la o alta femela. Acest lucru se explica prin faptul ca femela are ovulație condiționata de actul montei așa cum se întâmpla si la pisica si iepuroaica, unde fara stimulare sexuala ovulația nu se produce. Aceste șopârle sunt printre putinele specii la care homosexualitatea feminina exclusiva se intalneste frecvent. La multe alte specii homosexualitatea feminina nu este exclusiva decât extrem de rar ci este vorba de bisexualitate deoarece bisexualitatea nu periclitează deloc supraviețuirea speciei. Exista multe specii la care femelele trăiesc in haremuri si au un comportament bisexual. Multe femele printre care si vaca si scroafa când sunt in perioada de călduri prezintă pe langa comportamentul de lordoza si comportamente de monta, acestea încercând sa monteze alte femele. Mai ales la maimuțe au fost observate comportamente homosexuale la femele si cu cat urcam mai mult pe scara evoluției cu atât întâlnim mai des homosexualitatea feminina, la primate aceasta fiind mai răspândita decât la restul mamiferelor. Eu una cred ca acest lucru se explica prin faptul ca in timp ce la alte mamifere androgenii nu masculinizează creierul direct ci indirect după ce aromataza ii transforma in estrogeni la primate androgenii acționează direct prin receptorul androgenic nu prin cel pentru estrogeni cum se întâmpla la nonprimate si din aceasta cauza receptivitatea mare la androgeni poate predispune femela la homosexualitate si o oarecare deficienta de aromataza(care poate fii datorata pe langa mutațiile rarisime ale genei citocromului 19 de un polimorfism al genei care o face sa funcționeze mai greoi, gena fiind aproape la fel de polimorfica ca si gena receptorului androgenic) predispune tot femelele la homosexualitate in timp ce la nonprimate slaba conversie a androgenilor in estrogeni predispune masculii la homosexualitate.

La macacul japonez homosexualitatea feminina este foarte răspândita, comportamentul homosexual intalnindu-se la aproape un sfert dintre femele.

Una dintre putinele speciile la care toți indivizii sunt bisexuali(Cum credea Freud in mod eronat despre om) este Pan paniscus, un cimpanzeu de talie mica. La aceasta specie 60% dintre actele sexuale au loc intre doua sau mai multe femele.

Homosexualitatea masculina este si ea destul de răspândita in natura. La girafe 94% dintre comportamentele sexuale observate pana acum au avut loc intre masculi.

Printre mamiferele la care întâlnim homosexualitatea masculina se mai regăsesc si delfinii.

La pasări s-au observat comportamente homosexuale la pinguini, rate, lebede si vulturi.Pasările fiind de tip abraxas(femela are cromozomi XY si masculul XX) la ele diferențierea sexuala se produce altfel decât la mamifere.Probabil ca din acest motiv la pasări unele comportamente sunt inversate, masculul fiind cel care atrage femela si femela fiind cea care caută masculii si exista si specii de pasări la care masculul este cel care clocește si are grija de pui.

Atâta timp cat homosexualitatea se intalneste la atâtea specii si in milioanele de ani de evoluție nu a fost eliminata de selecție cum mai pot sa spună unii si alții ca iubirea intre doua persoane de același sex este un “păcat împotriva naturii”?

Intre heterosexualitate si homosexualitatea exclusiva exista o infinitate de forme de bisexualitate

2010-03-27T13:23:00.001-07:00

Orientarea sexuala este un caracter cantitativ, nu unul calitativ, binar si deși mulți tind sa vadă lumea in alb si negru exista o infinitate de forme intermediare pe acest spectru al orientării sexuale. Contrar teoriei lui Freud care susținea ca toți ne naștem bisexuali doar 15-20% dintre barbati si 7-9% dintre femei se încadrează in categoria bisexualilor. Acest lucru se datorează faptului ca creierul uman este dimorfic sexual iar pentru ca individul sa fie bisexual este nevoie de o masculinizare incompleta a creierului care nu este insotita de defeminizare.De multe ori indivizii bisexuali trec fie drept heterosexuali, fie drept homosexuali. Bisexualitatea ar putea explica foarte bine cazurile de “schimbare” a orientării sexuale sau de gemeni monozigoti cu orientări sexuale diferite. Bisexualitatea poate fi concomitenta, când individul este atras in același timp de indivizi de ambele sexe sau alternativa, când alternează perioadele de heterosexualitate cu cele de homosexualitate. Persoanele care susțin ca au fost heterosexuale si au devenit homosexuale sau invers sunt de fapt bisexuale prin structura lor dar de cele mai multe ori bisexualitatea alternativa nu este cunoscuta si conștientizata, majoritatea oamenilor considerând ca bisexualitate doar bisexualitatea concomitenta. Exista foarte multe grade de bisexualitate. Exista bisexuali care sunt atrași mai mult de parteneri de sex opus si bisexuali care sunt atrași mai mult de partenerii de același sex.

Biologul Alfred Kinsey, părintele sexologiei moderne a studiat foarte bine problema asta si a întocmit celebra scala Kinsey care începe de la 0 = 100% heterosexual si merge pana la 6 = exclusiv homosexual. Kinsey a luat in considerare si existenta asexualilor.

El a mai făcut un studiu in urma căruia a descoperit ca doar 4% dintre barbati si 1-2% dintre femei au o orientare sexuala exclusiv homosexuala in timp ce 8% dintre barbati si intre 2 si 6% dintre femei sunt bisexuali inclinați mai mult spre homosexualitate si 11,6% dintre barbati si 7% dintre femei se afla la mijlocul spectrului fiind atrași in mod egal de ambele sexe.

Mecanismul prin care un om se naște bisexual este oarecum asemănător cu mecanismul care duce la homosexualitatea exclusiva dar procesul de masculinizare prenatala a creierului nu merge pana la capăt si defeminizarea nu se produce sau se produce doar parțial. La femei mai exista un mecanism prin care este indusa bisexualitatea. Daca pe unul dintre cei doi cromozomi X exista o alela mai scurta a genei receptorului androgenic iar pe celalalt o alela mai lunga si exista si o oarecare expunere prenatala la androgeni celulele(inclusiv neuronii) in care e activ cromozomul cu alela mai scurta răspund mai bine la androgeni si se masculinizează prenatal in timp ce celelalte raman in starea inițiala de femela si creierul are o structura mozaicata in care sunt prezente si structurile implicate in comportamentul sexual feminin si cele implicate in cel masculin, ceea ce predispune la bisexualitate. Din acest motiv in ciuda faptului ca homosexualitatea feminina exclusiva se intalneste foarte rar, mai rar decât cea masculina, bisexualitatea feminina se intalneste la fel de des sau chiar mai des decât cea masculina.

Datorita faptului ca 80% dintre barbatii care au o oarecare atracție sexuala fata de barbati si 90% dintre femeile care se simt atrase de femei sunt de fapt bisexuali unii susținători ai teoriei homosexualității dobândite si “curabile” cum ar fi Robert Spitzer au aparent dreptate, doar aparent pentru ca ei nu reușesc decât sa convingă persoanele bisexuale sa facă pe heterosexualii, lucru care merge doar in cazul bisexualilor si doar pana la un punct pentru ca aceștia nu pot fi niciodată fericiți cu un stil de viața care le este impus din afara.

Robert Spitzer susține ca prin terapiile lui a reușit sa vindece 60% si sa readucă la heterosexualitate 30% dintre homosexualii care au venit la el la clinica dar adevărul este cu totul altul. Acești 60% erau de fapt bisexuali pe care Spitzer nu a reușit decât sa-i convingă sa facă pe heterosexualii. Ce ne facem cu restul de 40%? Daca e el atât de grozav de ce nu a reușit sa-i convingă pe toți sa-si schimbe orientările sexuale? Orice ar spune teoria lui nu sta in picioare pentru ca se bazează pe argumente false. Au fost atâtea cazuri de homosexuali care au ajuns la sinucidere din cauza unor asemenea tratamente de schimbare a orientării sexuale. Orientarea sexuala trebuie acceptata așa cum este pentru ca nu se poate schimba iar in cazurile in care da impresia ca se schimba este de fapt vorba de un individ bisexual care are perioade de heterosexualitate care alternează cu cele de homosexualitate.

E trist ca si in ziua de azi se ajunge la concluzii greșite pentru ca bisexualitatea nu este recunoscuta si este confundata fie cu homosexualitatea fie cu heterosexualitatea.

Cel mai important organ sexual este… creierul

2010-03-25T13:05:00.001-07:00

Cel mai important organ responsabil de sexualitate este creierul. La nivelul hipotalamusului(structura mai veche a creierului, esențiala pentru supraviețuirea individului si a speciei) se găsesc centrii nervoși care comanda comportamentul sexual. Spre deosebire de scoarța care cel puțin la om prezintă o formidabila complexitate structurala si o mare plasticitate, structura acesteia fiind intr-o permanenta transformare strâns legata de influenta factorilor de mediu si de experiența de viața, hipotalamusul are o structura mai puțin complexa, semănând mai mult cu un fel de mașinărie care funcționează automat după un program stabilit de la început. La nivelul hipotalamusului se formează instinctele de baza care au un determinism biologic si genetic clar, fiind prezente la foarte multe specii deoarece evoluția le-a fixat de milioane de ani. Comportamentul sexual, fiind determinat de structuri foarte vechi din punct de vedere filogenetic situate la nivelul hipotalamusului, este un comportament înnăscut, nu invatat.

La majoritatea speciilor(inclusiv omul) creierul este dimorfic sexual, diferențierea sexuala a acestuia producandu-se in perioada prenatala(la primate si om) sau perinatala(la rozătoare).

Preferințele sexuale se formează la nivelul unui nucleu dimorfic sexual din aria preoptica a hipotalamusului. La masculii heterosexuali acest nucleu este mai mare decât la femelele heterosexuale(aproape dublu). La masculii homosexuali nucleul este mai mic, comparabil ca mărime cu cel al unei femele heterosexuale. Daca acest nucleu este mai mare individul va fi atras din punct de vedere sexual de femele, iar daca este mai mic va fi atras de masculi.

Acest nucleu dimorfic sexual se formează inca din perioada prenatala la om si imediat după naștere la șobolan si cu cat exista o cantitate mai mare de hormoni androgeni in perioada critica in care se formează hipotalamusul cu atât va fi mai mare nucleul. La șobolan femelele tratate cu testosteron imediat după naștere prezentau un comportament sexual masculin, neavând reflexul de lordoza si având tendința de a monta alte femele, in timp ce masculii castrați imediat după naștere aveau reflexe de lordoza specifice comportamentului sexual feminin.La masculii castrați de la naștere nucleul dimorfic sexual era mai mic, semănând mai mult cu nucleul dimorfic sexual al unei femele, in timp ce la femelele injectate cu testosteron era mai mare, apropiat de mărimea unui nucleu dimorfic sexual întâlnit la masculi

In 1991 Simon Levay a descoperit ca si la om exista un nucleu dimorfic sexual responsabil cu orientarea sexuala: INAH3, sau al treilea nucleu interstițial din hipotalamus. Acest nucleu este mai mic la barbatii homosexuali decât la cei heterosexuali. Din păcate din studiul lui Levay lipsesc femeile homosexuale dar eu un cred ca in cazul lor acest nucleu este mai mare, cam cat este cel al unui bărbat heterosexual.

Totuși un studiu mai recent a dovedit ca transsexualii FtM poseda un nucleu INAH3 la fel de mare ca si cel al unui bărbat heterosexual.

Acesta este lucrul despre care am vorbit si cu medicul meu endocrinolog care mi-a zis ca preferințele sexuale țin de structura creierului. Medicul meu endocrinolog știe despre studiul lui Levay si despre faptul ca expunerea prenatala a embrionului la androgeni duce la masculinizarea creierului

Alt laborator, alta recoltare, alta șansa de a afla de ce sunt lesbiana

2010-03-19T05:02:00.001-07:00

Azi am fost la Cytogenomic Medical Laboratory pentru recoltarea de probe pentru testul genei receptorului androgenic. După recoltarea primei eprubete de sânge am fost întrebata de ce fac aceasta analiza. Am spus totul începând cu hirsutismul nehiperandrogenic si terminând cu masculinizarea hipotalamusului si orientarea mea sexuala. S-au hotărât sa-mi mai ia o eprubeta de sânge si sa-mi facă si cariotipul, paternul de inactivare a cromozomului X si testul pentru eventualele translocații pe X ale genei SRY(gena de pe Y care determina diferențierea testiculara a gonadelor, traslocatiile pe X ale acestei gene putând sa duca la hermafroditism sau la sindromul bărbatului cu cariotip 46XX in funcție de paternul de inactivare a cromozomului X). Deși este puțin probabil ei nu exclud nici posibilitatea existentei unui hermafroditism inaparent datorat translocației genei SRY pe un cromozom X inactivat in mod preferențial, ceea ce ar duce la apariția unui ovotestis unilateral in care țesutul testicular a fost prea puțin pentru a induce masculinizarea organelor genitale dar suficient pentru a induce masculinizarea prenatala a creierului. Eu oricum raman la parerea mea ca in cazul meu cauza este lagata de un numar prea mic de repetari CAG din exonul 1 pe ambele alele ale genei receptorului androgenic, ceea ce a dus la o receptivitate crescuta la androgeni care a favorizat masculinizarea prenatala a hipotalamusului.Mi-au luat foarte mult sange dar sper ca macar de data asta sa aflu adevarul despre determinismul genetic al orientarii mele sexuale

Momentul adevărului va fi peste trei sapatamani când va fi gata rezultatul. Sunt foarte curioasa daca ipoteza mea se va confirma.

Despre hermafroditism

2010-03-17T13:12:00.001-07:00

Majoritatea oamenilor tind sa numească hermafroditism orice forma de intersexualitate dar hermafroditismul adevărat presupune existenta la un individ a țesuturilor ovariene si testiculare, fie in gonade diferite separate(un ovar si un testicul), fie in gonade mixte de tip ovotestis.

Hermafroditismul este destul de răspândit in natura, fiind întâlnit la ,multe plante, la unele specii de melci, la multe specii de viermi si chiar si la unii pești dar pe măsura ce urcam pe scara evoluției întâlnim tot mai rar hermafroditismul, la pasări si la mamifere indivizii hermafrodiți fiind extrem de rari si niciodată fertili si ca masculi si ca femele.

La toate speciile hermafrodite exista mecanisme naturale care împiedica autofecundarea. Foarte puține specii prezintă caractere ambelor sexe in același timp(hermafroditism simultan), majoritatea fiind fie protandrice(in prima partea vieții indivizii sunt masculi pentru ca mai târziu sa se transforme in femele) fie protogine(in prima parte a vieții sunt femele iar apoi se transforma in masculi)

La vertebrate hermafroditismul se intalneste mai mult la pești dar mai poate exista si la unele specii de șopârle.

La peștii din genul Amphiprion, pești care trăiesc in simbioza cu anemonele de mare, daca femela era îndepărtata din grupul format dintr-un mascul o femela si mai mulți masculi nedezvoltați si inapți de reproducere masculul se va transforma in femela iar cel mai mare dintre masculii nedezvoltați va deveni apt de reproducere.

La peștii din familia Labridae protoginia este destul de comuna. Masculii acestei specii sunt de doua tipuri: masculi inițiali si masculi terminali. Masculii inițiali nu au instinctul teritorial dezvoltat si prefera compania femelelor pe care le si imita. Masculii terminali au un puternic instinct teritorial si sunt viu colorați. Nici-un individ nu e mascul terminal de la început si atât masculii inițiali cat si femelele pot deveni masculi terminali.

La peștii din genul Hypoplectrus hermafroditismul indivizilor este simultan dar autofecundarea nu este posibila si aceștia formează perechi alternative in care rolurile se pot inversa oricând, oricare dintre cei doi indivizi putând fi fertil in același timp si ca femela si ca mascul

La mamifere hermafroditismul apare accidental fiind cea mai rara forma de intersexualitate. De cele mai multe ori cauzele nu sunt ereditare ci țin mai mult de dezvoltarea embrionului.

La bovine apar foarte multe cazuri de hermafroditism din cauza pesticidelor folosite in agricultura.

Cele mai multe mamifere hermafrodite au cromozomi XX(peste 70%) dar mai exista si cu XY(10%) sau cu mozaicism cromozomial(In unele celule au XX iar in altele au XY sau XXY). Mozaicismul cromozomial poate sa apară fie prin fuziunea a doi embrioni de sex opus, fie datorita faptului ca embrionul care la început avea cromozomi XXY sau XXXY pierde cromozomul Y din unele celule, acest lucru intamplandu-se foarte devreme in dezvoltarea cestuia

Mozaicismul cromozomial este extrem de rar, in majoritatea cazurilor hermafroditismul adevărat fiind tot o inversiune sexuala a subiecților cu cromozomi XX. In unele cazuri aceasta inversiune sexuala este totala(Sindromul bărbatului cu cariotip 46XX). In urma unor cercetări recente s-a descoperit ca ar putea exista o cauza comuna pentru sindromul bărbatului cu doi de X si fara gena SRY translocata pe X si hermafroditismul adevărat al subiecților cu cariotip 46XX.

Se pare ca gena SRY(gena de pe cromozomul Y care determina diferențierea testiculara a gonadelor) nu acționează in mod direct ci prin blocarea unei gene autozomale care la ranadul ei blochează alta gena autozomala. Din aceasta cauza este posibila diferențierea testiculara a gonadelor in absenta genei SRY. Daca gena autozomala care blochează prima gena autozomala care determina diferențierea testiculara este mutanta si nefuncționala atunci diferențierea testiculara nemaifiind împiedicata de aceasta gena se produce chiar si in absenta genei SRY, in felul acesta rezultând un mascul cu cariotip 46XX fara gena SRY. Daca nu este chiar total nefuncționala si mai funcționează puțin atunci poate sa apară un individ hermafrodit

Sunt recunoscute trei categorii ale hermafroditismului adevărat :
- o cincime sunt bilaterale — țesut ovarian si testicular (ovotestis) de fiecare parte;
- doua cincimi sunt unilaterale — un ovotestis de o parte si un ovar sau un testicul de cealaltă ;
- restul sunt laterale - un testicul de o parte si un ovar de cealaltă.

Nu se știe din ce motive in majoritatea cazurilor de hermafroditism unilateral sau lateral diferențierea testiculara tinde sa se producă mai ușor in gonada dreapta iar cea ovariana in stânga. Astfel in cazul unui hermafroditism lateral este mai probabil sa avem testicul in dreapta si ovar in stânga iar in cazul unui hermafroditism unilateral este mai probabil sa avem ovotestis in dreapta si ovar in stânga sau testicul in dreapta si ovotestis in stânga.

Majoritatea cazurilor de hermafroditism sunt hermafroditisme unilaterale cu un ovotestis in dreapta si un ovar in stânga. Sunt si situații in care organele genitale externe sunt tipice pentru unul dintre sexe si hermafroditismul este descoperit mai târziu când “fata” începe sa prezinte semne de virilizare sau băiatului încep sa-i crească sânii. Mulți barbati cu cariotip 46XX sunt de fapt hermafrodiți cu un testicul si un ovotestis care fenotipic sunt barbati pentru ca predomina țesutul testicular

Foarte putini hermafrodiți produc sperma fiind fertili ca masculi deoarece pentru asta este nevoie de un cromozom Y funcțional, majoritatea genelor de pe Y fiind gene esențiale pentru spermatogeneza. In schimb mulți hermafrodiți au ovule viabile in țesutul ovarian si chiar si un uter care ar putea sa duca o sarcina la bun sfârșit, fiind fertili ca femei.

Deși s-ar putea crede ca acest indivizi sunt bisexuali si au o sexualitate destul de de flexibila in majoritatea cazurilor hermafrodiții au creiere foarte masculinizate pentru ca atâta timp cat ovarul este un element pasiv a diferențierii sexuale, acesta nesecretand nimic, țesutul testicular oricât de puțin ar fi este cel care isi spune cuvântul in ceea ce privește diferențierea sexuala a creierului deoarece secreția de testosteron este cea care induce masculinizarea si defeminizarea creierului, ovarul neputând sa împiedice acest proces.Masculinizarea creierului se produce in prezenta testosteronului in timp ce feminizarea se produce in absenta acestuia. Este citat un caz al unui hermafrodit care s-a născut cu un ovar si un testicul si imediat după naștere testiculul si toate structurile masculine au fost îndepărtate si copilul a fost crescut ca fata. Aceasta “fata” isi dorea foarte mult sa fie băiat si din punct de vedere sexual se simțea atrasa de fete nu de băieți. Așa se întâmpla in majoritatea cazurilor in care hermafrodiții sunt “corectați” chirurgical inca de la naștere si transformați in fete. Aceste “fete” nu au creier de femeie si deși teoretic unele dintre ele ar putea sa facă si copii instinctele lor feminine lipsesc cu desavarsire. Cei mai mulți hermafrodiți se simt atrași din punct de vedere sexual numai de femei, mai sunt si destul de mulți bisexuali si foarte putini sunt atrași doar de barbati.Majoritatea hermafrodiților transformați in fete se comporta ca si băieții cu sexul schimbat de la naștere. Mult timp s-a considerat ca aceste operații de “corectare” a hermafrodiților sunt necesare pentru ca vor salva individul de respingerea sociala. Însa nu se știa un lucru foarte important: chirurgia si tratamentele hormonale nu pot modifica structura creierului si daca creierul a fost masculinizat prenatal nici îndepărtarea sursei de testosteron nici tratamentul hormonal nu va putea sa-l feminizeze.

Vesti proaste

2010-03-12T10:38:00.001-08:00

Azi am fost anunțata telefonic ca din cauza unor probleme apărute la laboratorul din Italia testul meu genetic nu mai poate fi făcut. Acest test al genei receptorului androgenic se efectua intr-un laborator din Italia. Probele mele biologice au fost transportate pana acolo dar laboratorul nu mai funcționează. Cei de la Academica mi-au zis ca laboratorul si-a încetat activitatea din cauza unor probleme legate de sediu dar eu am impresia ca cauza e alta: criza economica si amplele miscari de protest care au paralizat Italia. Îmi pare foarte rău ca nici de data asta nu am șansa sa aflu daca in cazul meu defeminizarea si masculinizarea hipotalamusului a fost favorizata de o receptivitate mare la androgeni. Îmi pare foarte rău ca nu am șansa ca prin acest test sa dovedesc ca m-am născut așa, polimorfismul genei receptorului androgenic fiind strâns legat de felul in care se formează structurile dimorfice sexual din hipotalamus, structuri responsabile cu orientarea sexuala, gena receptorului androgenic având un rol foarte important in determinismul homosexualității feminine.

Si a fost si ziua recoltării

2010-03-02T04:25:00.001-08:00

Azi am fost la Academica Medical pentru recoltarea probelor biologice pentru analiza genetica a genei receptorului androgenic. Am ajuns acolo la ora 11 30. A trebuit sa aștept puțin pentru ca nu venise șoferul. Nu mai era nimeni in afara de mine acolo cu asemenea analize si cred ca sunt prima din tara ca le face. Pe la ora 12 când a venit si șoferul care trebuia sa sa transporte probele la laborator una dintre asistente mi-a luat doua eprubete de sânge. Îmi cam tremura mana de emoție pentru ca aproape nu-mi venea sa cred ca pot afla eu adevărul despre receptorii mei androgenici. Rezultatul va fi gata peste aproximativ o luna. Voi fi anunțata telefonic când e gata. Atunci va fi momentul adevărului. Va voi tine la curent cu ceea ce aflu. Ar fi fost interesant de văzut cum se prezintă gena receptorului androgenic si la alte lesbiene dar din păcate nimănui nu i-a trecut prin cap sa fac un studiu genetic pe lesbiene, ca si cum lesbiene ar fi o categorie uitata.

Maine e ziua cea mare

2010-03-01T13:27:00.001-08:00

Maine la ora 12 o sa-mi fie recoltate probe biologice pentru testul genei receptorului androgenic. De foarte multa vreme imi doream sa fac acest test si am strans si bani pentru el. Sunt foarte curioasa daca in cazul meu polimorfismul genei receptorului androgenic are legatura cu masculinizarea prenatala a creierului si orientarea sexuala. Se stie ca transsexualii MtF poseda variante mai lungi ale acestei gene, variante genetice care fac ca tesuturile sa raspunda mai greu la androgeni deoarece lungimea secventei nucleotidice din exonul 1 al genei este invers proportionala cu receptivitatea la androgeni. Ceea ce nu s-a dovedit inca este faptul ca alelele mai scurte ale genei sau mutatiile din zona reglatoare ar putea sa favorizeze masculinizarea creierului unui embrion de sex feminin chiar si in caonditiile in care nu exista un exces de androgeni prenatali contribuind in felul acesta la aparitia homosexualitatii feminine.

Inca o consultație la endocrinolog

2010-03-01T09:02:00.001-08:00

Azi am fost la Spitalul Militar Central pentru o consultație la medicul meu endocrinolog. Am mai fost de câteva ori la acest medic începând cu luna noiembrie a anului trecut când am ajuns la consultație fiind suspecta de hiperplazie adrenala congenitala cu debut tardiv. In timpul primei consultații medicul m-a întrebat daca am viața sexuala. La început am fost cam încurcata, eu având viața sexuala numai cu femei. I-am zis ca situația este mai complicata si ca din acest motiv am ajuns eu aici. Făceam pauze lungi si îmi era greu sa spun adevărul din prima si medicul mă întrerupea si mă întreba daca sunt complexata de faptul ca îmi creste par pe burta. Nici măcar nu bănuia ce vreau sa-i spun. Intr-un târziu am zis ca mie in loc sa-mi placa băieții îmi plac fetele. Atunci medicul mi-a zis ca preferințele sexuale au legătura cu structura creierului si nu cu hormonii de acum, doar hormonii prenatali putând fi responsabili de preferințele sexuale ale unui individ. Îmi place ca spre deosebire de mulți psihologi care dau vina pe experiența de viața(Cum a fost cazul unui psiholog din liceu care zicea ca nu-mi plac băieții din cauza unor evenimente traumatizate pe care nu le mai țin minte in mod conștient)acest medic endocrinolog cunoaște foarte bine faptul ca orientarea sexuala tine de structurile de pe creier care se formează destul de devreme in perioada prenatala sub influenta genelor si a hormonilor androgeni. Am discutat atunci si despre androgenii prenatali care masculinizează creierele femeilor cu hiperplazie adrenala. Ulterior diagnosticul de hiperplazie adrenala congenitala s-a infirmat dar medicul mi-a dat tratament cu pilule contraceptive pentru ovarele mele polichistice.Acest tratament ar fi trebuit sa aibă si efect antiandrogenic. In urma acestui tratament m-am trezit cu o hiperprolactinemie de toata frumusețea. Azi am fost iar la medic pentru o trimitere la RMN de hipotalamus si hipofiza si testul genetic al genei receptorului androgenic, test genetic pe care îl fac cei d la Academica Medical. Am vorbit pe larg cu medicul despre hipofiza, unde existând suspiciunea de prolactinom am putut obține o trimitere la RMN(Sper ca in afara de hipofiza la aceasta analiza se va vedea si forma nucleului INAH 3 din hipotalamus, zona unde se formează orientarea sexuala) si despre orientarea mea sexuala si testul genetic care ar putea confirma sau infirma ipoteza conform căreia in cazul meu orientarea sexuala este legata de prezenta unei secvențe nucleotidice mai scurte in exonul 1 al ambelor alele ale genei sau de prezenta unor mutații in zona reglatoare(ca si in cazul alopeciei androgenice, alopecie de care suferă si tatăl meu). Medicul mi-a zis clar ca pentru testul genetic nu-mi poate da trimitere pentru ca testele genetice nu sunt decontate de casa de asigurări de sănătate si mi-a mai zis sa renunț la aceasta idee pentru ca nu mă ajuta cu nimic. Am vorbit mult despre studiile efectuate mai mult de medici psihiatrii care au avut ca subiect determinismul biologic al orientării sexuale. Medicul știe si mi-a zis ca orientarea sexuala e legata de structura creierului si nu se poate schimba si crezând ca eu sunt nemulțumita de ceea ce sunt m-a întrebat daca mă deranjează orientarea mea sexuala. Eu i-am zis ca nu mă deranjează dar am nevoie de dovezi ca sa le închid gura celor care mă acuza pe mine sau pe parintii mei pentru orientarea mea sexuala. Medicul a zis ca nu e nimic de acuzat si de judecat si nu e nimeni vinovat pentru ceea ce sunt eu si ca dovezile medicale tot nu le vor închide gura celor care sunt ignoranți si intoleranți pentru ca ei pur si simplu nu le înțeleg, demersul meu fiind inutil. Medicul mi-a mai zis ca daca ar fi in locul meu nu ar face acest test genetic care costa 790 RON. Eu oricum merg pana in pânzele albe cu demersul meu si mâine la ora 12 sunt programata la recoltare de probe pentru testul genetic al genei receptorului androgenic. Pe 9 aprilie e momentul adevărului. Atunci o sa apară rezultatul acestui test genetic. Sunt foarte curioasa daca in cazul meu exista fie mutații in zona reglatoare a genei, fie secvențe prea scurte in exonul 1 care predispun la o receptivitate prea mare a țesuturilor fata de hormonii androgeni.

Este posibila defeminizarea fara masculinizare?

2010-02-21T09:25:00.001-08:00

Masculinizarea si defeminizarea sunt doua procese diferite dar strâns legate intre ele. De cele mai multe ori cauza comuna a defeminizării si a masculinizării este expunerea prenatala la androgeni. Defeminizarea este procesul prin care embrionul este împiedicat sa se dezvolte intr-o direcție feminina.

Teoria neuroendocrina a orientării sexuale exclude posibilitatea defeminizării creierului fara masculinizare pentru ca se considera ca starea inițiala a tuturor embrionilor este starea de femela, in absenta androgenilor prenatali toți embrionii având tendința de a se dezvolta intr-o direcție feminina, chiar daca au de exemplu sindromul Turner si nu au ovare care sa secrete estrogeni sau alți hormoni. Conform acestei teorii singurul proces care poate împiedica feminizarea este masculinizarea, defeminizarea fiind o consecința a procesului de masculinizare. Exista multe forme intermediare si situații de masculinizare fara defeminizare care pot duce la bisexualitate dar defeminizarea fara masculinizare este imposibila conform acestei teorii. Tot ce nu se masculinizează se feminizează si tot ce e defeminizat e in primul rând masculinizat.

In timp ce masculinizarea fara defeminizare(întâlnita relativ frecvent) poate predispune individul la bisexualitate, defeminizarea fara masculinizare ar trebui sa fie mecanismul prin care poate sa apară un individ asexual, care nu este atras din punct de vedere sexual nici de barbari nici de femei.

Deși teoria stării inițiale de femela elimina asexualitatea aceasta orientare sexuala se pare ca exista, 1% dintre oameni si berbeci fiind asexuali. Exista chiar si o comunitate online pentru asexuali.

Unii psihologi susțin ca de fapt aceasta asexualitate este strâns legata de sindromul Asperger sau alte forme de tulburări din spectrul autismului, comportamentul asexual fiind datorat unor disfuncții pe linie socio-afectiva care îl împiedica pe individ sa se indragosteasca si nu unei defeminizări fara masculinizare, indivizii cu Asperger sau autism având creiere chiar foarte masculinizate(Unii cercetători considera ca autismul este consecința unei masculinizări duse la extrem a creierului si din acest motiv majoritatea subiecților cu tulburări din spectrul autismului sunt de sex masculin)

Totuși mulți asexuali au preferințe de gen si se îndrăgostesc platonic, ei având un rudiment de instinct sexual de care nu sunt conștienți si dintre cei fara preferințe de gen este posibil ca mulți sa fie de fapt bisexuali care nu sunt conștienți de propria lor sexualitate.

In multe cazuri asexualitatea este ceva care tine mai mult de dinamica decât de orientare, fiind o cu totul alta dimensiune a sexualității.

Oricum problema ramane deschisa. Oare e posibila defeminizarea fara masculinizare? Oare exista indivizi nediferențiați care sunt cu adevărat asexuali, fiind total lipsiți de sexualitate, neavând nici măcar un rudiment de instinct sexual?

Raportul dintre degetul aratator si cel inelar(2D:4D), androgenii prenatali si orientarea sexuala

2010-02-15T10:03:00.001-08:00

In timp ce femeile au aratatorul egal cu inelarul la barbati, mai ales la mana dreapta, degetul inelar este puțin mai mare.Si femeile cu cariotip 46,XY si insensibilitate totala la androgeni au aratatorul egal cu inelarul sau chiar puțin mai mare(ca majoritatea femeilor) in timp ce exista si femei cu cariotip 46,XX cu inelarul mai mare, ceea ce dovedește ca nu genele de pe cromozomul Y determina aceasta diferența. Se pare ca aceasta diferența este legata de expunerea prenatala la androgeni sau o receptivitate crescuta la acești hormoni. La om si la unele primate testosteronul din perioada prenatala face ca degetul inelar sa crească puțin mai lung decât aratatorul. Raportul dintre lungimea aratatorului si cea inelarului(2D:4D) este invers proporțional cu intensitatea metabolismului androgenic din perioada prenatala.

La femeile cu hiperplazie adrenala congenitala(situație in care glandele suprarenale secreta cantitati mari de androgeni) degetul inelar este mai mare decât cel aratator.

Exista o legătura clara intre masculinizarea degetelor si masculinizarea creierului. Cu cat raportul 2D:4D este mai mic cu atât creierul are mai multe șanse sa fie mai masculinizat.

Mai ales in cazul femeilor corelația dintre valoarea acestui raport si orientarea sexuala este evidenta. Mai multe studii au dovedit ca lesbienele si femeile bisexuale tind sa aibă degetul inelar mai mare decât aratatorul. In cazul barbatilor homosexuali situația este mai complicata pentru ca exista mai multe determinisme si mai multe tipuri de homosexualitate si in timp ce homosexualii hipomasculinizati tind sa aibă inelarul mai mic(ca si femeile) cei hipermasculinizati au raportul 2D:4D chiar mai mic decât barbatii heterosexuali si mai exista si alte categorii de homosexuali in cazul cărora homosexualitatea nu are legătura cu hormonii prenatali(fiind legata de alți factori genetici cum ar fi mutațiile genei Xq28) acești homosexuali având raportul 2D:4D tipic masculin

In cazul transsexualilor MtF inelarul tinde sa fie mai mic, ca si la femeile heterosexuale.S-a dovedit științific ca transsexuali MtF de multe ori sunt posesorii unor variante mai alungite si mai puțin active ale genei receptorului androgenic. Pe langa expunerea prenatala la androgeni raportul dintre aratator si inelar este si un indicator al receptivității la androgeni, caracter legat de gena foarte polimorfica a receptorului androgenic. Datorita acestui polimorfism foarte mare al genei exista atât de multe grade de receptivitate la androgeni si o varietatea atât de mare de fenotipuri, începând cu cele deloc masculinizate si foarte feminine si terminând cu cele hipermasculinizate. Se pare ca raportul 2D:4D corelează pozitiv cu numărul de repetări CAG din exonul 1 al genei. Cu cat sunt mai multe repetări CAG in exonul 1 cu atât gena funcționează mai greoi si receptivitatea țesuturilor la androgeni este mai mica.

In cazul meu aratatorul masoara 60 mm in timp ce inelarul 65 mm deci exista inca un indiciu ca ori am fost expusa prenatal la androgeni ori am prea mulți receptori pentru androgeni. Daca luam in considerare si hirsutismul nehiperandrogenic apar si mai multe indicii ca de fapt ar fi vorba despre o hipersensibilitate la androgeni legata de polimorfismul genei receptorului androgenic.In imaginile de mai jos este mana mea dreapta cu degetul inelar vizibil mai mare decât aratatorul

De ce sunt mult mai puține femei lesbiene decât barbati homosexuali?

2010-02-10T05:27:00.001-08:00

Toate statisticile de pana acum au dovedit ca numărul barbatilor homosexuali este cel puțin dublu fata de cel al femeilor lesbiene. Conform studiilor lui Alfred Kinsey 4% dintre barbati sunt exclusiv homosexuali in timp ce cel mult 2% dintre femei sunt lesbiene. Homosexualitatea feminina se intalneste mult mai rar decât cea masculina si de cele mai multe ori este de fapt bisexualitate, femeile exclusiv homosexuale fiind extrem de rare.

Eu una consider ca acest lucru se explica prin doua mecanisme:

1) cel puțin doua dintre genele implicate in diferențierea sexuala a creierului si formarea orientării sexuale sunt situate pe Cromozomul X: gena receptorului androgenic si faimoasa Xq28

Chiar daca admitem ca mutațiile genei Xq28 predispun la homosexualitate numai indivizii de sex masculin mai ramane o gena foarte importanta in diferențierea sexuala: gena receptorului androgenic.

Este puțin probabil ca o femeie sa moșteneasca si de la mama si de la tata alele care predispun la o sensibilitate prea mare la androgeni(fie din cauza unei secvențe prea scurte in exonul 1 fie din cauza unor mutații in zona promotor, zona reglatoare a genei). Este mai puțin probabil ca o femeie sa fie homozigota pe o varianta prea activa a genei decât ca un bărbat sa moșteneasca de la mama lui o varianta mai “leneșa” a genei(datorata de cele mai multe ori unui număr mai mare de repetări CAG in exonul 1). O femeie homozigota pe o asemenea varianta a genei si hipersensibila la androgeni trebuie sa fie si expusa prenatal la o cantitate cat de mica de hormonii androgeni pentru ca sa se producă masculinizarea hipotalamusului, aceasta varianta genetica pregătind doar terenul pentru masculinizarea creierului prin facilitarea acțiunii hormonilor androgeni

Totuși sunt multe femei care au doar pe unul dintre cei doi cromozomi X o varianta foarte activa a genei receptorului androgenic. Aceste femei pot fi purtătoare heterosexuale sau pot avea o inclinație mai mica sau mai mare spre bisexualitate in funcție de paternul de inactivare a cromozomului X si de prezenta androgenilor prenatali. La femelele tipului Drosophylla in fiecare celula unul dintre cei doi cromozomi X este inactivat, aceasta inactivare fiind intamplatoare. In cazul unei femei care a moștenit o varianta a genei receptorului androgenic fie cu un număr mic de repetări CAG in exonul 1, fie cu mutații in zona reglatoare in forma heterozigota se creează un adevărat mozaicism. Daca exista androgeni prenatali neuronii in care este activ cromozomul cu alela care predispune la hipersensibilitate la androgeni se masculinizează in timp ce ceilalți neuroni se dezvolta intr-o direcție feminina. Rezultatul este un mozaicism cerebral, o combinație de țesuturi masculinizate cu țesuturi mai puțin masculinizate care duce la bisexualitate. Se pare ca din acest motiv sunt atât de multe femei bisexuale

2) Starea de femela este starea inițiala si starea cea mai stabila a diferențierii sexuale a embrionilor. Procesul de masculinizare e un proces complex care este controlat de un număr destul de mare de gene si implica acțiunea androgenilor prenatali.

Si in cazul indivizilor pseudohermafroditi exista mult mai multe forme si cazuri de pseudohermafroditism masculin(femei si indivizi cu sex incert cu cariotip 46XY) decât de pseudohermafroditism feminin, in majoritatea cazurilor pseudohermafroditismul feminin fiind cauzat de hiperplaziile adrenale sau cantitati mari de androgeni exogeni(tumori secretoare de androgeni care apar la mama), foarte rar alte situații cum ar fi deficienta de aromataza(sindrom genetic din cauza căruia individul este incapabil sa producă estrogeni, estrogenii fiind produși tot din androgeni prin procesul de aromatizare)

La fel se întâmpla si cu creierul.Este mai probabil ca sa apara situații in care acțiunea androgenilor prenatali asupra creierului unui embrion de sex masculin sa fie îngreunata sau împiedicata din diverse motive decât invers.

Testiculele embrionilor de sex masculin produc androgeni in timp ce ovarele celor de sex feminin nu produc nimic, feminizarea mergând de la sine in absenta hormonilor androgeni. Din acest motiv si femeile cu sindromul Turner au un comportament sexual feminin deși au un singur cromozom X si gonadele sunt nediferențiate.

Embrionii de sex feminin produc cantitati mici de androgeni la nivelul glandelor suprarenale, doar in hiperplaziile adrenale suprarenalele producând o cantitate de androgeni care poate masculiniza creierul.

Placenta fiind bogata in SHBG(globulina care inactivează androgenii) si aromataza(enzima care transforma androgenii in estrogeni) protejează embrionul de androgenii proveniți dintr-o sursa externa (de la mama sau de la un frate geamăn)

Testosteronul provenit dintr-o sursa externa poate acționa asupra embrionului doar daca acesta are o deficienta de SHBG

Pentru ca creierul unui embrion de sex feminin sa fie masculinizat prenatal in așa fel incat sa rezulte o orientare sexuala homosexuala este nevoie si de testosteron provenit de la suprarenalele embrionului, iar daca sursa de androgeni este externa(mama, frate geamăn) mai este nevoie si de un deficit de SHBG(cel puțin in perioada critica când se formează hipotalamusul) si/sau de o hipersensibilitate la androgeni legata de polimorfismul genei receptorului androgenic in timp ce hipotalamusul unui embrion de sex masculin poate sa nu se masculinizeze fie din cauza unor mutații ale genei Xq28, fie din cauza unui metabolism deficitar al hormonilor androgeni, dezvoltandu-se intr-o maniera feminina

Homosexualitatea este înnăscută

2010-02-05T08:36:00.001-08:00

Homosexualitatea este înnăscută :: Libertatea.ro

Apreciez demersul acestui specialist in neuroendocrinologia comportamentului din Belgia. Încet încet adevărul științific iese învingător in lupta cu homofobia iraționala si intoleranta distructiva.

Apar din ce in ce mai multe dovezi științifice ca homosexualitatea nu este o alegere ci o condiție biologica înnăscuta. Omul nu devine homosexual ci se naște așa, orientarea sexuala formandu-se la nivelul zonelor dimorfice sexual din hipotalamus, zone care se formează in primele 3 luni din viața embrionului si cum s-au format atunci așa raman toata viața. Aceste structuri dimorfice sexual se masculinizează sub influenta hormonilor androgeni, procesul de formare a orientării sexuale fiind controlat genetic si hormonal.

Jos palaria pentru acest om de știința si pentru toate studiile lui care aduc lumina in acest domeniu al biologiei orientării sexuale. Jos palaria pentru el si pentru alți cercetători si doctori(mai ales americani) care in urma experimentelor pe animale si chiar pe băieți cu sexul schimbat de la naștere, a cercetărilor genetice si a studiilor pe indivizi intersexuati au dovedit ca preferințele sexuale si identitatea de gen țin de condiția biologica a individului. Jos palaria pentru psihiatrii americani care in urma cercetărilor științifice legate de biologia orientării sexuale au scos homosexualitatea de pe lista bolilor psihice pentru ca au știut ca homosexualitatea este o condiție biologica care nu deranjează cu nimic așa cum este si culoarea ochilor, culoarea parului sau oricare alt caracter genetic.

Oare când o sa admită si romanii ca homosexualitatea este o condiție biologica înnăscuta si nu o perversiune, un viciu sau un păcat? Am avut neplăcuta surpriza sa dau si peste medici care deși datorita profesiei lor ar fi trebuit sa fie primii care cunosc biologia speciei umane, inclusiv biologia diferențierii sexuale si a comportamentului sexual erau anchilozați in teoriile învechite conform cărora oamenii devin homosexuali fie din cauza “proastei educații” sau a unor experiențe de viața, fie pentru ca așa vor ei. Oare când o sa inteleaga si romanii ca a fi gay, lesbiana, bisexual sau transsexual nu inseama a fi împotriva naturii pentru ca însuși natura ne-a făcut pe unii dintre noi așa? Avem si noi nevoie de specialiști in neuroendocrinologie, medici si biologi care sa dovedească științific ca unii oameni SE NASC cu alte orientări sexuale si nu trebuie sa fie condamnați pentru asta ci trebuie sa aibă aceleași drepturi ca si majoritatea heterosexuala pentru ca nimeni nu isi alege sa se nască intr-un fel sau altul.

Exista o legătura intre cheliile barbatilor din familia mea si orientarea mea sexuala?

2010-01-24T15:26:00.001-08:00

Tatăl, unchiul si străbunicul meu au început sa chelească de tineri. In cazul tatălui meu primele semne de alopecie androgenica au apărut inca din liceu.După cum ii spune numele alopecia androgenica este cauzata de acțiunea hormonilor androgeni, femeile făcând acest tip de chelie doar daca au dereglări hormonale care implica un exces de androgeni. Se pare ca barbatii cu alopecie androgenica sunt posesorii unor variante hiperactive ale genei receptorului androgenic.Aceasta hiperactivitate a genei receptorului androgenic poate fi datorata unui număr prea mic de repetări CAG si GGC in exonul 1 al genei la care se mai poate adăuga si o mutație in zona promoter a genei. S-a observat de mult timp o transmitere pe linie materna a acestui caracter dar pana acum nu se știa care sunt genele implicate. Se știa doar ca e ceva pe cromozomul X. Mai e si o gena de pe cromozomul 20 implicata dar fara aceasta varianta hiperactiva a genei receptorului androgenic chelia poate in cel mai rău caz sa apară mai târziu, in nici-un caz la tinerețe. Se pare ce tatăl meu are o mutație in zona promoter si un număr mic de repetări CAG si GGC in exonul 1 al genei receptorului androgenic si de la el am moștenit si eu aceasta varianta a genei care face ca țesuturile sa fie hipersensibile la androgeni. Am mai citit undeva ca fiicele barbatilor cu chelie au șanse mai mari sa aibă hirsutism(par de tip androgenic) in condițiile in care nu exista o secreție in plus de androgeni. Eu s-ar putea sa am variante mai scurte ale genei pe ambii cromozomi X pentru ca si in familia mamei mele sunt cazuri de hirsutism si hiperandrogenism la femei(Doua dintre surorile bunicului meu au avut sindroame hiperandrogenice si nu au putut sa facă copii), iar bunicul din partea mamei a avut cancer la prostata(afecțiune care apare mai des la barbatii cu un metabolism androgenic intens, fiind corespondentul masculin al cancerului la sân). Numai aceste variante ale genei receptorului androgenic pe care le-am moștenit de la ambii parinti ar putea explica hipersensibiltatea țesuturilor mele la hormonii androgeni. Mi-am făcut analizele hormonale de patru ori si de fiecare data atât testosteronul total cat si cel liber mi-au ieșit normale si cu toate acestea am ovare polichistice si îmi apar o serie de caractere androgenice cum ar fi linia verticala de par de pe burta. Este posibil ca din cauza acestei hipersensibilității mele la hormonii androgeni creierul meu sa fi fost masculinizat prenatal de o cantitate mica de testosteron provenit fie de la suprarenalele mele fie de la mama care asupra altor embrioni de sex feminin nu are nici-un efect si prin acest mecanism am ajuns eu sa am orientarea sexuala pe care o am

Teoria lui Freud răsturnată

2010-01-24T09:51:00.001-08:00

Freud susținea ca un băiat devine homosexual din cauza atitudinii distante a tatălui lui . Ceea ce nu știa Freud este ca in aceste situații cauzalitatea este inversă. Freud confunda cauza cu efectul.Majoritatea băieților dezvolta un atașament fata de mama. Un băiat care are structura de homosexual va dezvolta acest atașament fata de tata si isi va percepe tatal ca fiind distant.

Freud mai credea si ca un baiat ajunge sa-si dorească sa fie fata din cauza ca mama lui a fost o femeie foarte feminina si eleganta care si-a dorit o fata care sa semene cu ea, iar băiatul începe sa se fardeze si sa poarte rochii si alte haine de fata imitandu-si mama. Si aici lucrurile stau exact invers. Majoritatea transsexualilor au o varianta mai lunga si mai “leneșa” a genei receptorului androgenic. Gena receptorului androgenic fiind situata pe cromozomul X aceasta varianta mai puțin activa a genei nu poate fi moștenita decât de la mama. O femeie posesoare a acestei variante genetice va fi mai feminina si isi va dori o fata simțind instinctiv ca genele ei sunt foarte bune pentru femei si este mai bine sa aibă o fata

Deși copilul este lipsit de sexualitate anumite caractere psihice dimorfice sexual se cunosc inca din copilărie, in felul acesta explicandu-se faptul ca băieții invata mai târziu sa vorbească si majoritatea copiilor cu autism/sindrom Asperger si/sau ADHD sunt băieți(pentru autism raportul este de o fata la 4 băieți, pentru Asperger, o fata la 9 băieți si pentru ADHD o fata la 6 băieți). Autismul/Sindromul Asperger se pare ca este chiar forma extrema de masculinizare cerebrala, ADHDul apare tot pe fondul unei masculinizări prenatale a creierului, iar verbalizarea funcționează mai bine la indivizii cu creiere nemasculinizate si feminizate, aceștia invatand mai devreme sa vorbească.

Daca se studiază atent comportamentul copiilor se poate observa inca din copilărie care urmează sa fie heterosexual si care urmează sa fie homosexual. 80% dintre copiii care prezintă un comportament specific copiilor de sex opus ajung sa aibă un comportament sexual homosexual când devin adulți. Eu eram un copil hiperactiv, lucru destul de rar întâlnit la fete, majoritatea fetelor fiind mai liniștite decât băieții, si nu suportam deloc papusile. Cum primeam o papusa cum o stricam. Nu am fost data la grădinița si nu am fost diagnostica cu autism si/sau ADHD dar am invatat târziu sa vorbesc si eram un copil foarte agitat si stricător si nu prea mă integram printre alți copii si am avut probleme si in primii ani de școala din cauza asta

Copilul are anumite preferințe afective si acestea nu depind de atitudinea parintilor si de educație ci de modul in care s-a diferențiat creierul. Si eu când eram mica mă simțeam mult mai bine in compania persoanelor de sex feminin. Si acum îmi aduc aminte cat de atașata eram de sora mai mare a unui coleg. Eu aveam 6-7 ani si ea 14. Simțeam ceva foarte plăcut in prezenta ei, ceva ce nu simțeam in prezenta băieților.

Nu datorita atitudinii mamei ajunge băiatul sa dezvolte acel atașament fata de mama pe care majoritatea fetițelor nu îl dezvolta. Aceasta este o caracteristica dimorfica sexual care se observa in copilărie. Eu am dezvoltat acel atașament fata de mama si simțeam nevoia sa stau mereu cu ea in timp ce mirosul tatălui meu mă deranja. Era un miros intepator care se simțea mai ales in sebumul de pe pielea capului. Se știe ca glandele sebacee secreta si feromoni. Se pare ca acești feromoni mă deranjau pe mine. Ceea ce nu știa Freud este nu numai părintele isi modelează si isi influențează copilul prin educație ci si copilul are o influenta asupra părintelui prin comportamentele lui care pot fi si instinctive, structurale, nu numai formate in urma experienței de viața. O anumita atitudine a părintelui poate fi determinata si de comportamentul copilului.Copilul nu este un material maleabil pe care părintele sau profesorul poate sa îl modeleze oricum prin educație

Poate sindromul insensibilității la glucocorticoizi sa predispună femeile la homosexualitate?

2010-01-22T15:13:00.001-08:00

Sindromul rezistentei la glucocorticoizi este cauzat de mutațiile genei receptorului pentru glucocorticoizi si se caracterizează printr-o cantitate de cortizol seric si urinar care depaseste cu mult valorile normale fara ca sa apară caracteristicile fenotipice ale sindromului Cushing(retenție de apa in țesuturi, tendința de ingrasare, topirea musculaturii).

Rezistenta la cortizol este in toate cazurile parțiala, mutațiile in forma homozigota care fac ca gena receptorului pentru glucocorticoizi sa fie total nefuncționala fiind letale.

Gena receptorului pentru glucocorticoizi este situata pe cromozomul 5(locusul 5q31-q32) si conține 9 exoni. Daca aceasta gena este mutanta organismul este rezistent la cortizol si printr-un mecanism de feedback glandele suprarenale secreta cantitati mult mai mari nu numai de cortizol dar si de androgeni(DHEA, DHEAS). Din acest punct de vedere acest sindrom seamănă foarte mult cu hiperplaziile adrenale numai ca aici deficienta nu este legata de secreția de cortizol ci de receptivitatea țesuturilor la cortizol. Femeile care au acest sindrom de multe ori se plâng de hirsutism si alte semne de virilism.

Nici in cazul meu nu ar fi exclus sa fie vorba de fapt despre așa ceva atâta timp cat cortizolul meu are valori tipice pentru sindromul Cushing(925.6 nmol/l, dintr-o proba luata la ora 8 dimineața) dar arat normal si caracteristicile fenotipice ale acestui sindrom lipsesc.

Faptul ca acest sindrom seamănă foarte mult cu hiperplazia adrenala m-a făcut sa mă gândesc daca nu cumva si acest sindrom predispune femeile la homosexualitate datorita secreției mari de androgeni suprarenali, inclusiv in perioada prenatala. Ramane de văzut daca si mutațiile genei receptorului pentru glucocorticoizi pot fi adăugate pe lunga lista a factorilor genetici care predispun femeile la homosexualitate. Din păcate nu s-a făcut nici-un studiu concludent pe tema asta si cazurile fiind rare ar fi si greu de făcut un asemenea studiu.

Orientările sexuale ale femeilor cu hiperplazie adrenala congenitala

2010-01-22T14:50:00.001-08:00

Hiperplazia adrenala adrenala congenitala este o afecțiune care se caracterizează prin incapacitatea glandelor suprarenale de a sintetiza glucocorticoizi(cortizol) si mineralcorticoizi(aldosteron) datorita unor defecte enzimatice. Exista mai multe forme de hiperplazie adrenala congenitala dintre care trei se caracterizează printr-o secreție foarte mare de androgeni suprarenali. Hiperplaziile adrenale congenitale hiperandrogenice sunt principala cauza a pseudohermafroditismului femel.

Cea mai răspândita este hiperplazia adrenala prin deficit de 21-hidroxilaza, datorata unor mutații ale genei citocromului 21(CYP21), gena situata pe cromozomul 6.(locusul 6p21.3). Alte forme hiperandrogenice de hiperplazie adrenala pot fi cauzate de mutații ale genelor pentru 11β-hidroxilaza (gena CYP11 situata pe cromozomul 8 la locusul 8q21-22) si 3β-hidroxisteroid dehidrogenaza (locus 1p13)

Mai multe studii au dovedit ca in rândul femeilor cu hiperplazie adrenala congenitala rata bisexualității si a homosexualității este mult mai mare decât in restul populației.

Aceasta rata mare a homosexualității si bisexualității se explica prin masculinizarea prenatala a creierului datorata expunerii la androgenii in exces secretați de glandele suprarenale. Deși acești copii care de multe ori se nășteau si cu organe genitale de tip masculin sau ambiguu erau “corectați” chirurgical, primeau tratamente hormonale si erau crescuți ca fete atracția sexuala fata de femei se manifesta oricum, ca si in cazul băieților crescuți ca fete. Orientări sexuale neheterosexuale apar si la femeile cu hiperplazie adrenala cu debut tardiv. In ciuda denumirii si aceasta forma de hiperplazie adrenala este tot congenitala numai ca fiind o forma mai ușoara este depistata mai târziu.

Si eu am avut un diagnostic prezumtiv de hiperplazie adrenala congenitala cu debut tardiv dar după ce am repetat analizele diagnosticul s-a infirmat deoarece secreția de cortizol era foarte mare, chiar dubla fata de valoarea maxima normala. Deși aceste analize ar fi indicat mai mult prezenta unui sindrom Cushing in cazul meu lipsesc caracteristicile fenotipice ale acestuia, greutatea mea nedepășind 42 kg la o inaltime de 1.57. Am repetata analizele si ACTHul mi-a ieșit normal, deci se exclude si posibilitatea unui sindrom Cushing de origine hipofizara, iar tumori nu au apărut la ecografie

Daca adăugam si cele trei gene ale căror mutații pot duce la hiperplazie adrenala la seria lunga a genelor implicate in metabolismul steroidian ajungem la concluzia ca orientarea sexuala este un caracter poligenic, cantitativ, cu un determinism foarte complex

Sa nu neglijam factorii epigenetici

2010-01-22T02:21:00.001-08:00

Pe langa structura genelor exista si factori legați de modul incare funcționează genele. O gena poate fi activata sau inactivata prin procesul de metilare.

Si cele 7 gene implicate in diferențierea sexuale pot fi activate au inactivate preferențial prin acest proces. Probabil ca asta explica de ce exista gemeni monozigoti cu aceeași mutație in gena receptorului androgenic si același grad de insensibilitate parțiala la androgeni care se dezvolta totuși diferit, unul fiind aproape complet masculinizat si celalalt foarte slab sau aproape deloc masculinizat. Fenomenele epigenetice ar putea explica foarte bine si de ce exista gemeni monozigoti cu orientări sexuale diferite. Inactivarea preferențiala a genei Xq28 sau a genei receptorului androgenic poate sa împiedice masculinizarea prenatala a creierului, rezultând un individ homosexual. Paternul de metilare a genelor nu se transmite ereditar ca si genele, de cele mai multe ori acesta fiind moștenit de la mama. Probabil ca acest fenomen explica de ce la mamele barbatilor homosexuali exista o inactivare preferențiala a genelor de pe cromozomul X. Probabil ca in aceasta situație băiatul moștenește pe langa genele care pot sa funcționeze normal si paternul de inactivare a acestora si doua dintre genele implicate in formarea orientării sexuale(faimoasa Xq28 si gena receptorului androgenic) fiind situate pe cromozomul X, inactivarea genelor de pe acest cromozom, inclusiv a celor doua gene mai sus amintite predispune băiatul la homosexualitate, chiar daca acesta nu are mutații in zona Xq28 sau o secvența nucleotidica mai lunga in exonul 1 al genei receptorului androgenic.

In acest filmuleț este prezentat cazul unor gemeni monozigoti cu orientări sexuale diferite si se presupune ca factorii epigenetici ar fi responsabili de aceasta situație

Diferențierea zonelor dimorfice sexual din hipotalamus la om si la alte mamifere

2010-01-22T01:40:00.001-08:00

La majoritatea speciilor hipotalamusul este dimorfic sexual, comportamentul sexual al masculilor fiind diferit de cel al femeilor astfel incat majoritatea masculilor sunt atrași din punct de vedere sexual de femele si majoritatea femelelor sunt atrase de masculi. Acest dimorfism nu este determinat in mod direct de prezenta sau absenta cromozomului Y ci de hormonii androgeni produși de gonadele diferențiate ca testicule la masculi sau de lipsa acestora in cazul majoritatii femelelor. Din acest motiv pot exista si excepții: masculi cu creiere de femela si viceversa

Zonele dimorfice sexual din hipotalamus se formează inca din perioada embrionara sub acțiunea hormonilor prenatali.

La șobolan diferențierea sexuala a hipotalamusului se poate produce si imediat după nașterea, animalul nascandu-se imatur. Daca o femela de șobolan este tratata cu testosteron in acea perioada la maturitate ea nu va mai avea reflexe de lordoza, in schimb daca va fi tratata si atunci cu androgeni va încerca sa se împerecheze cu alte femele. Masculii care sunt castrați in aceasta perioada critica vor avea la maturitate un comportament feminin care implica si lordoza. Exista diferențe mari intre mecanismul prin care se produce diferențierea sexuala a hipotalamusului la primate si la alte mamifere.In timp ce la alte mamifere si estrogenii pot masculiniza hipotalamusul, androgenii acționând in mod indirect după ce prin aromatizare sunt transformați in estrogeni, la primate doar androgenii pot face asta, direct prin receptorul androgenic. Cu toate acestea la toate mamiferele receptorul androgenic are si el un rol destul de important in diferențierea sexuala a hipotalamusului, animalele cu mutații in gena receptorului androgenic având un comportament sexual feminin. La majoritatea animalelor structura responsabila pentru atracția sexuala fata de femele este nucleul dimorfic sexual din aria preoptica a hipotalamusului. Daca acest nucleu este mai mic sau nu exista individul va avea un comportament sexual feminin cu atracție fata de masculi.

La om perioada critica pentru diferențierea sexuala a hipotalamusului este intre luna 3a si luna a 6a a sarcinii. In aceasta perioada hormonii androgeni împiedica feminizarea hipotalamusului si determina formarea structurilor de pe creier responsabile cu atracția sexuala fata de femei. Al treilea nucleu interstițial (INAH3), corespondentul uman al nucleului dimorfic sexual din aria preoptica, sub acțiunea androgenilor din aceasta perioada devine mai mare, capata o forma sferica, spre deosebire de indivizii neandrogenizati prenatal la care este alungit, iar neuronii din aceasta zona devin mai mari, insensibili la acțiunea estrogenilor, si mai sensibili la androgeni, spre deosebire de cei a indivizilor nemasculinizati care sunt mai mici si răspund la estrogeni

Rolul genei citocromului 17 in determinismul transsexualismului si al homosexualității

2010-01-21T08:04:00.001-08:00

Gena Citocromului 17(CYP17), situata pe cromozomul 10 are un rol esențial in secreția de androgeni. Mutațiile care fac ca aceasta gena sa fie complet nefuncționala duc la pseudohermafroditisme masculine deoarece individul respectiv chiar daca are cromozomul Y si gonade diferențiate ca testicule este incapabil sa producă testosteron si se dezvolta intr-o direcție feminina. Aceasta este a doua situație de femeie cu cromozomul Y după sindromul insensibilității la androgeni, numai ca spre deosebire de sindromul insensibiltatii la androgeni acești indivizi nu produc nici estrogeni si este nevoie de tratament hormonal. Deoarece ovarul produce estrogeni din androgeni prin aromatizare ovarele femeilor care sunt incapabile sa producă androgeni din cauza acestor mutații nu funcționează acestea neputand sa ajunga la pubertate decat daca se intervine cu un tratament hormonal.

In urma unui studiu efectuat acum cativa ani s-a descoperit ca exista o legătura clara intre o substituție T→C in zona promoter a genei CYP17 si transsexualismul FtM, situație genetica care duce la o secreție mai mare de androgeni. Aceasta varianta a genei citocromului 17 este legata si de formele hiperandrogenice ale sindromului ovarelor polichistice, toate femeile care poseda aceasta varianta a genei având ovare polichistice insotite de cantitati mari de testosteron in sânge, o alta caracteristica biologica a lesbienelor si a transsexualilor FtM. Existând aceasta particularitate genetica embrionul chiar daca are cariotip 46XX si ovare secreta cantitati mari de androgeni, nu atât de mari ca sa-i masculinizeze corpul dar suficiente pentru masculinizarea prenatala a creierului, creierul fiind cel mai sensibil organ la acțiunea androgenilor prenatali.

In cazul meu ipoteza ca ar exista aceasta varianta a genei CYP17 se exclude pentru ca de cate ori mi-am făcut testosteronul total mi-a ieșit normal, chiar la limita inferioara a valorilor normale(In 2004 valoarea nu a depășit cu mult 20 ng/ml iar in Aprilie 2009 valoarea a fost de 38.20 ng/ml)

Homofobia este un rezultat al cultului agresiv al barbatiei

2010-01-19T07:10:00.001-08:00

In timp ce femelele sunt indispensabile pentru supraviețuirea speciei, masculii au un rol evolutiv prin asigurarea diversității genetice.

Un instinct foarte vechi ii face pe masculi sa nu se suporte intre ei. Masculii sunt aflați mereu in competiție si daca pe un anumit teritoriu sunt mai mulți masculi aceștia se lupta intre ei pana când cel care iese învingător ii indeparteaza pe ceilalți de pe acel teritoriu si doar el ajunge la femele si lasă urmași, dandu-si genele mai departe.

Acest instinct contribuie la evoluție ducând la răspândirea masculilor pe un areal cat mai extins si in același timp le permite speciilor aflate in competiție sa coexiste intr-un anumit areal.

La speciile gregare acest instinct este contrabalansat de alte instincte iar in rândul masculilor se creaza o anumita ierarhie(cum se întâmpla la lup) in timp ce la cele solitare masculii se lupta intre ei pana când unul singur ramane pe un anumit teritoriu. Un crescător de iepruri îmi zicea acum cativa ani ca daca se baga doi iepuri masculi intr-o cușca se bat intre ei pana când unul moare.

Acest instinct îl face pe orice mascul sa aibă acel orgoliu de mascul si sa-si dorească sa aibă el toate femelele si sa fie el singurul care isi da genele mai departe.

In timp ce femelele sunt cele care fac pui si au grija de ei, având grija si de puii care nu le aparțin si asigura supraviețuirea speciei, comportamentul masculin câteodată este chiar distructiv, masculii unor specii cum ar fi leul si anumite maimuțe ajungând sa omoare puii care nu le aparțin.

Acest instinct este prezent si la om si ii face pe barbatii heterosexuali sa teama in mod exagerat de homosexuali, aceștia vânând homosexualitatea chiar si acolo unde nu este. Instinctul acesta de maimuțoi care e in stare sa bata alți masculi sa le ia toate femelele si sa omoare toți puii care nu sunt ai lui ii face pe masculii speciei umane sa perceapă chiar si simpla prezenta a unui homosexual ca pe un atac le propria heterosexualitate si la barbatie. Acest cult exagerat al barbatiei este foarte nociv. Nu homosexualitatea este daunatoare speciei, ci aceasta masculinitate exagerata, distructiva.

Tot ca pe un atac la barbatie este perceputa si concurenta din partea unei femei care in loc sa aibă un comportament sexual feminin si in loc sa fi o potențiala partenera pentru el este atrasa de femei așa cum este atras el.Din acest motiv bisexualitatea feminina este acceptata si chiar încurajata in timp ce homosexualitatea exclusiva nu. Datorita instinctului de harem bărbatul considera femeile bisexuale chiar mai atrăgătoare din punct de vedere sexual in schimb devine foarte agresiv daca are senzația ca o femeie “ii ia femeile” sumbinandu-i masculinitatea. Știu ce am patit eu in noapte de revelion cu fostul iubit al partenerei mele de atunci. Eram in Piața Constituției. Eu m-am sărutat cu ea si el a încercat sa se bage intre noi. Când a văzut ca îl resping a încercat sa mă bata acolo in public.

Acest instinct mai poate sa apara si la femeile cu creier foarte masculinizate dar in aceste cazuri "ura fata de barbati" este accentuata si de hartuirea sexuala din partea acestora.

Femeile prin natura lor sunt mult mai tolerante decât barbatii. Deoarece nici in natura femele nu ajung sa se bata intre ele pe teritorii si pe masculi, existând si specii ale căror femele trăiesc in grupuri si au grija toate de pui, femeile nu ajung sa vadă un bărbat care are creier de femeie si se comporta intr-o maniera feminina ca pe o amenințare, ca pe un concurent care le ia barbatii si nici nu vad si cea mai nevinovata atingere din partea altei femei ca pe un avans si un atac la propria heterosexualitate. Ele mai mult invata sa fie intolerante, fiind influențate de alții. Omul tinde sa raționalizeze pornirile instinctive care îl fac homofob si din cauza asta a ajuns sa inventeze o întreaga serie de povesti gen Sodoma si Gomora. Nu exista bici-o baza raționala pentru respingerea homosexualității, exista doar porniri instinctive de mascul feroce care ii fac si pe oameni atât de intoleranți.

Ar trebui sa fim mai raționali si sa nu mai lăsam acest instinct absurd si distructiv sa ne conducă. Așa cum am renunțat obiceiul de a ne cataram in copaci si de a vana așa ar trebui sa renunțam si la acest cult exagerat si agresiv la barbatiei. Băieții ar trebui sa știe ca daca au un bărbat homosexual in preajma nu înseamnă ca acesta le va face avansuri si le va atenta la statutul de bărbat heterosexual iar daca o femeie este atrasa in mod exclusiv de alte femei nu înseamnă ca le va lua femeile si le va desființa barbatia. Ar trebui sa o lăsam mai moale cu cultul asta al barbatiei si sa-i lăsam si pe alții sa trăiască așa cum sunt ei ca nu fac nici-un rău

Omul a scris biblia, omul a construit bisericile, omul e misogin si tot omul susține ca homosexualitatea este un păcat împotriva naturii

2010-01-18T15:51:00.001-08:00

Nu știu daca exista sau nu Dumnezeu si prefer sa nu mă bag in aceasta problema dar un lucru este cert:

OAMENII sunt cei care au scris biblia, au construit bisericile, au numit preoțimea si au pus bazele moralei creștine. Tot oamenii sunt cei care, in numele lui Dumnezeu, ii judeca si ii condamna pe alții pentru orientările lor sexuale. Omul este cel care folosește credința ca pretext pentru atitudinea sa homofoba. Așa cum pe vremuri credeau ca Pamantul este centrul universului, credinciosii si acum continua sa creada ca homosexualitatea este o alegere, un pacat si un comportament vicios, calcand in picioare dovezile ca orientarea sexuala este o caracteristica biologica a individului care nu deranjeaza cu nimic pe cei din jur, nu strica educatia copiilor(acestia nu devin homosexuali prin educatie), nu se transmite de la un individ la altul si nu pericliteaza specia atata timp cat procentul persoanelor LGBT este constant.

Așa cum s-au incapatanat sa creada in teoria geocentrica sau a Pamantului plat si infinit si au ars oameni pe rug in orgoliul lor, credinciosii nu vor nici acum sa admită ca unii oameni se nasc cu alte orientări sexuale.

Adevărul științific trebuie sa învingă ignoranta ascunsa sub masca credinței. A spune ca homosexualitatea este împotriva naturii este mai absurd decât teoria Pamantului plat si infinit pentru ca INSUSI NATURA ne-a făcut pe unii dintre noi cu creiere intersexualizate si orientări sexuale neheterosexuale

Credinciosii se contrazic singuri, zic ca sexul este doar pentru procreație dar nici-unul dintre ei nu face sex doar o singura data sau de doua ori in viața, cu singurul scop de a face copii si mai mult, cu toata homofobia lor, manastirile sunt pline de homosexuali si lesbiene. Credinciosii nu admit ca si intre doua persoane de același sex poate exista IUBIRE. Credinciosii vorbesc mereu despre iubire iar in același timp instiga la ura împotriva unor oameni pe care chiar Dumnezeu(daca exista) i-a făcut cu alte orientări sexuale. Așa cum exista tot felul de indivizi intersexuati exista si oameni in cazul cărora intersexualitatea se manifesta doar la nivelul creierului, acestia având alte orientări sexuale.

In teoria religioasa femeia este considerata inferioara bărbatului si chiar murdara si nu se bucura de aceleași drepturi ca si bărbatul. Ea nu trebuie sa iasă din cuvântul bărbatului ii este interzis sa fie preot, nu are voie sa intre in altar si este asociata cu păcatul originar.Daca ar fi sa ne luam după adevărul științific in natura femelele sunt mult mai importante pentru supraviețuirea speciei decât masculii si starea inițiala si cea mai stabila a tuturor embrionilor este starea de femela. In natura femela este regula si masculul este excepția, direcția feminina este calea cea dreapta, iar masculinizarea este deviația.Daca exista Dumnezeu ca inteligenta superioara care a creat si universul si natura si totul atunci acest Dumnezeu nu este misogin, din contra, este chiar feminist.

Eu una cred ca in majoritatea religiilor homofobia, la fel ca si misoginismul au fost impuse nu de dumnezeu, nu de sfinți, nu de îngeri ci de oameni(mai ales barbati), care datorita instinctelor lor de masculi dominanți nu suportau nici homosexualii nici femeile care încercau sa ridice capul si sa fie egale cu bărbatul, deci este vorba tot de un instinct animalic, in nici-un caz de Dumnezeu. Nu Dumnezeu le-a spus oamenilor sa aibă aceasta atitudine fata de femei si homosexuali ci masculul feroce din ei care percepe prezenta unui mascul homosexual sau competiția din partea unei femei ca pe un atac la barbatie.

Poate ca Dumnezeu exista, nu am dovezi nici pro nici contra existentei lui dar oricum nu avem noi oamenii dreptul sa-i judecam si sa-i condamnam pe alții pentru felul in care s-au născut si sa instigam la ura in numele credinței pentru ca credința înseamnă iubire nu ura

Despre faimoasa gena Xq28

2010-01-17T11:01:00.001-08:00

Cea mai cunoscuta gena implicata in determinismul orientării sexuale este gena Xq28. Totuși putina lume știe ca aceasta gena nu e nici pe departe singura gena care poate influenta orientarea sexuala a unui individ. Se tot vorbește despre faimoasa “gena gay” dar nu exista o singura gena gay cin cel puțin 7(asta daca nu luam in considerare factorii de mediu, mediul din viața intrauterina din perioada in care se formează hipotalamusul). Mutațiile din zona Xq28 sunt responsabile doar pentru un anumit tip de homosexualitate masculina, homosexualitatea masculina mai putând sa apară si prin hipo- sau hipermasculinizare. S-a dovedit ca aceasta gena nu este deloc implicata in determinismul homosexualității feminine

Se pare ca aceasta gena este gena responsabila cu formarea in prezenta androgenilor fetali a nucleului dimorfic sexual din hipotalamus la nivelul căruia se formează atracția sexuala fata de femei. La fel ca si genele pentru creșterea coarnelor cerbului sau genele pentru creșterea bărbii aceasta gena se manifesta doar in prezenta androgenilor. Daca gena este mutanta androgenii nu pot forma structurile din creier responsabile cu atracția fata de femei chiar daca sunt prezenți in cantitate suficienta si nu exista o insensibilitate la androgeni. Daca gena nu este mutanta exista posibilitatea latenta de a se forma nucleul dimorfic sexual si atracția sexuala fata de femei dar in absenta acțiunii androgenilor prenatali aceasta nu se manifesta si creierul dezvoltandu-se intr-o direcție feminina acest nucleu ramane mai mic, așa cum este la femei de aici rezultând un comportament sexual feminin cu atracție sexuala fata de barbati.

Femeile cu insensibilitate totala la androgeni si cariotip 46 XY sunt atrase in mod exclusiv de barbati chiar daca, exceptând mutațiile din gena receptorului androgenic(gena situata total diferita de Xq28, situata tot pe cromozomul X sar in zona Xq12), din punct de vedere genetic ar fi trebuit sa fie barbati si nu au toate mutații in zona Xq28.

La majoritatea femeilor cu cariotip 46 XX gena Xq28 este funcționala si ar putea sa se manifeste daca embrionul ar fi expus la androgeni in perioada in care se diferențiază hipotalamusul(pana in luna a 3a), cum se întâmpla in hiperplaziile adrenale congenitale.

De aici se trage concluzia ca mai pot exista si alte forme de homosexualitate masculina, total independente de faimoasa gena Xq28

In cazul unei femei care are o mutație a genei Xq28 in forma homozigota(ceea ce este foarte puțin probabil pentru ca ar însemna ca tatăl a avut acea mutație si a fost homosexual) homosexualitatea ar fi imposibila pentru ca chiar si cu androgeni prenatali ar fi imposibila formarea structurilor responsabile cu atracția sexuala fata de femei.Si femeile care au au aceasta mutație in forma heterozigota pot deveni cel mult bisexuale daca sunt expuse la androgenii prenatali pentru ca neuronii in care este activ cromozomul cu gena mutanta raman in starea inițiala de neuroni de femeie(La femei neuronii sunt mai mici si au alta forma), in timp ce ceilalți neuroni se masculinizează

Cine căuta aceeași cauza genetica si același mecanism si pentru homosexualitatea masculina si pentru cea feminina gândește cel puțin simplist, cauzele si mecanismele fiind chiar diametral opuse.

Spre deosebire de homosexualitatea masculina homosexualitatea feminina este total dependenta de genele implicate in metabolismul hormonal si de hormonii din mediul prenatal

Ce se întâmpla cu gemenii de sex opus?

2010-01-13T13:57:00.001-08:00

Sociologul Peter Bearman a descoperit ca in rândul băieților care au cate o sora geamăna numărul de homosexuali este de doua ori mai mare decât in restul populației, in timp ce in rândul fetelor care au cate un frate geamăn acest lucru nu se întâmpla. Deși cei care au făcut acest studiu au dat vina pe mediul social si pe faptul ca băiatul încearcă sa-si copieze sora explicația este tot una biologica. Deși la animale hormonii androgeni produși de mascul au o influenta si asupra femelei, existând si specii unde aceasta poate sa se nască cu pseudohermafroditism femel, la om embrionul de sex feminin duce un adevărat război hormonal cu cel de sex masculin.

In timp ce embrionul de sex masculin produce testosteron, embrionul de sex feminin produce SHBG(O globulina cu efect antiandrogenic). Daca din acest război băiatul iese învingător producând o cantitate de testosteron mai mare decât cantitatea de SHBG produsa de fata atunci va rezulta un băiat heterosexual si o fata homosexuala. Deși inca nu exista dovezi ca homosexualitatea feminina ar fi mai răspândita in rândul femeilor care au cate un frate geamăn exista studii mai vechi care indica faptul ca in rândul acestor femei sunt mult mai multe așa zise “fete batrane”, femei care ajung la vârste înaintate fara sa se mărite si fara sa aibă relații cu barbati.Totuși la om, probabil din cauza faptului ca starea de femela este starea inițiala si evoluția a fixat ca sa fie starea cea mai stabila, femelele fiind mult mai importante pentru supraviețuirea speciei decât masculii, aceasta situație se intalneste mult mai rar decât situația inversa in care SHBGul fetei nu numai ca o protejează de androgenii băiatului dar acționează si asupra lui, împiedicând masculinizarea si din acest motiv băiatul respectiv are șanse duble sa fie homosexual

Factori de mediu implicați in formarea orientării sexuale la om: stresul prenatal si expunerea embrionului la nicotina si alcool

2010-01-13T11:33:00.001-08:00

Un studiu efectuat in 2001 a dovedit ca la om, ca si la animale, pe langa factorii genetici, factorii legați de mediul prenatal au o importanta destul de mare in procesul de formare a structurilor din creier responsabile cu orientarea sexuala.

Stresul prenatal are o influenta slaba dar măsurabila asupra orientării sexuale mai ales la indivizii de sex masculin, prin împiedicarea masculinizării.

Daca in primele trei luni de sarcina mama fumează exista o probabilitate mai mare ca fiica acesteia sa fie lesbiana pentru ca nicotina defeminizează si masculinizează creierul embrionului.

Expunerea prenatala la alcool nu influențează orientarea sexuala a embrionilor

Stresul prenatal si orientarea sexuala

2010-01-13T10:46:00.001-08:00

Pe langa gene se pare ca si stresul prenatal joaca un rol in diferențierea sexuala a creierului si formarea orientării sexuale.

In urma unor experimente pe șobolani, Dr. Ingebog Ward, psiholog si cercetător la universitatea Villanova a descoperit ca masculii cu mame stresate prenatal prezentau mai puține comportamente de monta(comportament sexual masculin) si mai multe comportamente de lordoza(comportament sexual feminin).

Femelele gestante au fost impartite in 3 grupuri: un grup martor. un grup de femele stresate in primele 10 zile de gestație(ceea ce corespunde cu primele 3 luni de sarcina la om) si un grup de femele stresate perioada terminala a gestației.

Pentru stresarea femelelor s-au folosit lumini si zgomote puternice.

Spre deosebire de lotul martor si de masculii care au fost expuși la stres in perioada terminala a vieții intrauterine, masculii care au fost stresați in primele 10 zile ale dezvoltării prenatale prezentau mai puține comportamente de monta si mai multe comportamente de lordoza.

Un alt studiu pe șobolani a dovedit ca stresul prenatal masculinizează creierul femelelor si împiedica masculinizarea creierului la masculi.

Mecanismul prin care se produce acest fenomen este legat tot de hormonii androgeni.

Când se produce reacția de stres pe langa cortizol si alți hormoni de stres glandele suprarenale ale femelei stresate dar si ale fetusului mai produc si hormoni androgeni. Acești hormoni androgeni acționează direct asupra creierului in formare in cazul femelelor iar la masculi împiedica testiculele sa secrete testosteron, in acest fel împiedicând masculinizarea.

Reacția creierului la feromoni si orientarea sexuala

2010-01-12T10:33:00.001-08:00

Eu mereu am simțit ce e ceva care mă face sa nu mă simt bine langa un bărbat si sa simt ceva plăcut langa o femeie. Am văzut multe femei care se simt bine langa un bărbat si chiar sa îndrăgostesc de el fara ca sa-si poată da seama ce anume le atrage la el.Am mai citit si despre cazul Mariei Reitano care a rămas virgina pana la 100 de ani pentru ca era ceva in mirosul barbatilor(si aici nu mă refer la lipsa de igiena) care o deranja. Se pare ca toate aceste lucruri sunt legate de reacția creierului la feromoni. Spre deosebire de barbati la care sexualitatea este strâns legata de stimulii vizuali, femeile sunt mult mai sensibile la mirosuri, stimulii olfactivi jucând un rol destul de important in sexualitatea acestora. Ba chiar s-a descoperit ca pe langa feromoni femeia mai simte si alte mirosuri legate de genomul bărbatului, aceasta preferând inconștient barbatii cu un material genetic cat mai diferit. Din acest motiv gusturile femeilor sunt atât de greu de inteles pentru un bărbat. Femeia nu prea se uita la aspectul fizic al bărbatului si nu căuta un partener frumos. Doar la indivizii cu creier de bărbat zonele de pe creier implicate in sexualitate sunt conectate la ariile vizuale, acesta căutând un partener frumos. Sunt si barbati homosexuali care având creierul organizat intr-o maniera feminina nu se uita la aspectul fizic al partenerului si ajung sa-si descopere orientarea sexuala târziu când, la fel ca si femeie, ajung sa se indragosteasca de cate un bărbat fara sa-si știe exact ce ii atrage la el

Conform unui studiu efectuat in Suedia barbatii homosexuali răspund ca si femeile heterosexuale la feromoni si lesbienele si femeile heterosexuale răspund diferit la feromoni

Pentru acest studiu s-au folosit ca feromon masculin androstendionul, derivat al testosteronului extras din transpirația barbatilor, iar ca feromon feminin estradiolul, feromon extras din urina femeilor însărcinate.La femeile heterosexuale si la barbatii homosexuali feromonii masculini produc o reacție in zona anterioara a hipotalamusului in timp ce la lesbiene aceasta reacție lipsește, acestea fiind chiar deranjate de mirosul derivaților testosteronului

In imaginea de mai jos sunt reprezentate reacțiile creierului la androstendion si estradiol in cazul barbatilor heterosexuali, al femeilor heterosexuale si al lesbienelor.

Click aici pentru mai multe detalii

Rolul aromatazei si al hormonilor estrogeni in diferențierea sexuala a creierului

2010-01-10T06:14:00.001-08:00

La majoritatea mamiferelor exceptând primatele si omul androgenii acționează asupra creierului in formare nu direct prin receptorii androgenici ci prin receptorii pentru estrogeni in urma procesului de aromatizare(procesul prin care enzima aromataza transforma hormonii androgeni in estrogeni).

La șobolan diferențierea sexuala a creierului se produce in perioada perinatala(șobolanii fiind oarecum imaturi la naștere aceasta perioada corespunde cu luna a 5a a unui fetus uman). In aceasta perioada testiculele masculilor produc testosteron in timp ce ovarele femelelor nu produc nimic lăsând creierul sa se dezvolte in direcția feminina in care a fost programat inițial de natura sa se dezvolte. Testosteronul este aromatizat la nivelul creierului si induce doua efecte:masculinizarea si defeminizarea.

Masculinizarea este procesul prin care se formează caracteristicile masculine(nucleul din aria preoptica a hipotalamusului care îl face pe individ sa fie atras din punct de vedere sexual de femele) iar defeminizarea este procesul prin care androgenii împiedica formarea caracterelor feminine(a zonelor care răspund la estrogeni declanșând comportamentul sexual feminin cu atracție sexuala fata de masculi)

In urma unor experimente pe șoareci s-a descoperit ca femelele care au fost tratate cu testosteron in aceasta perioada nu mai aveau reflexul de lordoza(comportament sexual feminin la șobolan) la maturitate si încercau sa se împerecheze cu alte femele daca primeau iar testosteron in timp ce masculii castrați la naștere aveau reflexul de lordoza ca si femelele din lotul martor.

Alt experiment pe șobolani a dovedit ca spre deosebire de om la șobolan 5alfa-reductaza contribuie si ea la procesul de defeminizare.Indivizii lipsiți de aceasta enzima nefiind defeminizați prezentau comportamente sexuale feminine(lordoza) când erau tratați cu estrogeni

In urma unui studiu pe oi s-a descoperit ca masculii cu deficienta de aromataza aveau nucleul dimorfic sexual din aria preoptica a hipotalamusului mai mic si comportamentul lor sexual era unul homosexual.

La om deficienta de aromataza, cel puțin la bărbat, nu duce la homosexualitate. Indivizii cu deficienta de aromataza de ambele sexe fiind total infertili acest sindrom poate sa apara doar datorita unor mutații spontane ale genei citocromului 19(gena autozomala situata in locusul 10q26). Deoarece acest sindrom este rarisim pana acum nu s-au făcut studii concludente in ceea ce privește orientarea sexuala a femeilor cu deficienta de aromataza dar este citat un caz al unui asemenea individ care s-a născut cu pseudohermafroditism femel si avea identitate de gen masculina si atracție sexuala fata de femei.

Totuși la mamifere placenta produce o cantitate destul de mare de estrogeni si daca doar estrogenii ar fi responsabili pentru masculinizarea si defeminizarea creierului toate femelele ar ajunge sa aibă un comportament sexual masculin, iar lucrul acesta in natura se întâmpla foarte rar. Pe langa faptul ca exista alfa-fetoproteina(o proteina care protejează creierul femele de efectul estrogenilor) exista din ce in ce mai multe dovezi ca nu numai la primate gena receptorului androgenic joaca un rol destul de important in diferențierea sexuala a creierului deoarece animalele care au mutații in gena receptorului androgenic au un comportament sexual feminin

5alfa-reductaza si homosexualitatea masculina

2010-01-10T03:58:00.001-08:00

5alfa-reductaza este o enzima care transforma testosteronul in dihidrotestosteron(DHT), un androgen mult mai puternic decât testosteronul. Barbatii care au mutații ale genei pentru 5alfa-reductaza se nasc cu pseudohermafroditisme dar in ciuda faptului ca sunt considerați fete la naștere si sunt crescuți ca fete la pubertate încep sa dezvolte caracteristici masculine, atât fizice cat si de comportament, ceea ce dovedește ca pentru masculinizare nu este necesara prezenta DHTului. Se pare ca chiar androgenii mai slabi cum ar fi DHEAS(Dehidroxiepiandrogensulfatul, androgen secretat de suprarenale) pot sa inducă masculinizarea prenatala a creierului.

DHT linked to development of Homosexuality in Males!

A role for 5alpha-reductase activity in the development of male homosexuality?

Studiul citat in linkurile de mai sus a dovedit ca in mod paradoxal homosexualitatea este chiar mai puțin răspândita in rândul barbatilor cu deficienta de 5alfa-reductaza decât in restul populației masculine in timp ce in cazul barbatilor cu exces de 5alfa-reductaza numărul homosexualilor este chiar mai mare, un raport dintre DHT si testosteron in favoarea DHTului fiind de multe ori asociat cu homosexualitatea.Barbatii la care 5alfa-reductaza este mai activa decât normal se mai remarca si printr-un IQ mai mare, activitatea 5alfa-reductazei având un rol de stimulare a țesutului nervos.Nu se știe care este legătura dintre o activitate mai intensa a 5alfa-reductazei si homosexualitate. Probabil ca homosexualii cu exces de 5alfa-reductaza sunt homosexuali hipermasculinizati sau excesul de 5alfa-reductaza apare ca o compensație a unei alte deficiente din metabolismul androgenic in timp ce la indivizii cu deficienta de 5alfa-reductaza organismul secreta o cantitate mai mare de androgeni pentru a compensa lipsa DHTului.

Ca in majoritatea studiilor efectuate pana acum cercetătorii au omis sa ia in calcul si femeile

Un studiu mai vechi care aparent ar infirma ipoteza ca exista o legătura intre polimorfismul genei receptorului androgenic si homosexualitate

2010-01-07T12:02:00.001-08:00

Un studiu efectuat in Octombrie 1993 părea sa infirme ipoteza ca o varianta mai puțin activa din cauza unei secvențe nucleotidice mai lungi in exonul 1 a genei receptorului androgenic ar predispune barbatii la homosexualitate.

Pentru mai multe detalii accesați linkul de mai jos.

Sequence variation in the androgen receptor gene is not a common determinant of male sexual orientation.

Totuși Michael Bailey si toți ceilalți cercetători care s-au ocupat de acest studiu au scăpat din vedere niște lucruri importante:

1) In acest studiu au fost luați in considerare doar barbatii homosexuali. Ar fi trebuit sa se facă in paralel si un studiu care sa verifice daca femeile homosexuale au variante ale genei cu acea secvența nucleotidica mai scurta care duc la o hipersensibilitate la androgeni.

2) Barbatii homosexuali sunt de mai multe tipuri, nu doar hipomasculinizati.Exista si homosexuali hipermasculinizati, cu nucleul dimorfic sexual dublu ca volum fata de barbatii heterosexuali. La bărbat exista o mulțime de cauze si mecanisme care duc la homosexualitate, ca dovada ca spre deosebire de femei, unde exista o corelație intre raportul dintre lungimea aratatorului si a inelarului, si orientarea sexual, la barbati nu exista nici-o legătura intre acest raport si homosexualitate.

Un studiu mult mai recent efectuat in Australia a dovedit ca totuși exista o legătura intre polimorfismul genei receptorului androgenic si gradul de masculinizare a creierului, variantele mai lungi ale genei predispunând barbatii spre transsexualism.

Click aici pentru mai multe detalii referitoare la acest studiu

Este posibil ca aceste variante mai lungi, si mai puțin active, ale genei receptorului androgenic sa poată duce si la homosexualitate prin hipomasculinizare dar nu toți barbatii homosexuali sunt hipomasculinizati.

Eu le-as sugera acestor cercetători sa facă un studiu si pentru homosexualitatea feminina. Atâta timp cat secvențele mai scurte ale genei receptorului androgenic prin hipersensibilitatea la androgeni predispun la sindromul ovarelor polichistice(sindrom care de multe ori se asociază cu homosexualitatea feminina) si la femeie singurul mecanism care duce la homosexualitate este masculinizarea datorata androgenizarii prenatale este foarte posibil sa existe o legătura intre polimorfismul genei receptorului androgenic si homosexualitatea feminina.

Rolul genei receptorului androgenic in determinismul homosexualității si al transsexualismului

2010-01-06T16:24:00.001-08:00

In urma unui amplu studiu pe transsexuali efectuat acum doi ani in Australia s-a descoperit ca exista o corelație intre polimorfismul genei receptorului androgenic si transsexualism. Au fost luate in calcul trei gene: gena receptorului androgenic, gena aromatazei(enzima care transforma androgenii in estrogeni) si gena receptorului estrogenic. Singura gena la care s-au găsit diferențe intre transsexuali si grupul martor este gena receptorului androgenic. S-a descoperit ca transsexualii prezintă variante mai lungi ale genei(cu un număr mai mare de repetări CAG in exonul 1 al genei). Se știe ca sensibilitatea la androgeni este invers proporționala cu numărul de repetări CAG din exonul 1 al acestei gene, posesorii variantelor mai lungi ale genei având mai multe șanse sa se nască cu creiere nemasculinizate, ceea ce in cazul indivizilor de sex masculin poate duce la transsexualism.

Pentru mai multe detalii accesați linkurile de mai jos

Gene could hold key to why transsexual men 'feel' female – Telegraph

Un articol din Cotidianul despre acest studiu

Deși un studiu mai veci efectuat pe barbati homosexuali a dovedit ca nu ar exista o legătura intre gena receptorului androgenic si homosexualitate se pare totuși ca lucrurile sunt mai complicate. In primul rând la bărbat exista mai multe tipuri de homosexualitate si mai multe cauze si mecanisme care pot duce la homosexualitate. Exista homosexualitate prin hipermasculinizare așa cum exista homosexualitate prin hipomasculinizare sau din cauza unor mutații ale genei Xq28. Ar fi posibil ca variantele mai lungi ale genei receptorului androgenic sa poată duce la homosexualitate prin hipomasculinizare.

Pe femeile homosexuale s-au făcut foarte putine studii dar aici fiind vorba de un mecanism mult mai simplu, strict legat de androgenizarea prenatala este foarte posibil ca in rândul femeilor care au variante scurte ale genei in forma homozigota numărul lesbienelor sa fie mai mare deoarece o hipersensibilitate la androgeni pregătește terenul pentru masculinizarea prenatala a creierului. La femei situația este puțin mai complicata pentru ca femeia având doi cromozomi X dintre care unul este inactivat in mod intamplator (in unele celule poate sa fie unul dintre cromozomi in altele celalalt) se pot intalni situații in care femeia are varianta mai scurta a genei doar pe unul dintre cromozomi si in funcție de modul in care sunt inactivați cromozomii se produce un adevărat mozaicism, celulele in care este inactivat cromozomul cu varianta mai scurta a genei fiind mai receptive la androgeni decât celelalte. Probabil ca așa s-ar explica faptul ca exista mult mai multe femei bisexuale decât exclusiv homosexuale, procentul femeilor homosexuale este la jumate fata de cel al barbatilor homosexuali(2% fata de 4%), iar procentul femeilor bisexuale raportat la totalul femeilor neheterosexuale este mai mare decât procentul barbatilor bisexuali raportat la totalul barbatilor neheterosexuali.

Homosexualitate masculina vs. homosexualitate feminina

2010-01-06T05:19:00.001-08:00

Majoritatea studiilor referitoare la homosexualitate au omis un lucru: homosexualitatea feminina. Majoritatea studiilor efectuate pana acum au avut ca subiect doar homosexualitatea masculina. In urma acestor studii s-a descoperit ca exista cel puțin doua tipuri diferite de homosexualitate la bărbat: homosexualitate prin hipomasculinizare si homosexualitate prin hipermasculinizare. Homosexualii hipomasculinizati au nucleul INAH 3 mai mic decât barbatii heterosexuali, având creiere asemănătoare cu creierele femeilor heterosexuale in timp ce homosexualii hipemasculinizati îl au mai mare, chiar dublu ca volum.Putinele studii care s-au efectuat dovedesc ca determinismul homosexualității feminine este mult mai simplu existând un singur mecanism prin care aceasta poate sa apară: masculinizarea. Spre deosebire de bărbat unde pot exista si cauze genetice independente de metabolismul hormonal, cum sunt mutațiile genei Xq28, la femeie homosexualitatea este strâns legata de androgenizarea prenatala a creierului, fie din cauza expunerii la o cantitate mai mare de testosteron, cum se întâmpla in hiperplaziile adrenale, in sindromul deficientei de aromataza, sau daca embrionul primește testosteron din exterior, fie de la o tumoare a mamei fie de la un frate geamăn, fie din alte surse, fie din cauza unei hipersensibilitati la androgeni legata de polimorfismul genei receptorului androgenic. S-a descoperit ca multe lesbiene au degetul inelar mai mare decât aratatorul, deci au fost androgenizate prenatal. Mutațiile genei Xq28 duc la homosexualitate la barbati dar nu si la femei, iar fara androgeni prenatali nu se formează acele zone de pe creier implicate in atracția sexuala fata de femei, deci nu poate exista homosexualitate feminina fara o masculinizare cat de mica. Chiar daca nu se vede cu ochiul liber masculinizarea tot exista. Este posibil ca doar zonele mai vechi din hipotalamus sa fie masculinizate, scoarța ramanand in starea inițiala, rezultând altfel o lesbiana cat se poate de feminina, dar si in acest caz tot androgenizarea prenatala este cauza homosexualității. androgenizarea prenatala este responsabila si de defeminizarea creierului si lipsa atracției sexuale fata de barbati, masculinizarea si defeminizarea fiind doua procese diferite dar care merg împreuna.Toate studiile efectuate au dovedit ca homosexualitatea feminina se intalneste mai rar decât cea masculina(Intre 7 si 10% dintre femei sunt bisexuale si sub 2% exclusiv homosexuale in timp ce 15% dintre barbati sunt bisexuali si intre 4 si 6% sunt exclusiv homosexuali) Numărul lesbienelor este mult mai mic decât cel al barbatilor homosexuali din doua motive:

1) Starea inițiala a tuturor embrionilor este starea de femela iar daca nu survine masculinizarea individul va avea un creier de femeie, cu atracție sexuala fata de barbati si este mai ușor si mai probabil ca un individ de sex masculin sa ramana in aceasta stare inițiala(cel puțin la nivel de creier) decât sa apara o masculinizare la o un embrion de sex feminin care oricum produce foarte puțin testosteron si este protejat de testosteronul matern de SHBGul placentar

2) La tipul Drosophylla(din care fac parte si mamiferele) femela are doi cromozomi X si gena receptorului androgenic fiind pe X probabilitatea ca aceasta gena sa se homozigoteze pe o varianta hipersensibila la androgeni este la jumătate fata de probabilitatea ca un individ de sex masculin sa moșteneasca de la mama lui o anumita varianta a genei . Totuși o femeie heterozigota pe o varianta hiperactiva a genei poate sa fie purtătoare a respectivei gene sau poate avea o inclinație mai mare sau mai mica spre bisexualitate, celulele in care este activ cromozomul cu alela ce da hipersensibilitate la androgeni fiind mai receptive la androgeni, iar daca aceste celule sunt neuroni creierul se masulinizeaza parțial, neuronii care conțin alela mai puțin activa dezvoltându-se intr-o direcție feminina(la femei neuronii sunt mai mici si au alt aspect histologic). Se pare ca din cauza asta exista mai multe femei bisexuale raportat la totalul femeilor neheterosexuale decât barbati bisexuali raportat la totalul barbatilor neheterosexuali

Hormonii si orientarea sexuala

2010-01-05T16:31:00.001-08:00

S-a dovedit ca homosexualii si lesbienele de cele mai multe ori nu prezintă dereglări hormonale sau anomalii legate de modul in care sunt secretați hormonii sexuali in viața de adult. Majoritatea barbatilor homosexuali au la fel de mult testosteron in sânge ca si cei heterosexuali, in timp ce majoritatea femeilor homosexuale nu au mai mult testosteron decât cele heterosexuale. Totuși exista niște subtilitati legate de metabolismul hormonal, in special de receptivitatea la androgeni si de hormonii din viața intrauterina. Daca hormonii din viața de adult nu pot influenta orientarea sexuala ci cel mult dinamica hormonii prenatali, mai ales testosteronul se pare ca au un rol hotărâtor asupra structurii creierului si implicit a orientării sexuale a individului. După cum mi-a zis si mie medicul endocrinolog la care am fost preferințele sexuale au legătura cu structura creierului si nu cu hormonii de acum.Am fost la vreo 3 endocrinologi pana acum datorita hirsutismului si mi-am făcut analizele de sânge de 4 ori. La toate aceste analize( exceptând una dintre ele care a fost făcuta la o clinica privata si doctorița mi-a zis ca a fost făcuta greșit deoarece valoarea ridicata a testosteronului liber se bătea cap in cap cu cantitatea mare de SHBG) atât testosteronul liber cat si cel total mi-au ieșit normale(Pe 30 Aprilie 2009 testosteronul total mi-a ieșit de 38,20 ng/ml, pe 12 Octombrie 2009 testosteronul liber avea valoarea de 3,12 pg/ml iar pe 6 Noiembrie, când luam pilule contraceptive testosteronul liber avea valoare de 1,51 pg/ml ), singura explicație fiind cea legata de o hipersensibilitate la androgeni determinata de o homozigotare a genei receptorului androgenic pe o varianta scurta(cu un număr mic de repetări CAG in exonul 1). Probabil ca așa este in multe cazuri. Sunt niște subtilitati genetice legate de metabolismul testosteronului care nu pot fi depistate prea ușor de un medic endocrinolog, fiind necesar un test genetic. Totuși doctorița a zis ca este un ovar polichistic si mi-a dat un tratament cu anticoncepționale Yasmin. Le-am luat mai mult din curiozitate si ca sa vad cum evoluează LHul meu după administrarea de estrogeni(reacția este dimorfica sexual, creșterea LHului fiind mai pronunțata la indivizii cu creier de femeie) si ca sa verific daca exista sau nu o legătura intre preferințele mele sexuale si hormoni(citisem undeva ca la femeile bisexuale preferințele sexuale se modifica in funcție de cantitatea de estrogeni, in perioada ovulației când cantitatea de estrogeni este maxima respectiva fiind atrasa de barbati, iar in restul timpului de femei).Am luat pastilele timp de 3 zile după care din cauza migrenelor atroce m-am dus glonț la analize. La aceste analize am descoperit pe langa testosteronul de 1,51 pg/ml si o creștere a cantitatii de prolactina(87,89 ng/ml) datorata probabil unei intolerante a hipotalamusului la estrogeni. LHul a crescut doar cu 125% in loc sa se dubleze ca la majoritatea femeilor. S-au făcut studii pe barbati heterosexuali, femei heterosexuale si homosexuali si s-a descoperit ca in timp ce la barbatii heterosexuali LHul nu creștea aproape deloc si la femeile heterosexuale se dubla la homosexuali creștea cu exact 125%, homosexualii si lesbienele aflandu-se undeva intre barbatii heterosexuali si femeile heterosexuale. In zilele in care am luat aceste pilule cu estrogeni libidoul meu chiar a crescut dar orientarea nu s-a modificat. Pornirile mele sexuale fata de alte femei chiar s-au intensificat si nici vorba sa încep sa simt o oarecare atracție fata de barbati. Am repetat niște teste psihologice si preferam tot indivizii cu trasaturi feminine, ca dovada ca in cazul meu s-a produs si defeminizarea creierului si nu sunt bisexuala, iar hormonii nu pot modifica orientarea sexuala.In urma experimentelor pe șoareci s-a dovedit ca cei care au primit destul testosteron in momentul nașterii(asta corespunde cu o perioada care se întinde pana in luna a 5a de sarcina la om pentru ca șoarecii se nasc imaturi), indiferent ca erau masculi sau femele nu mai prezentau comportamente sexuale feminine nici măcar când erau tratați cu estrogeni, in schimb prezentau comportamente masculine atunci când aveau catusi de puțin testosteron in sânge. Asemenea experimente s-au făcut si pe maimuțe. Mai mulți embrioni de mai multa au fost injectați fie cu testosteron fie cu antiandrogeni in perioadele in care creierul se diferențiază din punct de vedere sexual. Femelele injectate cu testosteron respingeau masculii, aveau tendința de a se împerechea cu alte femele si nu mai aveau instinct matern in timp ce masculii tratați cu antiandrogeni aveau un comportament feminin care implica si comportamentul homosexual. Aceste experimente pe animale precum si cazurile de hiperplazie adrenala dovedesc ca expunerea prenatala la testosteron are on rol hotărâtor in masculinizarea hipotalamusului si predispune femela respectiva la homosexualitate. Expunerea prenatala la testosteron mai lasa si alte urme fenotipice cum ar fi lungimea mai mare a degetului inelar comparativ cu aratatorul si modificarea structurii aparatului auditiv. In cazul meu se verifica pentru ca inelarul este cu 6 mm mai mare decât aratatorul(inelarul meu masoara 65 mm in timp ce aratatorul 60). Este posibil ca in cazul meu expunerea la androgeni sa fi survenit pe un teren genetic hipersensibil la androgeni care a favorizat masculinizarea chiar si in condițiile in care cantitatea de testosteron prenatal nu a fost prea mare. In cazul in care exista o hipersensibilitate la androgeni masculinizarea se produce oricât de puțin testosteron ar veni de la mama sau de la glandele suprarenale ale embrionului

De ce evoluția nu a eliminat genele pentru homosexualitate?

2010-01-03T05:05:00.001-08:00

S-ar putea spune ca indivizii homosexuali ar fi trebuit sa fie eliminați de evoluție pentru ca nu lasă urmași dar totuși se pare ca genele pentru homosexualitate sunt totuși avantajoase la nivel de populație. Se pare ca aceste gene deși ii fac pe unii indivizi sa fie infertili din cauza comportamentului homosexual sunt avantajoase pentru indivizii de sex opus, aceștia fiind mai fertili.Sa luam exemplul genei receptorului androgenic. O varianta mai lunga(si mai puțin activa) a acestei gene, deși poate duce la homosexualitate si transsexualism la indivizii de sex masculin prin îngreunarea masculinizării prenatale a creierului, poate avantaja femeile, acestea fiind mai atrăgătoare din punct de vedere sexual, mai feminine si mai fertile, așa cum o varianta mai scurta si mai activa a acestei gene cauzând o hipersensibilitatea a organismului la hormonii androgeni pregătește terenul pentru masculinizarea prenatala a creierului si la indivizii de sex feminin putând favoriza apariția homosexualității feminine, in schimb barbatii care poseda aceasta varianta a genei produc o cantitate mai mare de spermatozoizi, si lasă mai mulți urmași. Un alt exemplu ar fi genele pentru hiperplazie adrenala. In rândul barbatilor cu hiperplazie adrenala homosexualitatea se intalneste mult mai rar decât in toata populația masculina, in schimb la femei aproape 50% prezintă cel puțin tendințe homosexuale.Mecanismele prin care apare homosexualitatea la cele doua sexe sunt diametral opuse. Este foarte puțin probabil, daca nu chiar imposibil, sa avem si homosexualitate masculina si homosexualitate feminina in aceeași familie deoarece cele doua situații sunt capetele extreme ale unui spectru destul de larg care începe cu indivizii care poseda gene care împiedica masculinizarea favorizând apariția femeilor heterosexuale si a barbatilor homosexuali si se termina cu indivizii cu gene care favorizează masculinizarea, chiar si in cazul unor femei, in acest caz putând sa apară barbati heterosexuali si femei homosexuale.

Primul impuls al naturii este acela de a crea o femela

2010-01-03T03:27:00.001-08:00

S-a dovedit științific ca cel Putin la mamifere starea inițiala a tuturor embrionilor este cea de femela iar daca nu intervine masculinizarea aceștia se vor dezvolta intr-o direcție feminina indiferent de cromozomii pe care ii au.Starea de femela este starea de baza si starea cea mai stabila. In absenta acțiunii prenatale a hormonilor androgeni toți indivizii, chiar daca au cromozomul Y se dezvolta ca femele. Natura nu este misogina. Natura este chiar feminista. In natura, pentru supraviețuirea speciei femelele sunt mult mai importante decât masculii. Exista si specii care se pot înmulți prin partenogeneza, nefiind necesara contribuția masculilor.Femelele sunt esențiale pentru supraviețuirea speciei in timp ce rolul masculilor este legat de asigurarea diversității si evoluție. Fara masculi specia nu ar putea evolua in timp ce fara femele nu ar putea supravietui. Numai noi oamenii calcam in picioare feminitatea așa cum calcam in picioare natura si ne distrugem singuri. Numai noi oamenii suntem misogini. Numai noi oamenii supraestimam masculinitatea si toate valorile masculine si din cauza asta suntem cea mai distructiva specie de pe planeta asta.

Despre cromozomul Y

2009-12-30T05:46:00.001-08:00

La tipul Drosophylla(din care fac parte si mamiferele) cromozomul Y prin gena SRY determina diferentierea testiculara a gonadelor si initiaza procesul de masculinizare dar nu îl garantează pana la capăt.Cromozomul Y este sărac in gene, conținând pe langa SRY doar câteva alte gene, multe dintre acestea fiind implicate in spermatogeneza. După diferentierea testiculara a gonadelor procesul de masculinizare este asigurat de genele implicate in metabolismul hormonilor androgeni. Nici-una dintre aceste gene nu se afla pe Y.Sunt situații in care individul are un cromozom Y funcțional dar este femeie pentru ca una dintre aceste gene(fie o gena implicata in secreția de testosteron, fie gena receptorului androgenic) este mutanta si nefuncționala. Aceste femei deși au cromozomul Y au si creier de femeie si comportamentul lor este unul feminin cu atracție sexuala fata de barbati si instinct matern dezvoltat. Femeile cu insensibilitate totala la androgeni datorata unor mutații ale genei receptorului androgenic (gena situata pe cromozomul X) se remarca printr-o rata a bisexualității mult mai scăzuta decât in restul populației feminine(2-4% fata de 9-10%), iar cazuri de homosexualitate exclusiva nu au fost găsite.In schimb in cazul hiperplaziei adrenale congenitale si a altor situații in care embrionul lipsit de cromozomul Y si cu gonadele diferențiate ca ovare fie isi produce singur prea mulți hormoni androgeni(secretați de suprarenale) fie primește din afara(de exemplu daca mama are un androblastom sau o alta tumoare secretoare de androgeni), fie este prea sensibil la acțiunea androgenilor(din cauza unor particularitati ale genei receptorului androgenic), fie nu este protejat din cauza unor mutații ale genei responsabile pentru secreția de SHBG(globulina care inactivează androgenii) diferentierea sexuala se produce intr-o direcție masculina, primul organ afectat fiind creierul care se masculinizează înaintea organelor genitale.S-a constatat ca indivizii cu hiperplazie adrenala care se nășteau complet sau parțial masculinizați si erau corectați chirurgical si retransformați in fete se comportau ca si băieții cu sexual schimbat de la naștere deoarece aveau creiere masculinizate si nici operația, nici tratamentul hormonal, nici mediul social nu puteau sa schimbe asta. In rândul acestor femei rata homosexualității si a bisexualității este mult mai mare decât in restul populației feminine, mergând pana la 30-40%

Despre diferențierea sexuala a creierului

2009-12-30T04:58:00.001-08:00

S-a dovedit științific ca barbatii si femeile au creiere diferite dar exista si situații in care un bărbat poate sa aibă creier de femeie sau o femeie poate sa aibă creier de bărbat sau pot sa apăra forme intermediare.Din cauza ca exista acest dimorfism sexual experimentele cu băieți cu sexul schimbat de la naștere au eșuat.

In timp ce creierele de femeie sunt mai dezvoltate pe functiile verbale si socio-afective creierele masculinizate sunt inclinate mai mult spre functiile video-spatiale si tehnice.

Mi-am făcut si eu testul celor de la BBC iar rezultatul meu este in imaginea de mai sus.După cum se vede creierul meu este chiar mai masculinizat decât creierul multor barbati.Cine vrea sa-si faca testul poate sa acceseze acest link.Masculinizarea creierului se produce in viața intrauterina sub acțiunea hormonilor androgeni, deci nu este nevoie ca un individ sa aibă cromozomul Y pentru a avea un creier masculinizat asa cum poate foarte bine sa aibă cromozomul Y si sa aibă creier de femeie. Starea inițiala a tuturor embrionilor, indiferent de cromozomi, este starea de femela si daca nu intervin hormonii androgeni embrionul se dezvolta intre-o direcție feminina.Sub influenta hormonilor prenatali hipotalamusul se masculinizează si se defeminizează, formandu-se structurile de pe creier responsabile cu atracția sexuala fata de femei.Sub acțiunea androgenilor prenatali nucleul INAH3(la om) sau nucleul dimorfic sexual din aria preoptica (la alte mamifere) devine mai mare si capata o forma specifica.Daca androgenizarea este suficient de puternica structurile implicate in comportamentul feminin nu se mai dezvolta, producandu-se defeminizarea.Daca s-a produs defeminizarea individul respectiv va fi atras in mod exclusiv de femei. Daca androgenizarea nu a fost destul de puternica ca sa induca si defeminizarea va rezulta un individ bisexual.

Cazurile baietilor cu sexul schimbat de la nastere dovedesc ca preferintele sexuale si identitatea de gen NU se invata

2009-12-23T08:54:00.000-08:00

Cazurile baietilor care fie din cauza ca s-au nascut cu extrofie cloacala fie din cauza unor erori medicale in urma carora si-au pierdut penisul au suferit operatii de schimbare de sex de la nastere si au fost crescuti ca fete dovedesc ca preferintele sexuale si identitatea de gen nu se formeaza prin educatie, asa cum se credea inainte ci sunt innascute. Nici-una dintre aceste "Fete" nu a ajuns vreodata sa fie atrasa de un baiat, ele fiind chiar deranjate de comportamentele de curtare ale baietilor. In ciuda faptului ca parintii erau sfatuiti sa le ascunda pe cat posibil faptul ca s-a nascut baieti si sa ii educe ca pe fete comportamentul acestor copii era unul cat se poate de masculin. Multi dintre acesti copii refuzau sa fie imbracati in haine pentru fete si mai devreme sau mai tarziu se declarau baieti, chiar daca toti cei din lurul lor le ziceau ca sunt fete. Ei simteau in mod instinctiv ca sunt baieti. Aceste experimente dovedesc ca exista un dimorfism sexual la nivelul creierului si este imposibil ca datorita educatiei primite si a trtamentelor ulterioare cu hormoni un individ cu creier de barbat sa ajunga sa se comporte ca o femeie si viceversa. Comportamentul sexual este encriptat la nivelul creierului, in structri dimorfice sexual care se formeaza din viata intrauterina sub influenta hormonilor androgeni.
Pentru a afla mai multe despre experimentul efectuat pe baietii cu extrofie cloacala accesati linkurile de mai jos
Boys will be boys--even if raised as girls

Johns Hopkins Gender Study

Un alt caz care dovedeste ca preferintele sexuale si identitatea de gen sunt innascute este cazul Bruce-Brenda-David Reimer, baiatul care in urma unei erori medicale a ramas fara penis. In urma acestei intamplari doctorul Money i-a facut operatie de schimbare de sex copilului si i-a sfatuit pe parintii acestuia sa-i ascunda ca s-a nascut baiat si sa-l creasca ca pe o fata. Experimentul a infirmat teoria doctorului Money care sustinea ca identitatea de gen si preferintele sexuale se formeaza prin educatie in copilaria mica.

Eroarea fundamentala a studiilor pe gemeni

2009-12-22T14:38:00.000-08:00

Multi contestatari ai teoriei genetice a homosexualitatii folosesc ca argument studiile efectuate pe gemeni. Totusi aceste studii au o mare scapare. Aceste studii nu au luat in calcul faptul ca exista si foarte multi indivizi bisexuali care aleg sa traiasca fie ca homosexuali fie ca heterosexuali. Bisexualitatea ar putea explica de ce in multe cazuri unul dintre frati prezinta un comportament homosexual iar celalalt nu. In majoritatea cazurilor de gemeni cu orientari sexuale aparent diferite cel care pretinde a fi homosexual sau lesbiana a avut macar odata in viata lui o atractie mai mica sau mai mare fata de sexul opus iar cel care aparent este heterosexual poate avea si el niste tendinte homosexuale bine reprimate. Pentru a fi concludente aceste studii pe gemeni ar trebui sa fie efectuate pe indivizi EXCLUSIV homosexuali

Sindromul ovarelor polichistice si homosexualitatea feminina

2009-12-21T08:15:00.000-08:00

Un studiu efectuat in 2003 a dovedit ca sindromul ovarelor polichistice este mai raspandit in randul lesbienelor decat in randul femeilor heterosexuale
Mai multe detalii puteti gasi in artcolul de mai jos
Polycystic Ovaries Twice As Common In Lesbians
Nu se stie inca care este cauzalitatea si legatura dintre ovarele polichistice si orientarea sexuala a unei femei dar se pare ca exista o cauza comuna pentru ovarele cu aspect polichistic si orientarea homosexuala. Polichistele de la nivelul ovarelor apar din cauza disfunctiilor legate de mecanismul hipotalamic care induce ciclul menstrual si ovulatia. La femelele din toate speciile de mamifere la nivelul nucleului arcuat din hipotalamus exista niste structuri responsabile cu secretia ciclica de LH, structuri care la masculi nu sunt dezvoltate.Aceste structuri raspund intr-un anumit mod la estrogeni. In urma experimentele lor pe soareci s-a demonstrat ca la soarecii masculi trtamentul cu estrogeni nu inducea si chiar inhiba secretia de LH in timp ce la femele in urma administrarii de estrogeni secretia de LH crestea. La primate si la om acest mecanism este mai greu de pus in evidenta dar totusi in urma experimentelor efectuate pe maimute s-a constatat ca cele care au fost expuse la testosteron in viata intrauterina aveau ovare polichistice si prezentau si comportamente homosexuale.Se pare ca si sindromul ovarelor polichistice si homosexualitatea feminina sunt cauzate fie de expunerea prenatala la androgeni(Cum se intampla in cazul hiperplaziei adrenale congenitale si al deficientei de aromataza) fie de o hipersensibilitate a organismului la hormonii androgeni din cauza unui numar prea mic de repetari CAG din exonul 1 al genei receptorului androgenic.Expunerea prenatala a embionului la hormonii androgeni, mai ales in anumite perioade, duce la masculinizarea si defeminizarea hipotalamusului.Daca nucleul arcuat a fost defeminizat si masculinizat prenatal este posibil ca si INAH3 si alte zone implicate in sexualitate sa fie masculinizate de aici rezultand orientarea homosexuala a femelei.Genele candidate pentru sindromul ovarelor polichistice si probabil si pentru homosexualitatea feminina sunt gena receptorului androgenic(gena situata pe cromozomul X), gena citocromului 17(gena situata pe cromozomul 10 si implicata in secretia de testosteron), gena pentru SHBG(globulina care inactiveaza androgenii), gena citocromului 19(gena responsabila pentru sintetizarea aromatazei, proteina esentiala pentru sinteza estrogenilor din androgeni) si inca cateva gene implicate in metabolismul hormonilor steroizi.
Si eu ini primavara acestui an mi-am facut o ecografie si am descoperit ca ovarele mele au aspect micropolichistic.

Despre mine si acest blog

2009-12-20T11:36:00.000-08:00

Mereu am stiut ca ma atrag femeile dar sentimentele de vinovatie pe care le-am acumulat dupa ce m-am intoxicat cu ce mi-au zis o multime de persoane ignorante din jurul meu m-au impiedicat sa fac ceea ce simteam pana cand primele semne de androgenizare m-au convins ca nu este vorba desprea ceea ce fac ci despre ceea ce sunt.Am creat acest blog in primul rand pentru a deschide mintile incuiate si sperand ca adevarul stiintific va triumfa in fata ignorantei si a homofobiei.Ar trebui sa se stie ca homosexualitatea este o CONDITIE BIOLOGICA innascuta, nu o alegere de judecat si de condamnat. Ar trebui sa se stie ca aceasta conditie biologica nu este o boala si nu ar trebui sa fie o preoblema in sine. Ar trebui sa se stie ca genele care predispun unul dintre sexe la homosexualitate sunt avantajoase pentru indivizii de sex opus, acestia fiind mai fertili si din acest motiv aceste gene nu au fost eliminate de evolutie.